Șard este un sat în comuna Ighiu din județul Alba, Transilvania, România. "Noroieni"; în . Șardul atestat documentar la 1238, este cea mai mare localitate din compunerea Comunei Ighiu, având o populație de 2208 locuitori conform Recensământului populației și al locuințelor din 2011.
Istorie
Perioada străveche și veche Cel mai vechi obiect descoperit pe teritoriul satului Șard este o măciucă de buzdugan situată cronologic în orizontul cultural post Petrești (4000 - 4500 î.CH.). Acest obiect a fost descoperit în curtea lui Duna Nicolaie, în timpul construcției unei bucătării de vară. Alături de această piesă au mai fost descoperite lame de silex și fragmente ceramice. Multe alte piese atribuite culturii Coțofeni (2500 î. CH.) au fost descoperite în hotarul „După Grădini” și pe înălțimea „Căsăluică” Este vorba despre unelte de piatră, topoare, o daltă, așchii de silex, fragmente ceramice, vase ornamentate. Pe înălțimea „Căsăluică” se găsea probabil o mică așezare fortificată.
În antichitate teritoriul satului făcea parte din aria de jurisdicție a orașului Apulum, aici funcționând probabil ferme grupate într-o „villa rustica”. Ziduri de cărămidă și piatră din perioada romană, resturi de coloane, fragmente de fibule, opaițe, monede romane etc, au fost descoperite în hotarele La Brazi, Gura Ampoiței, După Grădini, Tarlosâi, Ciorogari și Tabla Grofului.
Evul Mediu Villa Șard apare pentru prima dată menționat într-un document oficial în anul 1238. Este vorba de actul prin care regele Bella al IV-lea al Ungariei stabilește hotarele satelor Ighiu și Cricău unde tocmai se instalau primii coloniști sași din Transilvania. Documentul arată că: „...Iar primul semn de hotar al sus-zisului pământ, după cum am aflat din scrisoarea judecătorilor noștri pe care-i trimisesem în părțile Transilvaniei ca să restabilească drepturile cetăților, înstrăinate pe nedrept, începe deasupra dealului ascuțit ce se învecinează cu oamenii din satul Șard, apoi trecând prin râul Șard merge la drumul mare și acolo se învecinează pe o parte cu satul Sfântului Martin...” . După această primă atestare Șardul apare în documentele ce priveau conflictul dintre sașii din Cricău și Ighiu și episcopul romano-catolic din Alba Iulia (1295, 1299, 1320, 1337, 1338, 1347, 1366).
În secolul XV apar în documente numele unor personalități ce poartă titlul „de Șard”: Mihail custodele bisericii Alba Transilvaniei., Zandrinus -notar.
În 1525 apare pentru prima dată menționată în documente fortificația din jurul bisericii reformate din Șard. Mențiunea a fost făcută de către Petru Tarnak (castelan episcopal în Șard). În această perioadă Șardul avea rol de târg (oppidum).
În secolele XVI - XVII Șardul era locul preferat de principii Transilvaniei pentru activități rustice, purtând denumirea de „oraș câmpenesc”. Din acest motiv, în centrul satului, principii Transilvaniei aveau un conac ce a intrat apoi în posesia contelui Teleki (sec. XVIII) și ulterior în posesia familiilor Dumitrean și Lupeanu.
Răscoala din 1784 În anul 1784 împăratul Iosif al II-lea hotăra întărirea militară a Transilvaniei și cu acest scop decreta înscrierea voluntară a satelor în regimentele grănicerești. Măsura a creat efervescență în satele din jurul Albei, iobagii văzând în această măsură oportunitatea de a scăpa de servitutea față de proprietățile funciare nobiliare. Reacția nobilimii nu s-a lăsat așteptată și astfel la 31 august 1784 nobilii din Comitatul Albei s-au întâlnit la Șard unde au redactat două memorii adresate gubernului și împăratului, în care se plângeau printre altele de decretul prin care se interzice nobililor schimbarea pământului iobagilor fără consimțământul acestora, de tulburarea liniștii sociale datorate înscrierii voluntare în regimentele grănicerești, și nu în ultimul rând invocă legile medievale -Tripartitul din 1515 prin care nobilimea se considera stăpâna deplina asupra iobagilor putând dispune liber de ei.
În urma protestelor nobilimii, gubernul din Sibiu stopa conscripțiile. La scurtă vreme însă, ne ținând cont de oprirea conscripției, moții aflați la târgul din Brad au hotărât să plece spre Alba Iulia. La Curechi autoritățile au încercat să-i oprească iar aceștia au ripostat, incidentul soldându-se cu morți de ambele părți. Aceasta a fost scânteia ce a aprins răscoala. La Șard nobilii Teleky și Esterhazy ajutați de un grup de soldați trimiși de la Alba Iulia au reușit să țină piept răsculaților într-o ciocnire ce a avut loc între Șard și Ighiu.
La 30 decembrie 1784, după încheierea răscoalei, nobilii se adună din nou la Șard la inițiativa grofului Carol Teleky și lui Iosif Teleky. Au redactat din nou un memoriu în care printre altele se arată că „această națiune română pizmuitoare a nobilimii, avidă de noutăți, înclinată spre furt și pradă, din fire setoasă de sânge, născută pentru a cuteza și a face rău încă din secolele trecute, a fost singura îngrădită de legi cuprinse în arobate și compilate, și cât timp a fost cârmuită după rigoarea legilor, toate au fost în siguranță și liniște”. Documentul acuză iobăgimea română și pe preoții ei că s-au unit ca să scape de iobăgie și să le ia pământul nobililor și cere pedepsirea aspră a capilor. Ca să dea un exemplu, nobilii comitatului Alba îl spânzură la Șard pe Dumitru Todea judele din Albac. Din fericire Iosif al II-lea a trimis la Alba Iulia o comisie imperială care să restabilească ordinea și astfel aceste practici medievale au încetat iar prin Patenta din 22 aprilie 1785 desființa iobăgia în Transilvania.
Revoluția de la 1848-1849
La Adunarea de la Blaj din Șard au participat 40 de persoane conduse de preotul Popa Nicolaie. În același an 1848, după ce Ungaria și-a declarat independența față de Austria, și toate națiunile ne maghiare din sfera de influență a Ungariei au trecut de partea Austriei s-au format gărzile naționale. La Șard garda națională maghiară condusă de Laszlo Vadady a arestat și torturat 37 de bărbați români și două femei, iar un iobag a fost omorât. Ca urmare pe 10 octombrie 1848 se înființa garda națională română care o somează pe cea maghiară să depună armele. În 21-22 octombrie 1848 are loc o confruntare în urma căreia garda națională română l-a ucis pe Iocobi Ianos (administratorul proprietăților contelui Kemeny). După coborârea legiunii lui Avram Iancu și după lupta de la Cricău, la Șard aveau să fie executați 44 de maghiari. Execuțiile au avut loc la marginea pășunii satului, iar cei executați au fost înmormântați în două gropi comune pe care, în anul 1850 au fost sădiți doi goruni. În 25 iulie 1849 în viile Șardului, spre Ampoița are loc o confruntare între trupele maghiare și legiunea lui Axentie Sever, trupele maghiare fiind respinse spre Bărăbanț.
Geografie
Așezare Satul Șard este situat în partea centrală a județului Alba, în culoarul Oiejdea - Șard, la contactul dintre formațiunile piemotane ale Munților Trascău, cele ale Munceilor Vințului și Dealul Bilag. În cadrul Comunei Ighiu, Șardul ocupă sectorul estic al acesteia. Moșia satului Șard se învecinează în nord-vest cu Ighiul, Bucerdea Vinoasă, Cricăul, Galda de Jos; spre nord și est cu Oiejdea și Alba Iulia, iar în sud-vest cu Ampoița.
Geologie Vatra satului este așezată aproape în întregime în culoarul Oiejdea - Șard pe depozitele recente ale Holocenului.
Jurasicul este prezent sub forma calcarelor de Stramberg ce se regăsesc insular în Dealul Bilag, cu apariție la zi în locurile „Pietrele Marietei”, „Baia”, „După Pădure -Dumbrava”. În dealul „Dumbrava” apare pe suprafețe extinse Cretacicul sub forma argilelor, gresiilor și conglomeratelor.
Eocenul apare în Bilag prin argile, marne și gresii, iar Oligocenul în piemontul Metaliferilor și Dealul Bilag sub forma gresiilor și argilelor marnoase. Calcare tortonoeone aparținând Miocenului, apar punctiform în „Dealul Măgulici”.
Paleogeografie Dealul Bilag, având în compunerea sa strate de Meteș, este probabil o prelungire a formațiunilor piemontane ale Trascăului, izolată printr-un complex de procese ce țin de tectonica locală și de remanierea rețelei hidrografice. În ce privește geneza culoarului Oieșdea - Șard există două teorii:
Culoarul ar reprezenta un vechi curs al Mureșului. Mureșul ar fi primit Ampoiul la Șard și apoi Târnava la Alba Iulia. Datorită unei captări produse la Coșlariu, Mureșul s-a orientat spre actualul curs, lăsând în spatele Bilagului culoarul cunoscut astăzi. Susțin această teorie L. Sawicki (1912), I. Gherman (1943), T. Morariu (1980). Culoarul ar reprezenta un vechi curs al Ampoiului, care s-ar fi vărsat în Mureș la Teiuș. Datorită evoluției regresive a unui afluent, la Șard s-a produs o captare ce a orientat Ampoiul pe actualul curs. Această teorie este susținută de V. Mihăilescu (1966), Gr. Posea (1969), P. Coteț (1978).
Relief Unitatea de culoar cu cele mai mici altitudini (240 -270 m), reunește albiile majore ale Ampoiului și Ighiului și Bucerzii, precum și sistemul inferior de terase ale acestor râuri.
Unitatea dealurilor cuprinde:
Dealul Bilag o culme domoală ce datorită structurii sale geologice este brăzdată procese de versant. Eroziunea într-o fază avansată a dat naștere unor organisme torențiale incipiente sau mai evoluate (Suleși). Procesele de versant au fost în foarte mare măsură controlate datorită plantațiilor de viță de vie. În prezent aceste plantații viticole sunt în mare măsură abandonate și acoperite de vegetație erbacee suprapășunată, fapt ce favorizează activarea proceselor de versant. Formațiunile piemontane ale Trascăului sunt reprezentate pe teritoriul Șardului de interfluviul Măgulici -Căsăluică acoperit cu pajiști și plantații de viță de vie abandonate. Formațiunile piemontane ale Metaliferilor între „Dealul Poiana” și „Mirlău”. În cadrul acestei unități mai interesant este „Dealul Poiana” unde se găsește o alunecare de teren stabilizată și forme de ravinare.
Ape Apele freatice sunt foarte aproape de suprafață în zonele „Bereche”, „Între Iazuri”, „După Pădure”, „După Grădini”. În trecut toate aceste zone erau mlăștinoase, improprii pentru utilizarea ca teren arabil, dar datorită unor ample lucrări de sistematizare ce au vizat construcția de canale pentru drenaj, lucrări realizate după 1960, nivelul apei a scăzut iar aceste terenuri au devenit unele dintre cele mai productive. În vatra satului, nivelul pânzei freatice variază între 5 și 12m.
Cel mai important râu care traversează Șardul este Ampoiul. În zona Șardului Ampoiul are debite medii de 4,26 mc/s cu un maxim istoric în iulie 1975 -75 mc/s. Ampoiul are ca afluenți pe teritoriul Șardului văile Părăul Șardului, Părăul Rău și Valea Șardului (Ighiu).
Valea Ighiului (pe teritoriul Șardului denumită Valea Șardului) este formată din Valea Ighielului și Valea Bucerzii, care confluează în amonte de intravilanul Șardului. Valea Șardului se varsă în Ampoi în punctul numit „Prunduri”. În prezent Valea Șardului are un curs sistematizat, diferit de cel natural, și îndiguit pe întrega sa lungime.
Clima Clima este condiționată de circulația vestică și de elementele locale. Temperatura medie anuală este de 9,3°C. Temperaturile minime se produc în luna Ianuarie, când temperatura medie este de -3°C, cu minima absolută de -32,1°C înregistrată la stația meteo Ighiu (închisă după 1989). Temperaturile maxime se înregistrează în luna Iulie, cu valori medii de cca 20°C. Nebulozitatea are valori medii anuale de 5,6 fiind caracteristică în special perioadelor de toamnă - iarnă. Cantitatea medie anuală de precipitații este de 560 mm, cu valori maxime în lunile mai - iunie când se înregistrează 75 - 85 mm și valori minime în lunile februarie - martie (20 - 30 mm).