miniatura|Timbru poștal sovietic din aprilie 1945 reprezentând un politruk aruncând o grenadă, cu inscripția „Niciun pas înapoi!” Ordinul nr. 227 () a fost un ordin emis la 28 iulie 1942 de Iosif Stalin, care exercita atunci funcția de Comisar al Poporului pentru Apărare. Este cunoscut mai ales pentru formula sa „Niciun pas înapoi!” (), care a devenit principalul slogan al presei sovietice în vara anului 1942.

Ordinul nr. 227 prevedea ca fiecare front să creeze între unu și trei batalioane disciplinare (штрафной батальон, transliterat: ștrafnoi batalion, lit. „batalion penal”, cunoscut de obicei ca штрафбат, ștrafbat), de până la 800 de comandanți de rang mediu și superior acuzați de abateri disciplinare, care erau trimiși în cele mai periculoase sectoare ale frontului. Între 1942 și 1945, un total de 422.700 de militari ai Armatei Roșii au fost condamnați la batalioane disciplinare în urma hotărârilor tribunalelor militare. Ordinul mai dispunea ca fiecare armată să creeze în spatele frontului „detașamente de baraj”, care urmau să împuște „răspânditorii de panică și lașii”. În primele trei luni, aceste detașamente au executat 1.000 de militari din unitățile disciplinare și au trimis 24.000 de oameni în batalioane disciplinare. Până în octombrie 1942, ideea detașamentelor de baraj permanente fusese abandonată neoficial.

Deși ordinul urmărea să întărească moralul Armatei Roșii, aflată sub presiune extremă, și să accentueze patriotismul, el a avut în general efecte negative și nu a fost aplicat consecvent de comandanți, care considerau că detașarea de trupe pentru formarea unităților de baraj reprezenta o risipă de efective. La 29 octombrie 1944, detașamentele de baraj au fost desființate oficial prin ordinul nr. 349 al lui Stalin, invocându-se schimbarea situației de pe front.

Istorie În prima parte a războiului de pe Frontul de Est, sovieticii au suferit pierderi grele, însoțite de retrageri în masă și dezertări. Stalin a emis Ordinul nr. 227 cu scopul de a restabili disciplina în Armata Roșie în lupta împotriva Wehrmachtului și Waffen-SS.

Traducerea în limba română a Ordinului nr. 227:

Textul continuă declarând ordinele Cartierului General Suprem al Armatei Roșii:

Consecințe Mareșalul Uniunii Sovietice, Alexandr Vasilevski, a scris: „...Ordinul nr. 227 este unul dintre cele mai puternice documente ale anilor de război datorită conținutului său patriotic și emoțional... documentul a fost generat de vremuri aspre și întunecate... în timp ce îl citeam, ne gândeam dacă făceam tot ce era necesar pentru a câștiga bătălia.”

Fiecare front trebuia să organizeze companii disciplinare pentru soldați și subofițeri. Până la sfârșitul anului 1942, în batalioanele disciplinare serveau 24.993 de militari, numărul acestora crescând la 177.694 în 1943. În următorii doi ani, cifra a scăzut la 143.457 în 1944 și la 81.766 în 1945. Numărul total al militarilor Armatei Roșii condamnați de tribunalele militare a fost de 994.300, dintre care 422.700 au fost repartizați în batalioane disciplinare, iar 436.600 au fost închiși după condamnare. În aceste cifre nu sunt incluși 212.400 de dezertori care nu au fost găsiți și au scăpat de sub autoritatea districtelor militare.

În primele trei luni, detașamentele de baraj au executat 1.000 de militari din unitățile disciplinare și au trimis 24.000 în batalioane disciplinare. Potrivit unei evidențe interne a NKVD din octombrie 1942, 15.649 de soldați care fugiseră de pe linia frontului pe Frontul de la Stalingrad între 1 august și 15 octombrie 1942 au fost reținuți de trupele de baraj. Dintre aceștia, 244 au fost închiși, 278 au fost executați, 218 au fost trimiși în companii disciplinare, 42 în batalioane disciplinare, iar 14.833 au fost retrimiși la unitățile lor. Până în octombrie 1942, ideea detașamentelor de baraj permanente a fost abandonată neoficial.

Wikisource Wikisource:Order No. 227 by the People's Commissar of Defence of the USSR Wikisource: Textul original

Note Categorie:Războiul sovieto-german Categorie:Documente oficiale sovietice

Bibliografie

Categorie:Iosif Stalin Categorie:1942 în Uniunea Sovietică