Gheorghe Bilașcu () a fost un medic stomatolog român, membru unei vechi familii greco-catolice din zonă. În 1919 a fost unul dintre fondatorii Facultății românești de Medicină din Cluj, iar în anul universitar 1919–1920 a organizat aici prima catedră și prima clinică universitară de stomatologie din România.

Educație Studiile primare le-a urmat în localitatea natală, Petrova, iar studiile secundare la Sighetu Marmației. A fost elev al Gimnaziului Romano-Catolic din Sighet, după care s-a înscris la Budapesta inițial la Facultatea de Drept, la dorința părinților, dar a abandonat aceste studii și s-a transferat la Facultatea de Medicină a Universității din Budapesta, unde a rămas și a profesat în mai multe ramuri ale medicinei până la dezmembrarea Austro-Ungariei.

Activitate În casa sa din Budapesta a găzduit numeroși reprezentanți ai elitei transilvănene din Belle Époque, printre care episcopul greco-catolic de Gherla, Dr. Vasile Hossu, un apropiat al premierului István Tisza al Ungariei de atunci. Hossu a murit în casa lui Bilașcu la 13 ianuarie 1916.

După absolvirea Facultății de Medicină din Budapesta, Bilașcu a lucrat ca preparator la disciplinele de anatomie, fiziologie și oftalmologie, apoi ca asistent în chirurgie generală și ortopedie la sanatoriul chirurgului József Dollinger. În 1898 s-a orientat către stomatologie, colaborând cu profesorul József Árkövy, șeful catedrei de specialitate. Ulterior a făcut parte din corpul didactic al Facultății de Medicină din Budapesta și a ajuns șef de lucrări și conducător al secției dentare a Policlinicii din Budapesta și a participat și reuniuni internaționale de specialitate. În 1889 a luat parte la primul congres internațional de stomatologie, organizat la Paris.

A urmat studiile medicale în perioada 1883–1887, iar la 7 iunie 1890 și-a susținut doctoratul în medicină universală la aceeași universitate.

În perioada petrecută la Budapesta, Bilașcu s-a implicat în activitatea Societății literare „Petru Maior”, organizație a studenților români din Transilvania și Banat. A ocupat diferite funcții în cadrul societății și, după ce situația sa materială s-a consolidat, a sprijinit financiar studenți români și activitățile culturale ale acesteia. Locuința sa din Budapesta a devenit, de asemenea, un loc de întâlnire pentru membrii societății.

În ședința din 12 octombrie 1919, la propunerea decanului Iuliu Hațieganu, Gheorghe Bilașcu a fost propus pentru funcția de profesor și director al Clinicii Stomatologice a Facultății de Medicină din cadrul Universității Daciei Superioare din Cluj. În anul universitar 1921–1922 figura oficial ca profesor agregat de clinică stomatologică și director al Clinicii Stomatologice.

La 26 decembrie 1919, Bilașcu a înaintat conducerii Universității din Cluj propunerea privind organizarea unui curs permanent și a unei școli de stomatologie. În anul universitar 1919–1920 a organizat catedra și clinica de stomatologie, primele de acest fel din învățământul medical românesc, iar pregătirea stomatologică a devenit obligatorie pentru studenții Facultății de Medicină.

Bilașcu a organizat și dotat Clinica Stomatologică din Cluj cu șase scaune dentare, un scaun masiv folosit ca masă de operație și un aparat Röntgen pentru radiografii dentare, pe care l-a adus în România în 1919, fiind prezentat în literatura de specialitate drept primul aparat de acest tip din țară. A susținut extinderea învățământului stomatologic și la facultățile de medicină din București și Iași. În acest scop a colaborat cu medicii D. D. Niculescu, C. Dimitrescu și C. Constantinescu, făcând demersuri pe lângă autoritățile universitare și de stat pentru înființarea unor catedre de stomatologie și în celelalte centre universitare.

În 1922, la Cluj, a fost înființată Asociația Doctorilor în Medicină Stomatologi, extinsă ulterior la nivel național. Gheorghe Bilașcu a fost ales președinte al asociației, iar Gheorghe Bârlea secretar general.

La 27–28 mai 1923, la Cluj, a prezidat al II-lea Congres al Doctorilor Dentiști din România și a susținut cuvântul de deschidere consacrat problemei învățământului stomatologic. Tot în 1923 a fost înființată Revista Stomatologică, publicație bilingvă româno-maghiară, al cărei redactor-șef a fost Gheorghe Bilașcu.

În calitate de președinte al Asociației Doctorilor în Medicină Stomatologi, Bilașcu s-a implicat în organizarea profesiei și în delimitarea practicii stomatologice de activitatea persoanelor fără pregătire medicală de specialitate. Împreună cu secretarul general al asociației, Gheorghe Bârlea, a inițiat demersuri pentru identificarea persoanelor care practicau stomatologia fără calificarea necesară și pentru modificarea legislației privind exercitarea profesiei.

În 1923, Bilașcu a înființat la Cluj primul institut de specializare în stomatologie din România, destinat absolvenților Facultății de Medicină care doreau pregătire de specialitate. Pentru acest institut a elaborat și o programă proprie de studiu.

În paralel cu activitatea din domeniul stomatologiei, Bilașcu a asigurat și suplinirea Clinicii de Otorinolaringologie a Facultății de Medicină. În anul universitar 1923–1924 figurează în anuarul Universității din Cluj drept suplinitor al Clinicii oto-rino-laringologice și, în același timp, director al Clinicii Stomatologice.

Viața politică Bilașcu s-a implicat și în viața politică. În 1906 a candidat ca independent pentru un mandat de deputat în circumscripția Vișeu, în Parlamentul de la Budapesta. Cu câteva zile înaintea scrutinului și-a retras candidatura, în contextul desfășurării forțelor de jandarmerie în localitățile din zonă și al riscului unor confruntări.

La 17 noiembrie 1918, în cadrul adunării de constituire a Consiliului Național Român local din Petrova, Gheorghe Bilașcu a fost ales președinte al acestuia, deși se afla încă la Budapesta. Protocolul adunării consemnează alegerea sa ca „Dr. George Bilașcu, medic în Budapesta, posesor în comuna Petrova”. Conducerea efectivă a activității locale a fost încredințată vicepreședinților Vasile Filipciuc și preotului Darie Vlad.

În 1919 a fost ales deputat în primul Parlament al României Mari, reprezentând Maramureșul, iar în 1920 a devenit senator în circumscripția Sighet.

În 1926, guvernul român l-a desemnat să reprezinte corpul medical românesc la Congresul Internațional de Medicină de la New York. Nu a mai participat la congres, deoarece a murit la Cluj la 22 iulie 1926.

Lucrări științifice Bilașcu a desfășurat și activitate de cercetare în domeniul stomatologiei. În 1922 a publicat studiul Hemoragii banale și hemofilice și tratamentul lor, în care a descris utilizarea locală a uleiului de terebentină rectificat ca agent hemostatic. Ulterior, în lucrarea Erupțiile dificile ale molarului de minte, a descris un instrument conceput pentru asemenea cazuri, cunoscut ulterior sub numele de „elevatorul Bilașcu”.

Printre lucrările sale se numără și Încercări asupra implantării dinților, Importanța gurii în susținerea stării de nutriție, Anestezia în stomatologie și Tumorile maligne și benigne. Cercetările sale privind implantarea dentară îl plasează printre precursorii implantologiei stomatologice din România.

Testament și înmormântare La 12 decembrie 1915, înainte de plecarea pe frontul italian, Bilașcu și-a întocmit testamentul în prezența episcopului Vasile Hossu. Bilașcu și-a lăsat averea Capitlului Mitropolitan de la Blaj, cu scopul de a susține o școală confesională românească în satul natal, Petrova, și de a acorda burse tinerilor lipsiți de mijloace materiale.

După moartea sa la Cluj, trupul i-a fost transportat la Petrova, unde ceremonia funerară a avut loc la 25 iulie 1926.

Note

Legături externe Profesor Dr. Gheorghe Bilașcu - Prof. Dr. Alexandru Rotaru - Făclia de Cluj

Categorie:Nașteri în 1863 Categorie:Decese în 1926 Categorie:Medici români Categorie:Clujeni Categorie:Maramureșeni Categorie:Stomatologi români Categorie:Români greco-catolici Categorie: Absolvenți ai Universității din Budapesta