Mircești (în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Iași, Moldova, România.
Istoric Gheorghe I. Năstase, referindu-se la cele 6 sate în totalitate maghiare găsite de Marco Bandini la 1646 în zona Romanului: Tămășeni (în , menționat de Bandini ca Thomasest), Adjudeni (, ), Răchiteni (), Săbăoani (), Leucușăni (, contopit cu Săbăoani), Tețcani (), a menționat că acesta reprezenta la acea vreme nucleul maghiar al Ținutului Romanului. Însă, nucleul s-a mărit considerabil pe ambele maluri ale luncii Siretului în secolele al XVIII-lea și al XlX-lea cu satele: Cozmești, Mogoșești, Luncași, Hălăucești, Mircești, Ursărești, Traian și Sturza. În aceeași perioadă au apărut și satele maghiare din bazinul inferior al râului Moldova, precum: Corhana, Pildești, Gherăiești, Iugani, Barticești, Muncelu de Sus, Tupilați, David, Talpa, Breaza, Văleni și Bârgăoani.Gheorghe I. Năstase (Conferențiar de Antropogeografie la Universitatea din Iași), „Ungurii din Moldova la 1646 după «Codex Bandinus»”, în Arhivele Basarabiei, an VI, nr. IV, Tipografia „Tiparul Moldovenesc”, Chișinău, 1934, pp. 410-411Mihai Perca, Rădăcini: despre maghiarii din Moldova (ceangăii), 2012, pp. 324-325
Prima mențiune documentară provine din anul 1455., „Baza de date a localităților moldovenești cu conotații maghiare (XII.)”, în Moldvai Magyarság, Új sorozat, 18. évfolyam, 11. szám, noiembrie 2008, p. 20 Satul nu a fost menționat în harta militară de la sfârșitul secolului al XVIII-lea (1:28.000) și nici în anexa acesteia.
în cartea Keleti utazása a' magyarok' őshelyeinek kinyomozása végett 1844 és 1845 (1851) a menționat satul Mérgyest , Keleti utazása a' magyarok' őshelyeinek kinyomozása végett, Pesten, 1851, p. 197 sau Merdzsest ca fiind filială a parohiei catolice de Hălăucești, aflată la o distanță de jumătate de oră. Atunci existau 200 de locuitori catolici ceangăi, dar care nu mai vorbeau limba maghiară.
Moșierul satului, Vasile Alecsandri, după însemnările din manuscrisele sale, stăpânea limba maghiară. Acest fenomen a fost explicat de existența lucrătorilor ceangăi la moșia sa, care au rămas în sat și după Primul Război Mondial.Hilda Hencz, Bucureștiul maghiar, scurtă istorie a maghiarilor din București de la începuturi până în prezent, Editura Biblioteca Bucureștilor, București, 2011, p. 42
În 1868, l-a menționat ca Mercsest și cu o populație de 137 de catolici. , Kákoly Fehérvári Hittanár, Uti-Naplója, 1868, în Veszely Károly, és , Utazása Moldva-Oláhhonban 1868, 1870, Marosvásárhely, p. 48 a susținut că denumirea populară era Merszefala iar populația catolică era aproximativ jumătate din numărul total de locuitori al satului. La fel precum Jerney, Kovács și Lükő i-au găsit a fi deja vorbitori de limbă română. Satul avea o biserică catolică și una ortodoxă. În anul 1912, populația totală a satului era de 807 persoane.
Nicolae Iorga a găsit în sat ceangăi-maghiari scăpătați, precum și români refugiați din alte zone, care trăiau în case sărăcăcioase:, „Ceangăii din Moldova”, în Moldvai Magyarság, Új sorozat, 12. évfolyam, 10. szám, octombrie 2002, p. 17Nicolae Iorga, România cum era până la 1918. II. Moldova și Dobrogea, Monitorul Oficial și imprimeriile statului, Imprimeria Națională, București, 1940, p. 183
Obiective turistice Casa memorială Vasile Alecsandri, construită între anii 1861–1867 Mausoleul lui Vasile Alecsandri, în stil moldovenesc, din perioada 1925–1927 Biserica „Sfinții Voievozi” și „Adormirea Maicii Domnului”, din secolul al XIX-lea Lunca Mircești (Vasile Alecsandri), rezervație naturală
Note
Legături externe
Mircești, Mircești