Marca Saxonă de Răsărit sau Ostmark a fost un teritoriu de frontieră a Germaniei medievale între secolele al X-lea și al XII-lea. Denumirea de teritoriului provine de la denumirea în limba latină marchia Orientalis care se referea fie la marca instituită la frontiera de est a Ducatului de Saxonia, fie la o alta, creată la frontiera răsăriteană a Ducatului de Bavaria numită Marca de Austria.
Marca Saxonă de Răsărit s-a constituit prin desprinderea din vasta Marcă a lui Gero după moartea margrafului Gero în 965. Deoarece acesta murise fără a avea urmași, posesiunile sale au fost divizate. Astfel au fost creată Marca Nordică, între rîurile Elba și Oder, în vreme ce restul Mărcii Saxone de Răsărit consta din teritoriul din sud dintre Saale și Bóbr, corespunzând în mare Saxoniei actuale. Împăratul Otto I cel Mare i-a dat lui Odo I titlul de margraf.
În același timp, au fost create mărcile de Meissen, Merseburg și Zeitz în partea de sud a Saxoniei de răsărit. În 1002 succesorul lui Odo I, Gero al II-lea, a pierdut partea estică a mărcii în favoarea regelui Boleslau I al Poloniei, însă fiul acestuia, Mieszko al II-lea a fost nevoit în 1031 să retrocedeze acest teritoriu împăratului Conrad al II-lea. În 1046 margraful Dedi I din Casa de Wettin a moștenit marca, iar fiul și succesorul său, Henric I, a primit în plus Marca de Meissen de la împăratul Henric al IV-lea în 1089. Ambele mărci au rămas sub administrarea familiei de Wettin, devenind ulterior nucleul Principatului Saxoniei.
După desprinderea din Marca Saxonă de Răsărit, a Mărcii de Landsberg și a Mărcii de Luzacia, restul teritoriului s-a unit cu Marca de Meissen în 1123. Ultima dată când mărcile Saxonia de Răsărit și Luzacia erau încă separate a fost la atribuirea celei din urmă margrafului Henric de Groitzsch în 1128, care a stăpânit-o până în 1131. Totuși, Henric de Groitzsch nu a reușit să-și impună puterea în teritoriu, și marca a revenit margrafului Conrad de Meissen până în 1136. Teritoriul mărcii a fost divizat de multe ori în timpul stăpânirii Casei de Wettin
Termenul Osterland este folosit astăzi pentru a desemna regiunea istorică aflată în centrul acestei mărci. În timp ce frontierele Mărcii Saxone de Răsărit s-au modificat frecvent, astăzi termenul se referă în general la teritoriul dintre râurile Saale și Mulde.
Margrafi ai Saxoniei de Răsărit Odo I, 965–993; Gero al II-lea, 993–1015; Thietmar, 1015–1030; Odo al II-lea, 1030–1046; Boleslav, 1002–1025; Mieszko, 1025–1031; Dedi I, 1046–1075; Dedi al II-lea, c. 1069; Henric I, 1075–1103; Henric al II-lea, 1103–1123; Wiprecht, 1123–1124; Albert I, 1123–1128; Henric al III-lea, 1128–1135.
În continuare, cunoscută mai degrabă ca Marca de Luzacia.
Bibliografie Timothy Reuter, Germany in the Early Middle Ages 800–1056, New York, Longman, 1991. James Westfall Thompson, Feudal Germany, Vol. II, New York: Frederick Ungar Publishing Co., 1928. At Meyers Konversationslexikon, 1888 At Zeidlers Universal-Lexicon, vol. 25, p. 1163-1164
Categorie:State medievale Categorie:Germania medievală