Barcani (în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Covasna, Transilvania, România. Se află în partea de sud-vest a județului, în Depresiunea Întorsura Buzăului.
Obiectiv memorial (Monumentul Eroilor) Monumentul Eroilor Români din Primul și Al Doilea Război Mondial. Obeliscul a fost amplasat inițial în fața sediului primăriei din comuna Barcani, iar din anul 1972 a fost strămutat în fața Bisericii Ortodoxe . Monumentul cinstește memoria eroilor români jertfiți în Primul și Al Doilea Război Mondial. Acesta are o înălțime de 2,5 m, incluzând și soclul, și este realizat din piatră și marmură. Împrejmuirea este asigurată de un gard din beton. Pe fațada obeliscului sunt înscrise numele a 44 de eroi români.
Descriere Centru de comuna, localitatea Barcani este situata la sud de Zagon, intr-o zona bogata in frumuseti natu rale, in coltul sud-estic al judetului Covasna, pe DJ 121 E, la o altitudine de 720–750 m. De aceasta comuna apartin satele Ladauti si Saramas.
Vestigii arheologice. Pe teritoriul fostei localitati Costanda, cu ocazia unui sondaj din 1960 si 1962 s-a descoperit un nivel de locuire neolitic timpuriu cu microlite geometrice si un loc de prelucrare a acestora.
Prima atestare documentara: 1843, Zagoni-Bodza; 1874 Zagonbarkany.
Denumiri istorice Preotul Gheorghe Radu, fiu al satului, in monografia comunei natale, afirma ca de numele localitatii sunt legate mai multe ipoteze: in vechime locuitorii aveau asezate gospodariile pe dealurile dimprejur (Dealul Almas), actualele lunci fiind acoperite de apa; oamenii se deplasau folosind barcile si de la acestea ar fi venit numele Barcani ("barca"); aici ar fi existat un turc numit Barcan, de unde a venit numele comunei; aici a fost o fabrica de borcane (glajarie) si de la "borcan" s-a ajuns la numele comunei; a existat si un vistiernic pe nume Barcan, membru al Sfatului lui Mihai Viteazul in Transilvania. O ipoteza plauzibila este cea dupa care numele localitatii vine de la mediul geografic unde este amplasata. Astfel, Barcani ar veni de la bara-balta, barc, ceea ce reprezinta o lunca plina de balti. In tara mai sunt si alte localitati al caror nume au aceiasi radacina: Barcani, Barcanesti etc.
Primii locuitori se spune ca sunt veniti din Depresiunea Barsei, fugiti din localitatile fostelor scaune secuiesti din apropiere. Dupa infiintarea glajeriei, au venit aici si alte familii, intre care si polonezii Solosovics (numele lor ulterior a fost maghiarizat). Familiile cele mai vechi sunt: Steloias, Doboli, Calcea, Gociman, Arnaut, Boroc, Cojocaru, Floroianu si Stroie. Intemeietorii glajariei au fost din familiile Hartfig, Vitman, Ghembeschi, Ioncu, Suler etc. La inceput, satul Barcani a apartinut din punct de vedere administrativ de comuna Zagon. In 1856, Barcani, numit atunci Barcan, era catun al satului Zagon. Din "Tabella Naturom" intocmita de Protopopiatul Ortodox Treiscaune in 1843, rezulta ca in acel an in " Zagoni-Bodza" s-au nascut 46 de copii (25 baieti si 21 fete) si au murit 32 de suflete.
Interesant pentru istoria comunei este urmatorul anunt din Gazeta Transilvaniei, publicat la 4 februarie 1899, sub titlul "Cumparare de mosie", cu urmatorul cuprins: "Ni se comunica faptul ca dl. Ioan Dima, paroch gr.or. in Sita Buzau si Nicolae Rusu, mare proprietar tot acolo, au cumparat impreuna de la contele Mikes Benedek, mosia Barcani (in Sacuime), dimpreuna cu asezamintele fabricii de sticla deacolo, cu pretul de 110.000 florini. Mosia consta din 4-5000 jugare de padure si pasune".
In timpul primului razboi mondial, pr. Gheorghe Burlea din Barcani-Covasna, a fost inchis in perioada 23 octombriedecembrie 1915. Fiind invinuit de spionaj, a fost arestat din nou in decembrie 1916 si inchis 7 luni la Brasov si 7 luni la Cluj, apoi internat in orasul Sfantu Gheorghe, pana in noiembrie 1918.
La intoarcerea de pe front, un alt mare animator al vietii romanesti din localitate a fost primarul Cristifon Purecel, care impreuna cu pr. Gheorghe Burlea a organizat Garda Nationala romaneasca din localitate. Maghiarii si-au format si ei garda lor (condusa de Ioan Hartzig). Intr-o dimineata cetoasa, garda maghiara a fost incercuita si a depus armele de bunavoie, fara varsare de sange.
Autoritatile maghiare l-au condamnat la moarte prin spanzuratoare pe pr. Gheorghe Burlea pentru activitatea lui patriotica. A fost insa salvat de Adolf Solosovics (localnic). Despre pr. Burlea se stie ca a pastrat legatura si cu protopopul Saftu al Brasovului (conducatorul garzii nationale de aici, de la care a primit bani, cumparand arme pentru garda din Barcani).
La Credentionalul pentru Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 au subscris 154 capi de familie (Todor, Morar, Dragomir, Floroian, Purecel, Olari, Ola, Sima, Calcea, Aldea, Bocarnea, Sporea, Stroie, Boricean, Bularca, Terzea, Gociman, Darstar, Burgus, Neagoie, Zernescu, Dobrinas, Todor, Lupsa, Serban, Gujba s.a.), intre care si preotul Georgiu Burlea.
Dupa Marea Unire, localitatea a cunoscut o dezvoltare ascendenta, inclusiv in a doua jumatate a sec. al XX-lea, cand s-a aflat in zonanecooperativizata. In perioada interbelica a apartinut judetului Brasov.
Comuna are legaturi traditionale cu Brasovul si localitatile din Tara Barsei, cu cele din zonele Sfantu Gheorghe si Covasna, dar si cu asezarile vecine din judetul Buzau.
Daca din punct de vedere administrativ satul Barcani a apartinut de la infiintarea sa de comuna Zagon, din punct de vedere bisericesc,
Religie Localitatea a fost filie la parohia Sita Buzaului pana in 1902, cand se organizeaza ca parohie de sine statatoare. Actuala biserica din Barcani a fost construita in anul 1896- 1897, avand hramul " Sfantul Nicolae". La zidirea bisericii si-au adus o importanta contributie Nicolae Purecel si Dumitru Terzea.
Temelia este din piatra, iar peretii sunt din lemn de brad. Sfantul locas este zidit in forma de cruce cu doua abside, cu un turn nu prea inalt, acoperit cu tabla, la fel cu acoperisul, nu prea inclinat. Absidele sunt in forma semicilindrica, cu altarul despartit de naos prin tampla. Altarul are naosul lung de 16 m, tinda de 2,3 m, cu o lungime totala de 24 de m si latimea de 7,7 m. Mesterii au fost lemnari locali. Lucrarea de pictura a durat intre 1 iunie-14 septembrie 1975 si a fost executata de pictorul Stefan Chioreanu din Leresti-Muscel, in stil neo-bizantin, tehnica "tempera".
In anul 1897, satenii din Barcani au achizitionat pentru biserica din sat 23 de carti bisericesti.
Intre cartile valoroase de cult sunt: Chiriacodromion (1855); o Cazanie, fără a se cunoaste anul din cauza filelor lipsa; Biblia (1868); Evanghelie (1859); Penticostar (1859); Triodion (1860); Apostol (1879); Mineele din 1892-1893; Psaltire (1895); Ceaslov (1896); carti de biblioteca de la 1896 pana la 1917. Intre icoane sunt cateva apartinatoare anului 1897, mai exista un clopot, vase de cult, potir, disc, lingurita, copie, cadelnita, steluta si epitaf.
In 1947, parohia ortodoxa avea 11,6 ha de teren. Dupa o lucrare mare de renovare, biserica a fost sfintita in anul 1956 la 8 noiembrie, de un sobor de preoti in frunte cu ieromonahul Serafim Popescu de la Sambata de Sus.
Astfel s-a reparat biserica si acoperisul in intregime, s-a imbunatatit turnul; in interior a fost zugravita din nou, s-au cusut stergare cu motive populare, s-au cumparat un rand de vesminte albastre si diferite carti de cult. In interior, biserica e imbracata cu un strat de trestie, peste care s-a tencuit si s-a zugravit cu un frumos chenar bisericesc. Toata partea lemnoasa (usi, ferestre, mobilier) a fost vopsita din nou.
In anul 1976 s-a realizat sfintirea bisericii de catre Mitropolitul Nicolae Mladin si un sobor de preoti, venind credinciosi din toata Depresiunea Intorsurii Buzaului.
In fata bisericii s-a asezat crucea eroilor, cu un grilaj de ciment si de fier, s-a construit un zid de piatra, precum si portile si gardul de fier. Cimitirul parohial a fost imprejmuit cu un gard de scanduri. Pentru biserica s-a primit donatie o icoana mare a Mantuitorului. In timpul slujirii primului preot titular, Gheorghe Burlea, un mare animator al vietii nationale, s-a construit si casa parohiala in fata bisericii din sat.
In anul 1911, romanii au strans bani pentru a cumpara si ridica un clopot pentru catolici si reformati (a fost turnat de un mester ceh la Timisoara - Novotni Anton - fapt inscriptionat pe clopot). Catolicii si reformatii sunt recunoscatori romanilor care i-au ajutat, printre care: Dumitru Terzea, Nicolae Calcea, Petru Purecel, Nicolae Bocarnea etc. Astazi sunt multe familii mixte. La biserica ortodoxa vin adesea si catolici si reformati, uneori aducand si ofrande. Comunitatea maghiara formata in 1910 din 84 credinciosi romano-catolici si 73 reformati, in 1992 mai avea doar 12 catolici si 9 reformati.
De mai multe ori parohia Barcani a fost vacanta, fiind administrata de preotii din jur. Primul preot stabil a fost Gheorghe Burlea (august 1902-februarie 1925), care in protocoale semneaza George. S-a nascut la 15 noiembrie 1875 in comuna Hurez (Fagaras), a făcut teologia la Sibiu, a activat 4 ani ca invatator; la 26 august 1902 a fost hirotonit de Mitropolitul Ioan Metianu pentru Barcani. Dupa moartea sa, parohia a fost administrata de preotii din jur: pr. Gheorghe Neagovici din Intorsura Buzaului, Ioan Dima din Sita Buzaului si pr. Olimpiu Rusu din Sita Buzaului (aprilie 1926-noiembrie 1928). Al doilea preot stabil a fost Filip Nicanor (1928-1948) - originar din Apoldu de Sus (Sibiu); a refacut casa parohiala si a acoperit-o cu tigla, in 1935 i-a adaugat o veranda de caramida (folosita ca birou si bucatarie de vara. In 1936 - s-a făcut gardul din fata bisericii, amenajarea cimitirului si planul pentru renovarea bisericii (inlaturat in favoarea noi biserici); s-au strans materialele necesare, dar cu timpul s-au irosit. A urmat pr. Andrei Nica - (iulie 1949-octombrie 1950).
Parohia a rămas vacanta mai mult de un an, administrata de pr. Ioan Popescu de la Saramas, care a fost transferat aici (noiembrie 1950-mai 1953), apoi s-a mutat la cerere. A locuit intr-o casa cu chirie, a infrumusetat biserica, zugravind-o din nou, a refacut icoanele mici ale iconostasului, a adus vase sfinte noi; cimitirul a fost imprejmuit si gardul din jurul bisericii a fost refacut. In perioada mai-octombrie 1953, parohia a fost din nou vacanta, fiind administrata de pr. Alexe Apafi din Saramas. Ioan Batranu (1953-1971) a venit la 1 noiembrie 1953. Era originar din comuna Harman.
La 29 septembrie 1963, consiliul parohial a hotarat ca toti credinciosii ce au donat 1.000 lei sa fie numiti "ctitori", iar ceilalti doar binefacatori. Ctitori sunt: cantaretul Vasile Popica, Gheorghe Bularca, Petru Gusba, Nicolae Popica, iar binefacatori: Constantin Bocarnea, Ioan Bocarnea, Cristifon Purecel, Iuliu Moldovan, Susana Gabor, Alexandru Terzea, Vasile Marin. In primavara anului 1971, pr. Ioan Batranu s-a pensionat. A urmat pr. Adrian Boghici (1971-1976), transferat de la Iarasi.
Cu contributia credinciosilor din parohie, in vara anului 1975 biserica a fost pictata. La terminarea picturii locasul a fost tarnosit de Mitropolitul Nicolae Mladin. Dupa transferul pr. Adrian Boghici la Brasov, in parohie a fost repartizat pr. Corneliu Bujoreanu (1977-1994), absolvent al Institutului Teologic din Sibiu (fiul pr. Viorel Bujoreanu, paroh in Gheorghieni la acea data). In aceasta perioada au fost efectuate lucrari de intretinere si reparatii la biserica si casa parohiala.