Petah Tikva (în - „Poarta nădejdii”) este un oraș din districtul central al Israelului, a doua localitate agricolă - moshavá - întemeiată de evrei în secolul al XIX -lea în Palestina otomană. Poreclit de aceea „Mama așezărilor” (Em hamoshavot), el a fost fondat în anul 1878 de evrei ortodocși din Ierusalim, recent veniți din Ungaria și Lituania cu scopul de a renaște agricultura evreiască în Țara Sfântă și a contribui în acest fel la grăbirea venirii lui Mesia.Y.Elezri 2003 p. 451E. Ben Ezer 2013 Prima așezare agricolă, dar cu caracter de școală agricolă, a fost înființată mai înainte, în 1870, la Mikve Israel, nu departe de Jaffa (azi în perimetrul orașului Holon), de asemenea, în Galileea, cu trei săptămâni înaintea Petah Tikvei, evrei religioși din Safed (Tzfat) au înființat așezarea agricolă Gey Oni, lărgită ulterior de evrei din România sub numele de Rosh Pina. În anul 1883, cu sprijinul baronului Edmond de Rothschild, Petah Tikva a devenit o așezare permanentă. În anul 1937 a primit statutul de oraș. Petah Tikva este în prezent un oraș industrial și un centru comercial și de servicii, situat la 10,6 km est de Tel Aviv-Yafo și face parte din aria metropolitană din jurul Tel Avivului - Gush Dan. În 2018 avea o populație de 244.275 locuitori și o densitate de 6 730 locuitori/km2. Aria aflată sub jurisdicția sa acoperă 3586,8 hectare. (35,9 km2) Petah Tikva se învecinează la nord cu orașele Hod Hasharon și Ramat Hasharon, la vest cu orașele Tel Aviv-Yafo, Bnei Brak și Ghivat Shmuel, la est - cu mai multe uri din zona Consiliului regional al Sharonului de sud (Drom Sharon): Einat, Givat Hashloshá și Nahshonim., precum și cu moșavul Kfar Sirkin, iar la sud cu orașele Ganey Tikva și Kiryat Ono și cu zona Consiliului regional Hevel Modiyin , incluzând așezările Nehalim, Rinatia, Mazor, Magshimim, Kfar Máas și Beerot Itzhak. Numele Petah Tikva își trage numele dintr-un citat din profetul Osea (Hoshea) 2:17
Petaḥ Tiqwa în Encyclopedia Britannica,Biblia ortodoxă online
Primii locuitori ai așezării doreau, inițial, prin anul 1872, să se așeze în apropierea orașului Ierihon (Ariha) și în felul acesta să împlinească profeția amintită în Cartea Osea în legătură cu Valea Akhor (Acor) care, se crede, se afla în această zonă. Etimologia populară a numelui Valea Akhor (Emek Akhor - Valea cea tulbure) apare explicată în Cartea Iosua 7,25-26 (Yehoshua), în pericopa Akan (despre Acan fiul lui Carmi, isprava lui și felul în care a fost omorât prin lapidare) a cărei acțiune s-a petrecut în zona Yeriho: .
Numele dat de fondatori exprima nădejdea de a putea transforma un loc considerat blestemat într-o așezare înfloritoare.
În cele din urmă cumpărarea de pământuri în locul identificat ca Valea Akhor nu s-a realizat, poate din cauza împotrivirii regimului sultanului turc Abdul Hamid al II-lea. Pionierii au ajuns în regiunea Shefela, au achiziționat pământurile satului arab Melabbes și au chemat noua lor așezare cu numele pe care îl plănuiseră pentru așezarea de lângă Ierihon. Și în noul loc ales denumirea așezării a devenit semnificativă pentru că în Cartea Isaia se face o paralelă între Valea Akhor și regiunea Saronului (Sharon), în care s-a înființat așezarea: (Isaia 65, 10)
Ironia soartei a făcut ca numele să dobândească o semnificație suplimentară, după ce coloniștii au găsit că râul Iarkon din apropiere avea apele tulburi, și au nădăjduit să-l transforme într-o poartă pentru viitor, pentru reașezarea evreilor în Țara Sfântă și renașterea lor națională.
Istoria 200px|miniatura|dreapta Tell Melabbes, o colină și sait arheologic în Petah Tikva,conține vestigii din perioada romană, bizantină,arabă (islamică) timpurie, cruciată, mamelucă și otomană. Locul a fost populat cu intermitență.
Epoca cruciată și mamelucă Un învățat francez din secolul al XIX-lea, Joseph Delaville Le Roulx, bazându-se pe o sursă cruciată din anul 1133, în care comitele de Jaffa, Hugues al II-lea, a conferit Ordinului Cavalerilor Ospitalieri „morile celor trei poduri” (“des moulins des trois ponts”), a tras concluzia că pe locul unde se află acum Petah Tikva a existat un sat cruciat numit Bulbus. ..Röhricht, 1893, RRH, p. 37, No. 147Delaville Le Roulx, 1894, pp. 86−87, No. 97Clermont-Ganneau, 1895, pp. 192−196: "Les Trois−Ponts, Jorgilia"E.Haddad 2013 Numele arab Melabbes este apropiat de vechiul nume Bulbus, el însemnând migdale învelite în zahăr.E.Haddad 2013
În anul 1478 (883 AH) un sat Mulabbis, este menționat de un document al sultanului mameluc al Egiptului Qaitbay, care a taxat un sfert din veniturile localității în folosul a două instituții islamice noi:Madrasa Al-Ashrafiyya din Ierusalim și o moschee din Gaza Marom, 2019,Marom p. 138
Epoca otomană 150px|miniatura|dreapta|Yehoshua Stampfer, unul din fondatorii localității Petah Tikva în anul 1878 Melabbes În anul 1596 în registrele otomane de taxe in Palestina este menționat satul Milus având 42 case familiale musulmane. Hütteroth and Abdulfattah, 1977, p. 154. Suggested by David Grossman, 1986, p. 372, cited in Marom, 2019 În secolul al XVIII-lea conflictele dintre arabii așa numiți nordici Qais și cei așa numiți sudici Yamani au dus la deplasarea unora din regiunea Jammain din Jabal Nablus spre locul numit Melabbes. Roy Marom 2021 p.8 În timpul Campaniei lui Napoleon în Egipt și Siria în 1799 pe harta lui Pierre Jacotin figurează satul Melebbes. Karmon, 1960, p. 170 Epidemii de malarie, conflicte între clanuri vecine și un masacru au dus la abandonarea așezării înainte de 1831 În urma campaniei egiptenilor conduși de Ibrahim Pașa in Palestina otomană în 1831 imigranți (masarwi) din vestul Egiptului de la granița cu Libia conduși de Abu Hamed zis Al Masri (Egipteanul) s-au stabilit la Melabbes. Același sat, apare sub numele Mulebbis (în ortografie engleză) pe harta sudului Palestinei publicată de Heinrich Kiepert în 1856. Kiepert, 1856, Map of Southern Palestine În 1870 Victor Guérin a notat ca Melebbes era un mic sat cu 140 locuitori, înconjurat de câmpuri du pepeni și tutun. O listă otomană din același an arăta ca Mulebbes avea 43 case și 125 locuitori de sex masculin (femeile nu erau numărate). Mai scria că satul se afla pe un deal, la circa trei sferturi de oră de drum, la nord-est de Jaffa..Socin, 1879, p. 158 Hartmann în 1883 nota și el că Mulebbes avea 43 case 136 Hartmann 1883, În 1874 o misiune de cercetare în Palestina de Vest din partea Fondului de Explorare a Palestinei a vizitat Mulebbis și l-a descris ca pe un sat de chirpici precum Al Mirr, și având un izvor de apă. "Conder and Kitchener, 1882, SWP II, p. 252 În a doua jumătate a secolului al XIX-lea o parte din locuitorii arabi s-au mutat in Fajja vecină, păstrându-și o parte din pământurile din Melabbes. Locuitorii au intrat în datorii și din acest motiv au vândut pământurile comercianților arabi Antoine Bishara al Tayyan și Salim al Kassar, din Jaffa.
Fondarea așezării Petah Tikva 200px|miniatura|dreapta|Petah Tikva, comună (moshavá) în anul 1911, în timpul dominației otomane Petah Tikva a fost întemeiat în 1878 de către evrei foarte evlavioși din Ierusalim organizați în Asociația "Munca pământului și mântuirea Țării",Y.Elezri 2003 între ei numărându-se Yehoshua Stampfer (născut la Komarno, în Slovacia de azi, pe atunci în Regatul Ungariei), Moshe Shmuel Raab (născut în Ungaria), Yoel Moshe Salomon (născut la Ierusalim), Zerakh Barnett (născut în Lituania și David Gutmann (născut în Ungaria), de asemenea rabinul Arie Leib Frumkin, originar din Lituania, care a construit prima casă din localitate. saitul Șef-rabinului Angliei Jonathan Sacks Future Tense - Israel at 60: A Dream Fulfilled decembrie 2007 în ziarul Jewish Chronicle După eșecul încercării de a cumpăra pământuri lângă Ierihon și în zona Hebron, s-a aflat de posibilitatea de a le achiziționa la nord est de Jaffa, cele ale satului Melabbes .Ele erau proprietatea a doi oameni de afaceri arabi creștini din Jaffa, Antoine Bishara Al-Tayan și Selim Al-Kassar, și erau lucrate prin contract de arendă de circa treizeci de țărani. Proprietatea lui Tayan era cea mai mare, de circa 850 hectare, dar cea mai mare parte a ei se afla în mlaștinile malarigene ale văii Iarkonului (Awja). Pământurile lui Kassar, de circa 350 hectare, se aflau la câțiva kilometri sud de Yarkon, departe de mlaștini. Pământurile lui Qassar au fost cumpărate la 30 iulie 1878, iar cele ale lui Tayan de pe malul Yarkonului au fost achiziționate după ce a sosit un nou grup de coloni, cunoscuți ca Yarkonim, în anul 1879.A.Avneri,1984 p.71.J.Glass, R.Kark, 1991, pp.137–138; E.Ben Ezer 2013Pământurile de la sud de Melabbes au fost cumpărate de Raab și Stampfer. Dată fiind proasta calitate a pământurilor, sultanul Abdul Hamid al Doilea a permis vânzarea. La tranzacții a ajutat Haim Amzalagh, om de afaceri evreu sefard din Jaffa, adjunct al consulului Marii Britanii la Jaffa.E.Ben Ezer 2013J.Glass, R.Kark 1991
În 1880 a izbucnit o epidemie de malarie care a dus la părăsirea celor două centre de așezare. Colonii evrei conduși de Frumkin s-au mutat mai jos la Al Yehudiye, care a devenit moșavul Yehud, azi pe teritoriul localității Savion. Roy Marom 2021 p.9După ce în 1883 Petah Tikva a fost reașezată cu imigranți membri ai mișcării Bilu, o parte din familiile plecate au revenit. Baronul Edmond de Rothschild, care a vizitat locul în 1887, a finanțat drenarea mlaștinilor, plantarea de eucalipți și de culturi agricole, ceea ce a permis localității să rămână permanentă. 28 familii au acceptat patronajul său, spre deosebire de restul locuitorilor care au acceptat un anumit sprijin dela Asociația Hovevey Tzion.
În 1890 ultimul sfert din localitate a fost cumpărat, iar casele foștilor locuitori au fost dărâmate. Când un oficiu poștal austro-ungar din Jaffa a decis să deschidă o filială la Petah Tikva, unul din locuitori, Itzhak Goldenhirsch, i-a oferit ajutorul cu condiția de a emite un timbru poștal în ebraică cu numele așezării. Și într-adevăr un astfel de timbru cu prețul de 14 parale turcești a fost emis de consulatul austro-ungar din Jaffa, purtând inscripția ebraică Petah Tikva și un desen pictat de un artist anonim, și înfățișând un plug, ogoare și portocali în floare.[https://web.archive.org/web/20191106082038/https://www.auctionzip.com/auction-lot/An-envelope-with-a-Petah-Tikva-stamp,-signed-wit_A3B48448E5 plic purtând acest timbru special, pe saitul auctionzip 2019
După sosirea sa în Palestina în 1906, David Ben Gurion, pe atunci David Grün, a locuit câteva luni la Petah Tikva. Localitatea avea pe atunci circa o mie de locuitori, jumătate din ei țărani. El a găsit câteva munci ocazionale în livezile de portocali. Dar s-a îmbolnăvit de malarie și medicul i-a recomandat să se întoarcă în Europa. În anul următor, după ce a revenit la Jaffa, el a înființat la Petah Tikva o asociație de muncitori evrei. Inițial Petah Tikva a fost o așezare agricolă de gospodării private și cu un caracter religios, centru social și economic al agricultorilor evrei veniti în valul al doilea de imigratie numita Aliyaua a Doua. În timpul Campaniei britanice în Palestina și Siria în Primul Război Mondial, Petah Tikva a servit drept refugiu locuitorilor evrei din Tel Aviv și Jaffa izgoniți de acolo de autoritățile otomane.
Perioada Mandatului Britanic în Palestina Conducerea localității a intrat treptat în mâinile fiilor și nepoților părinților fondatori. La începutul anilor 1920 Petah Tikva a cunoscut o dezvoltare moderată a industriei, a ramurii pomiculturii și a comerțului. Între Petah Tikva si Tel Aviv au luat naștere orașele Ramat Gan și Bnei Brak care au creat o continuitate teritorială.O.Reggev 2001 p.199 În 1921 autoritățile britanice au recunoscut localității statutul de consiliu local.