thumb|right|Satul Rimetea văzut de pe Piatra Secuiului thumb|right|Case tradiționale Rimetea (până în anii '60 Trascău, în , în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Alba, Transilvania, România.

Generalități În Evul Mediu și epoca premodernă, localitatea a făcut parte din comitatul Turda (în maghiară Torda vármegye, în germană Komitat Thorenburg).

În cele opt secole de locuire neîntreruptă, Rimetea a cunoscut mai multe perioade antagonice, oscilând de la starea de sat medieval oarecare la aceea de oraș înfloritor în secolele XVII-XVIII și având parte de un lung declin de la sfârșitul secolului al XIX-lea până la sfârșitul secolului al XX-lea, când reajunsese un sat oarecare de la poalele Munților Apuseni.

Începând cu anii 1996-1997, localitatea trece printr-un proces de tranziție la mai multe niveluiri. Din punct de vedere economic, în aproximativ un deceniu și jumătate, localitatea a trecut de la un model economic bazat pe agricultura de subzistență, la o economie variată, în care serviciile turistice au o pondere importantă. Din punct de vedere socio-cultural, comunitatea din Rimetea a cunoscut o schimbare la fel de profundă ca aceea din domeniul economic: cetățenii localității au ajuns să-și valorizeze patrimoniul arhitectural (în principal casele construite in secolele XVII-XIX), să-și dorească renovarea patrimoniului în defavoarea înlocuirii vechilor edificii cu altele noi, să se mândrească cu el și să învețe cum să-l păstreze nesufocat de noile intervenții urbanistice. Datorită eforturilor de conservare depuse de localnici și de ONG-urile implicate în proiect, în 1999 localitatea Rimetea a fost distinsă cu premiul Europa Nostra al Comisiei Europene pentru conservarea patrimoniului cultural material. Proiectul de conservare a patrimoniului derulat la Rimetea a fost primul proiect de acest tip din România distins cu premiul Comisiei Europene.The Rimetea Heritage Conservation Project pe transylvaniatrust.ro, accesat în 3 aprilie 2011 Deși prestigiosul premiu a mai fost acordat unui proiect derulat în România (în 2010, Muzeul Național Brukenthal a câștigat premiul Europa Nostra pentru programul de pedagogie muzeală „Descoperind Muzeul”Premiul Europa Nostra pentru Muzeul Brukenthal pe romania-actualitati.ro, accesat în 3 aprilie 2011), până în prezent (2011), Rimetea este singura localitate din țară care a primit acest premiu.

În octombrie 2000, Oficiului Național al Monumentelor Istorice a desemnat localitatea Rimetea drept zonă arhitecturală și urbană protejată.

Geografie

Situată în nordul Depresiunii Trascăului (o depresiune de formă elipsoidală, alungită pe axa nord-sud, având o lungime de 11 km și o lățime maximă de 4 km), la o altitudine medie de 550 de metri, localitatea Rimetea este înconjurată de masive montane mai înalte cu 500 - 600 de metri și este străbătută de la nord la sud de râul Rimetea. Masivele calcaroase din jurul depresiunii sunt împadurite în partea vestică (Vf. Cornului - 1238 m, Ardașcheia - 1250 m, Dealul Băieșilor - 1010 m) și golașe în est, unde localitatea este dominată de Piatra Secuiului - 1128 m și de Tarșa - 999 m. Masivul Piatra Secuiului este un masiv calcaros, golaș și alungit, împărțit în două părți de o „râpă” (ceea ce face ca, din mai până în septembrie, soarele să răsară de două ori pentru acei oameni care trăiesc în partea de nord a localității). Partea nordică a masivului, mai scundă, poartă și numele de „Colții Trascăului” și adăpostește ruinele unei fortărețe medievale. Relieful de tip carstic al masivului este caracterizat de o prezență intensivă a liniilor de fisurare și de existența a peste 15 peșteri de mici dimensiuni (doar trei dintre ele având peste 15 metri lungime) situate în partea superioară a abruptului.Norbert Zs. BÁNTÓ & Attila L. AMBRUS, Tourist's Potential and Some Problems Regarding its Revaluation in Trascău Depression, Analele Universității din Oradea – Seria Geografie, Tom XX, no. 2/2010 (December), pp. 311-314Prezentare pe pagina primăriei Potrivit unei legende locale, denumirea de "Piatra Secuiului" provine de la faptul că, în secolul al XIII-lea, secuii din sat s-au refugiat pe muntele din apropiere pentru a scăpa de asediul tătarilor.

Rimetea se află la 24 km de Aiud, la 7 km de Buru, la 25 km de Cheile Turzii și la 28 km de Turda. Localitatea este conectată la rețeaua de drumuri naționale prin drumul judetean DJ107M, care începe la nord din drumul național DN75 (la limita de sud a județului Cluj) și care debușează la sud în DN1 (E81) pe teritoriul municipiului Aiud. Drumul județean DJ107M traversează ambele localități ale comunei (Rimetea și Colțești), de-a lungul lui situându-se aproape toate obiectivele cu potențial turistic din zonă. În 2011, DJ107M este modernizat și în stare impecabilă pe teritoriul județului Alba (mai precis de la Rimetea până la Aiud); în schimb, practicarea lui este dificilă pe teritoriul județului Cluj (între Rimetea și Buru).

Fenomen solar rar La Rimetea soarele răsare in iulie zilnic de 2 ori. Prima dată răsare in nordul coamei Colții Trascăului, apoi, prin rotirea pămȃntului, dispare în dosul acestei coame, ca să răsară a doua oară, la sud de coamă, deasupra rȃpei dintre această coamă și coama învecinată Piatra Secuiului.

Istoric Zona era locuită și prelucrarea fierului se făcea sistematic cel puțin din timpul Regatului lui Burebista. Încă din perioada romană (106-274 d.C.), zona era protejată de un castru și prelucrarea fierului a luat o nouă amploare. Aici s-au gasit monezi romane din timpul împăraților Antoninus Pius si Maximinus Thrax).

Administrativ numele centrului era Castrum Thuruscum, in vorbirea cel mai probabil fiind pronunțat Thuruscu

Documentrul cel mai vechi cunoscut azi menționează localitatea medievală pentru prima dată după invazia mongolă din 1241-42, anume în 1257 sub numele maghiarizat de Toroczcko (se pronunță Toroțco), având forma românească Trascău. Rămâne un important centru de prelucrare a fierului datorită zăcămintelor de minereu ferice din zonă. Exploatarea fierului și meșteșugul fierăritului au dus la o dezvoltare continuă pe parcursul a mai multor secole, fiind un timp cel mai mare centru de producție a armelor de fier din Europa creștină. În anul 1493 localitatea a primit rangul de târg ("oppidum"), iar în 1666, pe fondul dezvoltării extracției de minereu și a meșteșugului fierăritului, Rimetea devine oraș ("civitas"). Dacă în secolul al XV-lea exista o singură fierărie în care se produceau unelte agricole, două secole mai târziu (în cea de-a doua jumătate a secolului al XVII și în prima jumătate a secolului al XVIII), exploatarea minereului și prelucrarea fierului ajungeau la apogeu. În anul 1716, datorită celor 16 cuptoare de topit minereu și celor 16 ciocane hidraulice, Rimetea era unul dintre principalele centre de prelucrare a fierului din Transilvania, iar uneltele agricole produse aici erau cele mai renumite din principat și din estul regatului Ungariei, fiind vândute de negustori în piețe importante, precum Brașov, Bistrița, Arad și Debrețin. Concurența topitoriilor din Hunedoara și Reșița (care s-au dezvoltat foarte mult în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea) și scăderea rezervelor de minereu (care au fost epuizate în secolul al XIX-lea) au determinat decaderea totala a fierăritului în Rimetea și alunecarea localității în ruralitate.sate-comune.ro consultat la 2 aprilie 2011 Trascăul rămâne gazda unuor târguri animaliere și de cereale de importanță zonală.

Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 124), localitatea apare sub numele de „Thorotzko”. De-a lungul văii de la nord de localitate (vale care se varsă în Arieș la Buru), apar pe Harta Iosefină cca 15 șteampuri de prelucrare a minereurilor de fier extrase din zonă, notate (în limba germană) ca “Eisen Hamer Schmeltz Stamph Mühlen”.

O perioadă scurtă tot aici s-a prelucrat și aur în monezi. Pentru un timp Rimetea era unul dintre centrele culturale ale Ardealului.

Demografie În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în localitate au fost colonizati mineri de origine austriacă (din zona Eisenwurzen ) care apoi s-au contopit cu populatia maghiara. Metisajul de populații și de culturi a dus la apariția unui port popular specific.

Costume locale în muzeul etnografic al satului.

Evoluția populației de-a lungul timpului:

Recensământul Structura etnicăAnulPopulațiaRomâniMaghiariGermaniAlte etnii 1850 2.560 61 2.264

235 1920 2.498 104 2.381 7 6 1966 1.840 210 1.629

1

Educație Localitatea are o tradiție educațională multiseculară. Școala unitariană din Trascău / Torockó a funcționat de la începutul secolului al XVII-lea pâna la începutul secolului al XX-lea. În secolul al XIX-lea, printre elevii ei s-a numărat și George Barițiu care avea să devină întemeietorul presei românești din Transilvania.

În prezent, în localitate funcționează o unitate de învățământ de stat, cuprinzând ciclul primar și ciclul gimnazial.

Patrimoniu thumb|right|Casă tradițională thumb|right|Medalia "Europa Noastra" pe fațada unei case

Localitatea este mai cunoscută pentru patrimoniul antropic, bogat și variat, decât pentru patrimoniul natural. O bună parte a patrimoniului antropic face parte dintr-un program de prezervare și de restaurare al fundației Transylvania Trust.

Proiectul de conservare a clădirilor derulat de Fundația Transylvania Trust a început la inițiativa lui András Román, un cunoscut specialist în conservarea clădirilor istorice, și a fost susținut financiar de consiliul local al Sectorului V din Budapesta. Din 1996, 130-140 de proprietari de edificii cu valoare patrimonială au beneficiat de ajutor financiar în cazul în care au făcut lucrări de mentenanță fără a altera elemente valoroase din punct de vedere arhitectonic și fără a schimba aspectul urbanistic al localității modificând fațadele edificiilor vechi. De altfel, orice proprietar doritor de a-și restaura proprietatea a fost încurajat să beneficieze de sfaturile specialiștilor fundației înainte de a demara lucrările. Proiectul început în 1996 a fost un succes având în vedere că 97% dintre proprietarii care au beneficiat de ajutor financiar au investit în lucrări de renovare sume cu 100-150% mai mari decât valoarea ajutorului financiar primit.

La început, scopul programului era de a opri demolările, intervențiile și modificările neavizate care, de exemplu, au dus la distrugerea unei părți însemnate a patrimoniului arhitectonic din satul vecin, Colțești / Torockószentgyörgy. În timp, atitudinea proprietarilor de case vechi din Rimetea s-a schimbat astfel încât, zece ani după derularea proiectului, locuitorilor nu le mai era rușine să trăiască în case vechi, declarate monumente istorice, și se implicau activ în prezervarea patrimoniului. Lucrările de conservare a patrimoniului au dus la crearea de noi locuri de muncă pentru meșterii locali și au avut și un efect formativ, în sensul în care muncitorii din comună au învățat tehnici de conservare a clădirilor istorice.Anual_report_2007.pdf pe transylvaniatrust.ro, accesat în 3 aprilie 2011

Patrimoniu antropic thumb|right|Cetatea Trascăului văzută din sud-vest. În prim plan, barbacana și ruina turnului nou; în plan îndepărtat, vechiul donjon. thumb|right|Poarta unei gospodării. În caz de incendiu, această gospodărie ar fi contribuit la lupta cu focul punând la dispoziție o secure. thumb|right|Mobilier tradițional specific satului, în muzeul etnografic local. Observați formele de pe vârful spătarelor de scaun: în cazul în care scaunele erau alăturate astfel încât partea rotunjită a formelor să fie față în față, era semn ca în familie e liniște și bună înțelegere; dacă erau alăturate părțile ascuțite ale formelor, era semn de neînțelegere în familie.