Organon este numele lucrărilor de logică ale lui Aristotel.
Autorul consideră logica un instrument al tuturor cercetărilor, nu numai o parte a filosofiei.
A analizat exemple de demonstrație din matematici, ca și condițiile construirii unui sistem deductiv, conditii folosite de Euclid în Elementele Mihăileanu, vol I, p. 102-103 .
Studiul logicii a fost accentuat excesiv în scolastică, care a insistat pe aplicarea ei strictă în toate domeniile, inclusiv în convorbirile dintre oameni Un exemplu apare în Rinocerii de Ionesco, unde un logician se încurcă în logica pe care o expune. .
Lucrări de logică Categoriile Tratează noțiunile cu gradul cel mai mare de generalitate (substanța, cantitatea, calitatea, relația locul, momentul, starea, posesia, acțiunea, pasiunea) și caracteristicile acestora.
Despre interpretare Teorie a judecății în care autorul urmărește cu atenție diversitatea variantelor lingvistice posibile (afirmație, negație, contrazicere) în exprimarea unei propoziții ce exprimă o stare de lucruri (diferită deci de dorință, rugăminte, întrebare etc.) și care în Analitici va deveni premisă.
Analitica primă Aristotel răspunde unor întrebări fundamentale cum ar fi „Ce este știința?”, „Ce este demonstrația?” și unde dezvoltă teoria silogismului (raționamentul elementar) în general.
Analitica secundă Are ca subiect silogismul demonstrativ.
Topica Tratează problema raționamentelor cu premise probabile, sau dialectica și despre care vom vorbi mai pe larg în cele ce urmează.
Respingerile sofistice Considerată un apendice al Topicii, expune o teorie a raționamentelor cu premise aparent probabile (false) pe care o denumește uneori și eristică (o discuție de dragul discuției).
Concepte Logica = introducere și pregătire a tuturor științelor, analiză a legilor gândirii (care sunt și legi ale realității) Categoriile = modalitățile de exprimare a ființei: Substanța, Cantitatea, Calitatea, Relația, Locul, Timpul, Poziția, Averea, Pasiunea, Acțiunea. Substanța semnifică faptul de a fi (ființa nedeterminată), în timp ce restul de nouă categorii exprimă determinații ale substanței. Substnța este o realitate care nu are nevoie de altceva ca să existe, în timp ce categoriie desemnează realități a căror existență depinde de substanță ("nu pot fi în afara unui substrat" - v. Categorii, cap. 2). Silogismul = procedeul dialectic de gândire care ne duce necesar la adevăr. Note
Bibliografie Categorii, traducere de Constantin Noica, Editura Humanitas, București, 1994. Despre interpretare, traducere de Constantin Noica, Editura Academiei, București, 1971. Organon, traducere de Mircea Florian, Editura Științifică, București, 1957, 1958, 1961, 1963 (reeditate la IRI, 1997).
Categorie:Istoria logicii
Categorie:Aristotel