right|thumb|Giroc în Harta Iosefină a Banatului, 1769-72 Giroc (, ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Timiș, Banat, România. Prima atestare documentară datează din 1371–1372.

Comuna Giroc este alcătuită din satele Giroc și Chișoda, cu Giroc ca reședință. Datorită extinderii accelerate din ultimele decenii, localitatea s-a contopit practic cu municipiul Timișoara, față de care se află la circa 4 km sud. Conform recensământului din 2021, populația comunei Giroc se ridica la 22.270 de locuitori, față de 8.388 în 2011, una dintre cele mai mari creșteri demografice din județul Timiș.

Geografie Girocul este o localitate suburbană a municipiului Timișoara, situată la circa 4 km sud de acesta. Se învecinează la vest cu Urseni, la sud-sud-vest cu Șag și la vest cu Chișoda. Prin sudul localității curge râul Timiș, care desparte Girocul de Pădureni și Unip.

Etimologie În monografia istorică a Girocului, cercetătorul Octavian Gruița propune o ipoteză pornind de la observația academicianului Iorgu Iordan, care arăta că în română există rădăcina bulgară veche dzoro. Combinată cu sufixul -oc, aceasta ar fi dus la toponimul Gioroc, devenit în timp Giroc.Gruița, Octavian, Giroc. Monografie istorică, Editura Marineasa, Timișoara, 1996, ISBN 973-9185-49-5, p. 18. Locuitorii se numesc giroceni.

Stema Stema oficială a comunei Giroc a fost adoptată prin Hotărârea de Guvern nr. 366/2013. Se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat și despicat în partea superioară. În câmp auriu se află un angrenaj de două roți dințate negre, simbolizând zona industrială; în câmp albastru, două fascii de argint reprezentând râul Bega și Timiș; în vârful scutului, pe câmp roșu, o liră de aur înconjurată de o coroană de spice, simbolizând tradiția culturală. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat, indicând rangul de comună.

Istorie Condițiile naturale favorabile — proximitatea râului Timiș, solul fertil și pădurea — au determinat apariția timpurie a așezărilor umane. Pe teritoriul localității au fost descoperite vestigii din diverse epoci preistorice, materiale daco-romane și urme neolitice.

Prima mențiune documentară a Girocului datează din 1371–1372, într-un act prin care Sigismund de Luxemburg donează moșia Gyureg lui Vladislau, fiul lui Ștefan de Taar. Între 1453 și 1497, apare în documente cu numele maghiar Szent György. Conscripțiile lui Marsigli din 1690–1700 consemnează forma Gyirog, iar pe harta din 1717 apare ca Juroc, cu 60 de case.Gruița, Octavian, Giroc. Monografie istorică, p. 30.

Până la 1848, terenul agricol a fost proprietate camerală. După desființarea iobăgiei, Girocul a cunoscut o dezvoltare accentuată, întreruptă de inundațiile din 1859 și seceta din 1863–1864. Lucrările de îndiguire a Timișului au început în 1874, girocenii participând direct cu forță de muncă și atelaje.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, satul a fost conectat succesiv la rețeaua poștală, telegrafică și la calea ferată Timișoara–Baziaș, dată în folosință în 1858, una dintre primele căi ferate din Banat. În 1897, profesorul Atanasie Baicu a înființat Banca Poporală „Ghiroceana", instituție de credit rural care a sprijinit țăranii români în achiziționarea terenurilor agricole și a contribuit decisiv la modernizarea agriculturii locale.

Înainte de Primul Război Mondial, pe drumul Timișoara–Giroc a funcționat o fabrică de cărămidă a firmei „Burghard-Becker", închisă ulterior din cauza concurenței centrelor de producție de la Jimbolia și Lugoj. Între 1910–1912, câteva familii de germani din Nițchidorf s-au stabilit în hotarul Girocului, formând un cătun care s-a desființat treptat pe măsură ce locuitorii s-au integrat în sat. În Primul Război Mondial au căzut 82 de giroceni; în cinstea lor a fost ridicat un monument în curtea bisericii în 1927, finanțat de Banca Populară „Ghiroceana".

După unirea Banatului cu România (1918) a urmat, în 1921, exproprierea marilor proprietari maghiari și redistribuirea terenului către țărani. Sprijinit de banca Ghiroceana, un strat de țărani înstăriți a reușit achiziționarea de utilaje agricole. După Al Doilea Război Mondial au urmat naționalizarea, colectivizarea și industrializarea parțială, care au amplificat fenomenul navetismului spre Timișoara. Din ianuarie 1977, 145 de gospodării cu 545 de locuitori au fost desprinse administrativ din Giroc și incluse în Timișoara, formând actualul cartier Fratelia B.

Demografie Până la Primul Război Mondial, Girocul era majoritar român, cu minorități germane și maghiare reduse. Germanii au atins circa 10% din populație în urma sosirii familiilor din Nițchidorf (1910–1912). Populația a scăzut în timpul ambelor războaie mondiale, pentru ca după 1960 să crească semnificativ prin imigrație internă, mai ales din județul Caraș-Severin și Transilvania. RecensământStructura etnicăAnulPop. comunăRomâniGermaniMaghiariAlte etnii19772.598————20118.388————202122.270———— Creșterea cu 165% față de 2011 plasează Giroc pe locul 4 în clasamentul comunelor din România după numărul de locuitori și pe primul loc în județul Timiș în rândul comunelor periurbane.

Economie Giroc joacă un rol important în economia periurbană a Timișoarei, funcționând ca rezervă de forță de muncă și, în ultimii ani, ca loc de implantare pentru agenți economici atrași de infrastructura timișoreană. Linia de autobuz pe ruta Timișoara–Giroc, înființată în 1963, a facilitat navetismul și a accelerat creșterea demografică. Dezvoltarea imobiliară post-2000 a transformat dramatic aspectul localității: dacă în 2002 existau 733 de gospodării, în 2014 numărul acestora depășise 3.940.

Învățământ Pe teritoriul comunei funcționează mai multe unități de învățământ preuniversitar: Liceul „David Voniga" și Grădinița cu Program Prelungit în Giroc, respectiv Școala Gimnazială „Iosif Ciorogariu" și Grădinița cu Program Prelungit în Chișoda. Ambele sate dispun și de creșe și afterschool.

Lăcașuri de cult și monumente Giroc găzduiește mai multe lăcașuri de cult: Biserica Ortodoxă Română „Sf. Dimitrie", o biserică baptistă și o biserică penticostală. La Chișoda există de asemenea o biserică ortodoxă, o biserică baptistă și una penticostală. Pe teritoriul comunei se află Mănăstirea Timișeni și Mănăstirea Preasfânta Treime.

Monumentele locale includ: monumentul eroilor căzuți în Primul Război Mondial (ridicat în 1927 în curtea Bisericii „Sf. Dimitrie"), monumentul eroilor din Al Doilea Război Mondial, monumentul închinat lui Aurel Vlaicu și monumentul închinat primilor coriști din Giroc.

Bibliografie

Gruița, Octavian, Giroc. Monografie istorică, Editura Marineasa, Timișoara, 1996, ISBN 973-9185-49-5

Note

Legături externe

Primăria comunei Giroc — site oficial Anuarul Socec al României Mari 1924–1925 — Biblioteca Congresului S.U.A. Statistică recensăminte după naționalitate, jud. Timiș 1880–2002 — Varga E.

Giroc, Giroc