miniatura|Echipa de filmare și membrii distribuției lucrează împreună în timpul filmărilor principale.
Producția video, este un proces complex prin care ideile sunt transformate în film.
Procesul de producție a unui film este un proces tehnologic deosebit, care duce în final la obținerea produsului finit, producția de film.
Producția de film se poate defini ca totalitatea operațiunilor desfășurate din prima zi a pregătirilor pentru realizarea unui film, până în ultima zi din post producție, care are ca final realizarea copiilor standard de exploatare în rețeaua de difuzare (cinematografe).
În realizarea ei se disting următoarele etape principale: elaborarea scenariului; perioada de pregatire; perioada de producție.
Elaborarea scenariului
Baza realizării unui film este scenariul literar, de fapt fundamentul literar al filmului. Conține descrierea completă, succesivă și concretă a acțiunii viitorului film, constituind în fond esența dramaturgică a acestuia. Poate fi original sau o adaptare pentru film a unei opere literare sau piese de teatru. Se cunoaște și sub denumirea de ecranizare.
Se trece la faza următoare unde regizorul filmului pe baza scenariului literar întocmește scenariul regizoral (sau decupaj) al viitorului film, care este, în esență, o transcriere cinematografică a celui literar. Aici regizorul își expune viziunea sa de ansamblu a subiectului, maniera sa de tratare a tuturor aspectelor hotărâtoare ale filmului. Conține o descriere completă și precisă a fiecărei secvențe, a fiecărui cadru de filmare, durata și lungimea lor, indicații privind locul și timpul acțiunii, metode de filmare, conținutul coloanei sonore privind dialogurile, muzica, efecte sonore speciale și, ce este mai important, cele referitoare la interpretarea actoricească.
În concluzie scenariul regizoral constituie proiectul cinematografic de ansamblu al viitorului film, cuprinzând toate elementele artistice, tehnice și de producție, necesare realizării lui.
Perioada de pregătire
Este o perioadă importantă în realizarea unui film, întrucât este perioada decisivă care asigură continuitatea procesului de producție, atingerea unor parametrii tehnico-productivi optimi pe parcursul realizării filmului, asigură condițiile realizării filmului la un nivel artistic ridicat.
Se realizează schițele decorurilor și costumelor, se stabilesc obiectele de recuzită, se aleg locațiile de filmare pentru fiecare secvență, se selecționează actorii, se dau probe și încercări ale acestora, se definitivează distribuția, se fac probe de filmare, repetiții cu actorii.
Durata de pregătire este în funcție de caracterul și complexitatea filmului, uneori durând chiar și trei luni.
Perioada de producție Etapa de filmare
Etapa de filmare, este transpunerea pe peliculă a conținutului de idei din scenariul regizoral, la capătul unui proces complex artistic și în același timp industrial. thumb|250 px| Echipa de filmare la lucru Pe viu Filmările pot fi făcute în spații special construite și amenajate cunoscute sub denumirea de platouri de filmare (parte compomentă a unui studio cinematografic) sau în natură, pe viu, în locații determinate de conținutul secvențelor impuse de scenariul regizoral. În afara costurilor reduse ale producției, aceste locații naturale permit surprinderea unor aspecte inedite cum ar fi locuri turistice, situri istorice, localități, care sporesc verosimilul scenelor filmate.
Filmările pe platou, pot fi sincrone, mute sau cu play-back.
Pentru efectuare filmarilor sincrone, unde înregistrarea imaginii se face odată cu înregistrarea sunetului, platoul de filmare este tratat special din punct de vedere acustic și izolat fonic de sursele de zgomot ambiente. Acest tip de filmare se mai cunoaște ca filmare cu priză directă de sunet. Impune de asemeni funcționarea silențioasă a aparaturii de filmare, magnetofoanelor, construire de decoruri cu anumite caracteristici acustice. O importantă condiție este ca aparatul de filmat și magnetofonul să funcționeze sincron, cu viteza corespunzătoare frecvenței normale de filmare de 24 imag/sec. La acest tip filmare pentru a permite punerea în sincron a imaginii cu sunetul aferent acesteia, se folosește un dispozitiv denumit "clachetă". Acesta este un blat de lemn dreptunghiular care la partea inferioară are o bagheta de lemn mobilă; aceasta printr-un impuls brusc cu mâna va face un zgomot scurt. Pe ea este trecut titlul filmului, numărul de ordine al cadrului filmat conform scenariului regizoral și numărul de ordine al variantei filmate (cunoscută sub denumirea de "dublă"), care ajută la indetificare la montaj a materialului filmat. Semnalul sonor produs la filmare prin mânuirea clachetei, fixat vizual pe imagine și sonor pe banda magnetică, constituie reperul punerii în sincron a celor două benzi.
Filmările mute se fac atunci când condițiile tehnice nu îndeplinesc condițiile pentru priză directă sau atunci când protagonoștii trebuiesc dublați (în special la coproducții). Și în această situație se face o inregistrare, denumită "bandă-ghid", care servește ca reper pentru operațiunile ulterioare, de postsincronizare.
Filmarile cu play-back se folosesc în special la filmele muzicale sau cu dansuri, unde acțiunea este în funcție de înregistrarea sonoră.
Filmările în natură urmăresc îmbunătățirea calității artistice a filmului și totodată scăderea costurilor și descongestionarea platourilor de filmare.
Deseori, studiourile au în imediata lor vecinătate terenuri amenajate ca platouri exterioare. Aici se construiesc decoruri, care uneori se folosesc la mai multe filme (exemplu "orașele " folosite pentru Western-uri) sau prin butaforie se construiesc cetăți antice, statui,etc. Un avanaj al acestor amenajări este și acela că în cazul unor intemperii, se poate trece la filmarea în interior. Iluminarea acestor platouri se face natural, uneori completată și cu cea a refectoarelor sau cu ajutorul unor ecrane refectante numite blende. Aici pentru înregistrare sunetului se foloseste sistemul cu bandă ghid. De menționat că platou exterior poate fi ori și care locație exterioară: o piață a unui oraș, o localitate rurală, un sit istoric și ori ce poate folosi în a reliefa cât mai bine scenariul regizoral și a reduce cheltuielile de producție. Remarc faptul că la filmările în natură se folosesc și diferite efecte speciale ca cele pirotehnice, ceață, fum, praf.
Filmările combinate și trucaje, sunt filmări speciale care duc la îmbunătățirea efectului artistic al producției, care prin diferite metode sau procedee permit obținerea de imagini trucate ca imagini combinate, rezultate prin îmbinarea corespunzatoare a unor elemente componente ale acestora. Exemple sunt multe: un vulcan care erupe, un personaj care se "joacă" cu un desen animat, "omul păianjen", mașini care se transformă în avioane sau rachete, etc.
Etapa de montaj și sonorizare
Lucrările acestei etape se desfășoară odată cu cele din etapa de filmare. Obișnuit, odată cu terminarea filmarilor avem terminat și montajul brut al imaginii și chiar și al sunetului. Și aceasta deoarece regizorul poate stabili o serie de elemente ale producției și finalizarea ei.
Lucrările de montaj și sonorizare sunt compuse dintr-o serie de operațiuni tehnologice bine determinate, care se desfășoară succesiv.
Postsincronizarea dialogurilor, unde se caută sincronizarea înregistrării sunetului cu imagine filmată, care este proiectată în fața actorului. Se alcătuiește o buclă de film cu secvența în care actorul dialoghează, se proiectează, iar acesta va căuta să rostească cuvintele în timpul mișcării buzelor din imaginea proiectată. (Acest procedeu se folosește și la dublarea actorilor care dialoghează în altă limbă decât cea vorbită în țara respectivă, în loc de traducerea prin inserturi. Are un mare inconvenient, acela ca se pierde expresivitatea verbală a actorului. Una este ca Richard Burton să se prezinte vorbindu-și limba în "Noaptea Iguanei" și alta să-l auzi "vorbind" în românește). Este un sistem greoi, cere multă muncă, însă rezultatele sunt deosebite pentru calitatea filmului. Se face în încăperi special amenajate, cu tratamente acustice bine puse la punct, cu aparatură de foarte bună calitate atât aparatele de proiecție cât și magnetoscoapele (magnetofon special construit pentru a funcționa sincron cu aparatul de proiecție. Aceste încăperi sunt cunoscute sub denumirea de ateliere de postsincronizare.
Postsincronizarea zgomotelor, care este o acțiune de introducere în banda sonoră a filmului de o diversitate de zgomote, corespunzătoare acțiunii sau evenimentelor conținute de imaginea proiectată pe ecran. Unele sunt înregistrate odată cu filmarea, însă altele din varii motive nu sunt posibile. Atunci ele trebuiesc adăugate ulterior. Pot fi tunete, ciripit de păsărele, împușcături, efecte speciale la filme SF,etc.
Înregistrarea muzicii, care și aceasta se adaugă unde cere acțiunea filmului. Ea trebuie să exprime diferite momente ale filmului, diferite stări sufletești ale personajului, punctări ale acțiunii.
Montajul filmului, sau ansamblarea filmului se face de către regizor, cu ajutorul monteorului (montezei) de film, după scenariul regizoral, secvență cu secvență cu sunetul adecvat înregistrat pe bandă separat (uneori doar parțial mixat), astfel ca după ansamblare filmul să fie definitivat. Se obține astfel ceea ce se numește copie pozitivă de lucru, alcătuită la rândul ei de bobine de circa 300 m, numite acte.
Mixajul sau reînregistrare filmului este procesul final de elaborare a coloanei sonore a filmului. Este un proces complex artistic și tehnic care constă în unirea într-o unică fonogramă, pentru început pe bandă magnetică, a dialogurilor, muzicii și zgomotelor, conținute pe diferite benzi sepatate. Se fac ultimele retușuri în ceea ce privește caracteristica de frecvență a sunetului.
Mixajul se face în încăperi speciale, pot fi cele cele de la postsincron și înregistrarea muzicii, folosindu-se instalațiile acestora: -filmfonografe destinate redării benzilor de mixaj; -instalație de proiecție destinată proiecției copiei pozitive de lucru; -pupitru de mixaj (sau amestec) destinat suprapunerii semnalelor venite de la mai multe filmfonografe; -magnetofon destinat înregistrării fonogramei mixate; -dispozitiv de actionare sincronă și în fază a filmfonografelor, proiectorului și magnetofonului de înregistrare.
Acesta este o înregistrare monoaurală, cea stereofonică este mai complicată, însă în general ca idee tehnică este identică.
Se poate remarca că în acest proces se realizează dacă este necesar și banda internațională care conține fonograma filmului fără dialoguri și poate fi folosită la dublarea dialogurilor în altă limbă decât cea vorbită de actori.
Etapa de realizare a copiei standard
Este ultima etapă în realizarea unei producții de film. Acum este realizată copia standard etalon, deci copia pozitivă a filmului pe aceeași purtătoare aflându-se atât imaginea cât și coloana sonoră, fonograma. Pentru obținerea copiei standard etalon se execută următoarele operațiuni:
Filmarea genericului unde în secția de filmări combinate sunt executate textele cu diferite fonduri (secvențe ale filmului, desene animate,etc). Aici vor fi trecut titlul filmului, actorii, regizorul, producătorul, studioul și toți care au contribuit la producția respectivă.
Executarea lucrărilor cu caracter special. Exemplu fondu-ul, procedeu de trecere de la o secvență la alta printr-o pierdere lină a imaginii spre negru și apariția următoarei din negru tot lin. Se realizează chimic prin copiere sau fotooptic.
Transpunerea fotooptică a negativului de sunet operațiune unde se face transpunerea de pe bandă magnetică a sunetului pe negativul filmului, devenind astfel negativ de sunet.