Machecoul

Machecoul este o fostă comună franceză, situată în departamentul Loire-Atlantique, în regiunea Pays de la Loire. La 1 ianuarie 2016 a devenit comună delegată în cadrul noii comune Machecoul-Saint-Même.

Comuna face parte din Bretania istorică, în ținutul tradițional Pays de Retz și în regiunea istorică Pays Nantais. Parohia Machecoul a făcut parte din Marches Communes de Bretagne-Poitou, situată între ținutul Pays de Retz și Vendée Bas-Poitou.

Machecoul este un loc încărcat de istorie: a fost domeniul principal al diferitelor familii de seniori din Retz, care s-au succedat începând cu secolul al XI-lea. A fost, printre altele, unul dintre cele mai importante domenii ale lui Gilles de Rais, camarad de arme al Ioanei d’Arc și mareșal al Franței, cunoscut mai ales pentru crimele și excesele sale. De asemenea, a fost reședința ducatului de Retz al familiei de Gondi, de origine italiană, stabilită în Franța în timpul regenței Caterinei de Medici, în secolul al XVI-lea. Totodată, a fost unul dintre principalele locuri de desfășurare a războaielor din Vendée în timpul Revoluției Franceze.

Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]

Localizare Machecoul este situat în sud-vestul departamentului Loire-Atlantique, la sud de Loara, la confluența dintre ținutul Pays de Retz, Pays Nantais și Marais breton. Comuna se află la 40 km sud-vest de Nantes și la 15 km nord de Challans (Vendée). De asemenea, este aproape de lacul Grand-Lieu (la 15 km), de stațiunile de pe Côte de Jade (în special Pornic, la 25 km) și de plajele de pe coasta Vendée (Saint-Jean-de-Monts, la 35 km, și Saint-Gilles-Croix-de-Vie, la 40 km).

Comune limitrofe

Geografie fizică Teritoriul comunei Machecoul, se întinde pe o suprafață de 6.662 hectare și se desfășoară de la est la vest pe o distanță de 17 km, ceea ce o situează pe locul al unsprezecelea ca întindere în departamentul Loire-Atlantique.

Comuna este traversată de două râuri: Falleron și Tenu , precum și de mai multe canale („étiers”): Bino, Taillée, Gravelle, Prés du Bois, Grand Fossé și Chiron, care comunică cu mlaștinile din partea de jos a golfului Bourgneuf. Machecoul dispune, de asemenea, de un iaz: Grand Étang.

Partea de nord-est a teritoriului este acoperită de pădurea Machecoul.

Clima Machecoul are un climat de tip Cfb (oceanic), cu un record de căldură de 39,5 °C înregistrat pe 9 august 2003 și un record de frig de −13 °C pe 9 februarie 1986. Temperatura medie anuală (1971-2000) este de 12,8 °C. Verile sunt deja calde (o medie de 20,1 °C în luna august, similar cu vara din orașul Bordeaux) și relativ uscate (37 mm de precipitații în august, comparativ cu 54 mm la Bordeaux). Augustul este luna sezonului uscat, iar iernile sunt blânde și umede: 6,2 °C în ianuarie (valori comparabile cu cele din Nîmes, Avignon sau Salon-de-Provence) și 92 mm de precipitații în noiembrie și decembrie, ceea ce indică faptul că climatul din Machecoul se apropie de cel mediteranean. Durata de însorire este generoasă, aproape de 2.000 de ore pe an. Se poate caracteriza climatul din Machecoul ca fiind unul oceanic cald, cu influențe mediteraneene.

Toponimie Numele Machecoul își are originea în vechiul francez Machicol, care în franceza modernă se traduce prin mâchicoulis . Mâchicoulis sunt elemente arhitecturale de apărare ale unei fortărețe. Comuna a fost inițial o așezare militară din ținutul Pays de Retz, iar numele orașului ar face astfel referire la mâchicoulis-urile fostului castel de lemn al primilor seniori din Pays de Retz.

Denumirea Machecollum apare pentru prima dată în secolul al XI-lea, în anul 1083, și evoluează în Machicol în jurul anului 1100. Într-un document din acea perioadă, abatele mănăstirii La Chaume, Glémarhocus, semnează o cartă referitoare la o donație, identificându-se ca Glemarhocus abbas Sanctae Mariae de Machicol („Glémarhocus, abatele Sfintei Maria din Machecoul”).

Cuvântul mâchicoulis (pe atunci se spunea ceva de genul machecollis, machicollis) era deja folosit înainte de secolul al XI-lea pentru a desemna galeriile în consolă aflate în partea superioară a construcțiilor fortificate și a castelelor, în vârful zidurilor și turnurilor. Podeaua acestor galerii era prevăzută cu deschideri prin care se supraveghea edificiul și se apăra în caz de atac. Prin aceste deschideri se aruncau asupra asediatorilor pietre, proiectile incendiare etc .

Cuvântul mâchicoulis provine din franceza veche, din macher și col, unde macher înseamnă „a zdrobi” (derivat din latinescul masticare: „a mesteca”, „a sfărâma”) și col înseamnă „gât” (derivat din latinescul collum: „gât”). De fapt, prin aceste galerii se „zdrobeau gâturile” atacatorilor, aruncându-le pietre și proiectile din mâchicoulis.

Motivul pentru care orașul a fost denumit „mâchicoulis” poate părea neclar și oarecum ciudat: de ce să numești un oraș folosind un cuvânt care desemnează un element arhitectural defensiv al unui castel?

Ne putem imagina un castru (motta), format dintr-un deal vizibil de la distanță, pe care se află, în vârf, turnul seniorial fortificat din lemn al Sainte-Croix. Acesta, probabil, era destul de înalt pentru epoca respectivă și era surmontat de platforme exterioare pe grinzi: mâchicoulis din lemn, suficient de vizibile și, poate, chiar destul de originale sau aparte pentru a deveni un simbol al orașului. Acest ansamblu cu siguranță nu putea trece neobservat în împrejurimile orașului, mai ales când veneai dinspre Saint-Même-le-Tenu, Sainte-Pazanne sau Fresnay-en-Retz, ale căror drumuri duceau direct spre motte.

Astfel, „motta de la Machecoul” ar fi putut sugera, cel puțin la început, „motta cu castel cu mâchicoulis”, „motta cu mâchicoulis” sau „oppidumul machecollis”. Latina și franceza veche ale epocii permiteau acest tip de schimbare semantică prin amalgamare, mult mai mult decât astăzi, ajungându-se, în cele din urmă, să se supranumească „orașul cu mâchicoulis” simplu prin „Mâchicoulis”.

Mai ales că nașterea acestui nume a fost un proces îndelungat: castelul de lemn a fost construit în anul 840, iar toponimul Machecollum apare abia în jurul anului 1000. Cum castelul de lemn și motta însăși nu mai există de aproape 1000 de ani, referința, din numele Machecoul, la mâchicoulis din primul castel de lemn al orașului, și-a pierdut semnificația inițială de mult timp .

De altfel, istoricul local Émile Boutin menționează că numeroase localități din acea perioadă își luau numele tot din elemente de apărare militară: castele, motte, stânci, turnuri, bretèche etc. Orașele numite „Castel-„ ceva erau frecvente, la fel ca localitățile denumite Motte, Roche, Tour, Brétesche și altele Émile Boutin, Un pic de istorie..., Regards : revista de informare a orașului Machecoul, buletin municipal..

Încă din secolul al XI-lea, seniorul Gestin al II-lea de Retz vorbește despre castrum-ul său de Machicol („castelul din Machecoul”) Louis Guérin, Istorie, Machecoul, 1996, p. 18-22. (Broșură care conține un istoric redactat de fratele Louis Guérin).. Numele orașului a fost consemnat în diverse forme (uneori latinize) de-a lungul timpului: Machecollum în 1083, Machicol în 1100, Machicollum, apoi Machico în 1160, Machecou în 1206, Maicheco în 1292, Machecolys în secolul al XV-lea (în formula ecclesia Sanctae Crucis de Machecolys – „biserica Sainte-Croix din Machecoul”), înainte de a căpăta formele Machecol, Machecou, iar în final Machecoul.

Orașul, fiind situat într-o zonă lingvistică de tranziție între poitevin și gallo, poartă numele Machecou în ambele limbi, conform scrierii ELG, sau Machcou conform scrierii MOGA. În gallo, numele comunei se pronunță [maʃku]. În secolul al XX-lea, o formă latină, Machicolium (de asemenea Machicollum), a fost oficializată, deși nu are o bază istorică. O formă bretonă a fost, de asemenea, adoptată: Machikoul (similar și în galeză).

Istorie Preistorie Un sat preistoric, datat din perioada Neoliticului recent/final (între 3000 și 2200 î.Hr.), aparținând culturii Kerugou, a fost descoperit în 1979 de către doctorul Michel Tessier, în zona actuală numită Les Prises. Acest sat era înconjurat de mai multe rânduri de șanțuri întrerupte și era străbătut de un șanț principal care servea drept canal pentru evacuarea deșeurilor.

Regiunea a fost invadată de celți, ceea ce explică popularea sa galică. Descendenții lor din perioada antichității sunt, probabil, Ambilatrii, un popor aliat și vecin al Namneților. Ținutul Retz făcea, cel mai probabil, parte din teritoriul Ambilatrilor.

Se pare că fenicienii, venind cu corăbii, au trecut prin această regiune pentru a face comerț, în special pe insula Noirmoutier, în secolul al IV-lea î.Hr.

Antichitate Întreaga Galie a fost cucerită de romani în secolul I î.Hr. Aceasta a fost apoi împărțită în trei mari provincii: Gallia Belgica, Aquitania (care nu era majoritar celtică) și Gallia Celtica, din care făcea parte și regiunea Machecoul. Locuitorii regiunii au devenit galo-romani, iar limba pe care o vorbeau până atunci, celtica continentală galică, a fost treptat înlocuită de latină, cel târziu până în secolul al IV-lea d.Hr.

În epoca galo-romană, mica localitate machecoulă (al cărei nume este necunoscut, deși s-a descoperit denumirea Portus Seco, referindu-se la vechiul golf al Machecoul) era un nod rutier important. O cale pornea spre nord-vest, urmând malurile noroioase ale golfului Bourgneuf; aceasta trecea pe lângă actualul Hôtel de La Croix Verte și mergea până la Arthon-en-Retz. O altă cale pornea spre sud, în direcția Varnes, care, la acea vreme, era un oraș roman important.

Orașul era situat pe malul mării, deoarece Marais breton (mlaștina bretonă) nu exista încă. În fața orașului, în larg, două insule mari blocau ieșirea golfului: insula Aurea (viitoarea insulă Bouin) și, în spatele acesteia, insula Her (viitoarea insulă Noirmoutier).

Au fost descoperite urme ale unor vile romane în câmpia des Chaumes, precum și numeroase artefacte din acea perioadă, inclusiv țigle, monede și fragmente de amfore.

Perioada merovingiană După celți, romani și bretoni, popoarele germanice invadează Galia. Regiunea Machecoul este cucerită de vizigoți în secolul al V-lea d.Hr., înainte de a fi recuperată de franci în secolul al VI-lea (bătălia de la Vouillé din 507), datorită primului rege al francilor, Clovis I (466-511), ceea ce marchează sfârșitul perioadei antice.

La împărțirea Franței în 511 între fiii lui Clovis, regiunea Machecoul este atribuită regatului Neustriei, guvernat de regele Chlodomer (495-524), apoi, în 524, de Chlothar I Bătrânul (497-561), ambii fii ai lui Clovis. Franța este ulterior reunificată în 613 sub Clotair al II-lea cel Tânăr (584-629), care recuperează regatele Neustriei, Burgundiei și Austrasiei.

În 635, Franța este din nou divizată, iar regiunea Machecoul revine regatului Neustriei, guvernat de Dagobert I, apoi de fiul său Clovis al II-lea (635-657) în 639. Clovis al II-lea reunifică Franța în 656.

Regiunea Machecoul a păstrat puține urme din această perioadă merovingiană, în care regii menționați anterior își disputau controlul asupra Franței, redesenând în mod constant teritoriile și confruntându-se între ei. Din acea perioadă a rămas marele cimitir merovingian, care se întindea în câmpia des Chaumes, și trei sarcofage datând din secolele al V-lea și al VII-lea, care pot fi văzute în actuala abație Notre-Dame de la Chaume.

Se presupune că, în acea vreme, orașul, care era un port, era o așezare merovingiană construită din lemn și parțial lacustră, ridicată pe piloni. Locuitorii erau galo-franci.

Perioada carolingiană