Dan Brânzei (n. 21 martie 1942, Iași – d. 11 mai 2012, Iași) a fost un matematician român.
Biografie Dan Brânzei este fiul natural al profesorului doctor psihiatru Petre Brânzei, mama sa, medic Elena Brânzei, provenind din Basarabia. S-a născut într-o familie de medici, tatăl adoptiv fiind psihiatrul de talie mondială Petre Brânzei.
Pasiunea sa pentru matematică s-a conturat pe când se afla la Liceul Internat „C. Negruzzi”, sub îndrumarea profesorului N. Colibaba.***, „Renumitul profesor ieșean Dan Brânzei a trecut în neființă” , Agenda de Iași, 13 mai 2012. Pagină accestă la 19 martie 2013. În această perioadă începe și colaborarea cu Gazeta Matematică.
După terminatrea liceului, în 1959, intră la Facultatea de Matematică din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.***, „Reputatul geometru ieșean Dan Brânzei s-a stins din viață”, Ziarul de Iași, 13 mai 2012. Pagină accestă la 19 martie 2013. În 1964 este licențiat în matematică, avându-i ca profesori pe Dan Papuc, Radu Miron, Ion L. Creangă și alții.
În 1976 obține doctoratul în matematică, iar în 1980 obține titlul de conferențiar.
Contribuții științifice A adus contribuții deosebite în topologia algebrică, fundamentele matematicii, geometria sintetică și geometria proiectivă.
Teza sa de doctorat se referă la minimalitatea sistemului de axiome ale unei structuri diferențiabile, noțiune care stă la baza noțiunii de varietate diferențiabilă. Contribuțiile sale au condus la îmbunătățirea teoriei algebrice a grupurilor, teorie introdusă de Viktor Vagner.
De asemenea, s-a ocupat cu rezultate notabile de creșterea eficienței predării matematicii în școli, lucru concretizat în special prin manualele și culegerile de probleme pe care le-a editat.
A participat la numeroase conferințe naționale, sesiuni știintifice, dar și la sute de concursuri de matematică, pe care le-a prezidat, fiind de multe ori membru în comisiile centrale ale olimpiadelor naționale. A condus lucrări de licență și de dizertație, fiind, de asemenea, membru al comisiilor de doctorat, precum și președinte a numeroase concursuri de ocupare a posturilor în învățământ sau a examenelor de definitivat.
A fost invitat să susțină conferințe la universități din: Vancouver, Salonic, Atena.
Scrieri 1977, 1982: Introducere în geometrie 1982: Modele geometrice 1983: Bazele raționamentului geometric 1983: Geometria circumstanțială 1983: Fundamentele aritmeticii și geometriei, scrisă în colaborare cu Radu Miron și în care construiește o structură matematică pornind de la sistemul axiomatic al lui Hilbert. Lucrarea a avut un puternic ecou internațional. 1986: Planul și spațiul euclidian, scrisă în colaborare cu Sebastian Anița și Constantin Cocea. 1986: Un algoritm pentru problemele de geometrie. 1992: Competență și performanță în geometrie, scrisă în colaborare cu Sebastian și Alice Anița. 1995: Backgrounds of Arithmetic and Geometry. An Introduction, scrisă în colaborare cu Radu Miron, apărută la editura World Scientific, Singapore. 1995: Metodica predării matematicii, scrisă în colaborare cu Roxana Brânzei. 2012: Probleme de pivotare, scrisă în colaborare cu Alexandru Negrescu. 2012: Geopovești viitoare. Geometrie transdisciplinară, scrisă în colaborare cu Alexandru Negrescu.
Referințe și note
Categorie:Nașteri în 1942 Categorie:Nașteri pe 21 martie Categorie:Decese în 2012 Categorie:Decese pe 11 mai Categorie:Ieșeni Categorie:Matematicieni români din secolul al XX-lea Categorie:Matematicieni români din secolul al XXI-lea Categorie:Decese cauzate de cancer