Regii longobarzilor (reges Langobardorum) (singular, rex Langobardorum) au condus tribul germanic al longobarzilor de la începutul secolului al VI-lea până la pierderea identității longobarde în secolele al IX-lea și al X-lea. După anul 568, regii longobarzi au început să se autointituleze uneori ca regi ai Italiei (rex totius Italiae). După 774, titlul le-a fost preluat de către franci, ca urmare a cuceririi regatului de către Carol cel Mare, care a devenit rege al francilor și longobarzilor, creând astfel o uniune personală. Coroana de fier a regilor longobarzi (Corona Ferrea) a fost utilizată pentru încoronarea regilor longobarzi și a regilor Italiei vreme de secole.
Sursele primare pentru regii longobarzi anterior cuceririi francilor sunt cronica anonimă din secolul al VII-lea intitulată Origo Gentis Langobardorum și scrierea lui Paul Diaconul, Historia Langobardorum, din secolul al VIII-lea. Regii cei mai timpurii (așa-numiții pre-Lethingi) enumerați în Origo sunt aproape sigur legendari. Ei ar fi domnit în perioada migrațiilor popoarelor. Primul conducător independent atestat de către tradiția longobardă a fost Tato.
Conducători timpurii Conducători legendari Sceafa sau Shava Agelmund Lamissio Ybor și Agio, frați, împreună cu mama lor, Gambara, care a condus emigrația dinspre Scandinavia Agilmund, fiul lui Agio Laiamicho
Dinastia Lethingilor Lethuc (cca. 400), ar fi guvernat vreme de 40 de ani. Aldihoc (jumătatea secolului al V-lea) Godehoc (cca. 480), a condus pe logonarzi în teritoriul actual al Austriei Claffo (cca. 500) Tato (începutul secolului al VI-lea, d. probabil în 510) Wacho (510–539) Waltari (539–546), fiul lui Wacho
Dinastia Gausiană Audoin (546–565), a condus pe longobarzi în Pannonia
Regi longobarzi în Italia vezi și Regatul longobard și Regatul Italiei medievale
Dinastia Gausiană Alboin (565 - 572)
Regi non-dinastici Cleph (572 - 574) 10 ani de interregnum Authari (584 - 590) Agilulf (591 - cca. 616)
Dinastia bavareză Adaloald (cca. 616 - c. 626)
Rege non-dinastic Arioald (cca. 626 - 636)
Harodingienii Rothari (636 - 652) Rodoald (652 - 653)
Dinastia bavareză, restaurată Aripert I (653 - 661) Perctarit și Godepert (661 - 662)
Dinastia de Benevento Grimoald I (662 - 671) (de asemenea duce de Benevento, 651-662) Garibald (671)
Dinastia bavareză, restaurată Perctarit (671 - 688) (revenit din exil) Alagis (688 - 689), uzurpator (de asemenea duce de Trento) Cunincpert (688 - 700) Liutpert (700 - 701) Raginpert (701) Liutpert (701-702), restaurat Aripert al II-lea (702 - 712)
Regi non-dinastici Ansprand (712) Liutprand (712 - 744) Hildeprand (744) Ratchis (744 - 749) (de asemenea, duce de Friuli, 739-744 și duce de Spoleto, 756-757) Aistulf (749 - 756) (de asemenea, duce de Friuli, 744-749 și duce de Spoleto, 752-756) Desiderius (756 - 774) (de asemenea, duce de Spoleto, 758-759)
Dinastia carolingiană Carol cel Mare (774-781) Pepin (781-810) Bernard (810-818) Lothar I (818-839) Ludovic al II-lea (839–875) Titlul de rex Langobardorum, devenit sinonim cu cel de rex Italiae, a mai durat multă vreme în Evul mediu. Vezi Regatul Italiei medievale..
Vezi și Regatul longobard Lista regilor Italiei medievale
Note
Bibliografie Charles Oman, The Dark Ages 476-918, Londra, 1914.
Longobarzi lista