Era seleucidă sau Anno Graecorum (anul grec, abreviat AG) a fost un sistem de numărare a anilor utilizat în cadrul Imperiulului Seleucid și alte state din lumea elenistică. Calendarul număra anii începând cu 311 î.Hr., când Seleucos I Nicator se întoarce în Babilon după exilul în Egiptul lui Ptolemeu, considerat anul întemeierii Imperiului Seleucid. Introducerea noii ere este menționată într-una din Cronicile Babilionene, Cronica despre Diadohi.Babylonian Diadochi Chronicle (BCHP) 3 ; obverse, line 4.
Două stiluri ale calendarului seleucid Două modificări au fost făcute calendarului seleucid:
Nativii imperiului utilizau calendarul babilonian, în care Anul Nou cădea pe 1 Nisanu (3 aprilie, în 311 î.Hr.). Astfel încât în acest sistem anul 1 al epocii seleucide corespunde aproximativ cu luna aprilie 311 î.Hr. până în martie 310 î.Hr. Aceasta a fost utilizat de evrei, care o numesc Era de contracte. Acesta este folosit în cartea istorică iudaică, acum "deuterocanonice", 1 Macabeii, în 6:20, 7:1, 9:3, 10:1, etc.
Curtea macedoneană a adoptat calendarul babilonian (înlocuind numele lunilor macedonene), dar a socotit ca noul an să fie în toamnă (data exactă nu se cunoaște). În acest sistem anul 1 al epocii seleucide corespunde cu perioada de toamnă de la 312 î.Hr. până în vara anului 311 î.Hr. Prin secolul al VII-lea d.Hr. sau secolul al X-lea AG, creștinii occidentali sirieni au stabilit că anul începea pe 1 octombrie și se termina pe 30 septembrie.
Aceste diferențe privind începutul anului înseamnă că datele pot diferi unul de altul. Spre exemplu, restaurarea templului din Ierusalim de către Iuda Macabeul, în aproximativ 15 decembrie 164 î.Hr., a căzut în anul 148 al erei seleucide după evrei (și Babilon), dar în anul 149 pentru instanțe.
Utilizarea erei seleucide Era seleucidă a fost folosită atât de mult că în secolul al VI-lea d.Hr., de exemplu, în inscripția Zebed din Siria, din data de 24 a Gorpiaios 823 AG (24 septembrie 512 d. Hr.),M. A. Kugener, "Nouvelle Note Sur L'Inscription Trilingue De Zébed", Rivista degli Studi Orientali (1907), pp. 577-586. și în scrierile lui Ioan din Efes.Peter Charanis, "On the Question of the Hellenization of Sicily and Southern Italy During the Middle Ages", American Historical Review, 52:1 (1946), p. 82. Cronicarii sirieni au continuat să-l folosească până la Mihai Sirianul, în anul 1100 d.Hr./1400 AG. A fost găsită pe pietrele funerare creștine nestoriene din Asia Centrală din secolul al XIV-lea.
Calendarul evreiesc sau babilonian a fost folosit de evreiii, a căror urmași au trăit în Yemen, până în timpurile moderne, și continuă să fie utilizate de către aceștia în scopuri rituale chiar și astăzi.Jewish Encyclopedia
Note
Vezi și Era pompeiană Era spaniolă Era creștină
Bibliografie
The Babylonian Calendar (with a date converter based on Parker & Dubberstein (1956))
Categorie:Imperiul Seleucid Categorie:311 î.Hr. Categorie:Calendare