Biserica Reformată din România (în ) cu cele două episcopii face parte din Biserica Reformată Maghiară și cuprinde credincioșii reformați după Jean Calvin care trăiesc în România. Biserica este membră a Consiliului Ecumenic al Bisericilor, a Conferinței Bisericlor Europene și a Sinodului Consultativ al Bisericilor Reformate Maghiare din întreaga lume.

După semnarea Tratatului de la Trianon a fost evident faptul că vechea structură bisericească reformată nu putea fi menținută, deoarece noua frontieră între Ungaria și România a împărțit marea parte a protopopiatelor în două părți și legătura cu clerul din Ungaria nu poate fi ținută atât de ușor cum a fost până atunci.

După reforma protestantă maghiarii au pierdut omogenitatea religioasă. Transilvania a devenit fruntașul noiilor gândiri, unde protestantismul nu mai că a fost acceptat, ci și a fost îmbrățișat de către nobilimea maghiară. Acest fapt a atras după sine trecerea la protestantism a supușilor nobililor. Vestul Ungariei, intrat sub controlul Sfântului Imperiu Roman, precum și o parte a Secuimii, au rămas în continuare teritorii catolice. În 1564 la sinodul protestant din Aiud, lutheranismul și calvinismul din Transilvania s-au despărțit. Astfel a luat ființă Episcopia Reformată a Ardealului, cu sediul inițial la Aiud.

În anul 1930 ponderea reformaților era de 3,9% din totalul populației Regatului României, în cifre absolute 710.706 de cetățeni. În anul 2002 ponderea reformaților era de 3,23% din totalul populației, în cifre absolute 701.077 de cetățeni. Unitățile administrative cu cea mai numeroasă prezență reformată sunt județul Mureș (157.046), județul Bihor (108.769), județul Cluj (86.811) și județul Covasna (74.312), județul cu cea mai omogenă comunitate reformată fiind Sălaj, unde 84,75% din populația maghiară a județului aparține la cultul reformat (23,04% din populația totală).A se vedea: Structura confesională a Transilvniei (1930-2002), autori I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, în Comunicări științifice, VII/2, Mediaș, 2008; http://rrgp.uoradea.ro/art/2010-2/13_RRGP-205-Marculet.pdf Majoritatea absolută a credincioșilor sunt maghiari din România. Aceștia reprezintă 94,90%, în cifre absolute 665.343 de persoane, din totalul enoriașilor Bisericii Reformate din România. Limba liturgică este maghiara, iar în orașele mari din Vechiul Regat, de exemplu la București, se folosește și limba română.

Organizare Biserica Reformată din România este constituită din comunități parohiale (în ). Parohia este comunitatea organizată a membrilor bisericii de pe un teritoriu delimitat, în scopul asigurării serviciilor divine și a celorlalte activități religioase, conform legilor interne și confesiunilor însușite. În vederea guvernării, organizării, supravegherii, respectiv aplicării disciplinei, mai multe parohii formează protopopiate (în ), mai multe protopopiate formează eparhiiDeoarece episcopia are aceeași sens ca și eparhia, se pot folosi amândoi termeni. (în ), iar eparhiile formează Biserica Reformată din România. Structuriile bisericești, parohiile, protopopiatele și eparhiile, sunt persoane juridice cu drept de autoguvernare.

Biserica Reformată din România, ca majoritatea bisericilor protestante, are o organizare sinodo-presbiteriană și este condusă în egală măsură de laici și clerici. Conducătorii protopopiatelor sunt protopopul și curatorul protopopial, conducătorii eparhiilor sunt episcopul și curatorul eparhial. Comunitățile parohiale sunt guvernate de un consiliu presbiterian, a cărui președinți sunt preotul și curatorul parohial, de asemenea protopopiatele sunt conduse de un consiliu protopopial. Eparhiile (respectiv totalitatea bisericii) sunt conduse de Sinod. Sinodul are egale membri clerici și laici, președinții Sinodului fiind episcopii și procurorii celor două eparhii. Membrii laici sunt aleși dintre presbiterii comunităților parohiale. Reprezentanța comunităților în Sinod depinde de numărul credincioșilor, cele mai mari comunități având chiar mai mulți reprezentanți, timp ce comunitățile mai mici doar unu. Cele mai importante instituții (de exemplu liceele, universitățile, instituțiile pastorale și culturale reformate) sunt și ele reprezentate în Sinod, o instituție mai mare putând să aibă chiar 4-5 voturi. Nici membrii sinodului nu sunt absolut egali la vot, un episcop, protopop, profesor universitar având uneori chiar 3-4 voturi, rezultatele votărilor fiind calculate cu medie aritmetică ponderată.

În Biserica Reformată din România femeile și bărbații au același drepturi și obligații. Femeile pot să obține orice titlu sau funcție de conducere și pot fi membri al Sinodului.

Sinodul este cel care conduce biserica, deciziile sale fiind incontestabile și obligatorii și pentru cei mai înalți conducători clerici și laici (chiar și episcopii celor două eparhii sunt subordonați Șinodului). Sinodul este organizat ca un fel de „parlament” al bisericii și are mai multe comisii de specialitate: Comisia de Disciplină Comisia de Drept Canonic Comisia de Liturghie Comisia de Muzică Ecleziastică Comisia de Educație și de Învățământ Comisia de Teologie și de Ecumenism Comisia de Diaconie Comisia de Cercetare și Dezvăluire a Relațiilor Clericilor Reformați cu Fostul Departament al Securității Statului - având scopul dezvăluirea faptelor clericilor activi, care erau informatori ai Securitatății în timpul comunismului, respectiv publicarea în presă și predarea către Comisia de Disciplină a rezultatelor acestor cercetări.

Biserica Reformată din România este organizată în două unități ecleziastice: Eparhia Reformată din Ardeal (Transilvania istorică), cu sediul în municipiul Cluj, respectiv Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului (pentru zona Partium, Banat și Maramureș), cu sediul în municipiul Oradea.

După căderea regimelor comuniste în 1989 a devenit vizibil nevoia de a înființa structuri pentru consolidarea relațiilor între bisericiile reformate maghiare din regiune. Atfel în 1995 a fost creat Sinodul Consultativ Bisericilor Reformate Maghiare (în ), iar în 2004 Conventul General (în ) care a cuprins deja structurile reformate din Australia, România, Serbia, Slovenia, Slovacia, Statele Unite ale Americii, Ucraina și Ungaria. La prima ședință din 8 iulie 2004 ținută în Colegiul Rháday, în prezența reprezentanților celor 64 de protopopiate și 9 episcopii istorice, au fost aduse hotărâri pentru uniformizarea liturgiei. Ideea potrivit căreia trebuie reîntemeiată Biserica Reformată Maghiară a venit în anul 2005 cu ocazia Conventului din Debrecen. De aceea au început lucrările pentru a pune în practică unirea bisericilor. În perioda următoare au fost aprobat noua constituție a Bisericii. [Magyar Református Egység: Az egységes Magyar Református Egyház felé (04.09.2012)]

Eparhia Ardealului

Episcopia cu sediul la Cluj cuprinde credincioși din județele Transilvaniei propriu-zise. Eparhia este împărțită în 16 protopopiate, care grupează cele 506 parohii și 96 filii, deservite de 490 de preoți.

Protopopiate Protopopiatul Reformat Aiud Protopopiatul Reformat Baraolt Protopopiatul Reformat Brașov Protopopiatul Reformat Câmpiei Mureșene Protopopiatul Reformat Cluj Protopopiatul Reformat Țărio Călatei Protopopiatul Reformat Dej Protopopiatul Reformat Hunedoara Protopopiatul Reformat Kézdi-Orbai Protopopiatul Reformat Mureș Protopopiatul Reformat Sepsi Protopopiatul Reformat Târnavelor Protopopiatul Reformat Turda Protopopiatul Reformat Odorhei Protopopiatul Reformat Văii Gurghiului

Episcopia de Piatra Craiului

István Sulyok a fost primul episcop reformat de pe lângă Piatra Craiului în perioada 1921-1944. După semnarea Tratatului de la Trianon a fost evident faptul că vechea structură bisericească reformată nu putea fi menținută, deoarece noua frontieră între Ungaria și România a împărțit Eparhia reformată de la Debrețin în două părți. Astfel a fost creată o nouă episcopie reformată pentru zona Crișanei și Banatului. Guvernul României l-a recunoscut pe István Sulyok ca episcop de-abia în anul 1940.

După venirea comuniștilor aceștia au desființat episcopia. Episcopul de Piatra Craiului István Sulyók și cel al Ardealului Károly Nagy au protestat împotriva acstei politici a regimului comunist, denumind-o discriminatorie și fascistă. În perioada comuniștilor Biserica Reformată din România și-a pierdut cea mai mare parte a proprietăților, care până în momentul de față nu i-au fost restituite.

Preoții Episcopiei Reformate de Piatra Craiului au jucat un rol important în declanșarea revoluției din 1989 prin comportamentul lor de nesupunere civică. La 31 octombrie 1988, cu prilejul Zilei Reformei (sărbătoare tradițională în Biserica Reformată), László Tőkés a organizat la parohia sa din Timișoara o manifestare culturală, la care au participat și membri ai trupei de teatru de limbă maghiară „Thalia” - trupă organizată pe lângă Casa de Cultură a Studenților din Timișoara. La acea manifestare au fost declamate poezii care nu erau pe placul autorităților, motiv pentru care atât Tőkés, cât și membrii trupei „Thalia” au fost avertizați să nu mai organizeze asemenea manifestări. Totuși, la 4 decembrie 1988 ei au organizat a doua manifestare culturală la parohia reformată, motiv de interzicere temporară a trupei „Thalia”. László Tőkés a protestat față de actul prin care a fost desființată trupa de teatru, iar protestul său a fost difuzat de autoritățile maghiare, prin Kossuth Rádió din Budapesta la 28 mai 1989. În urma acestui eveniment, preotul a devenit cunoscut ca disident față de regimul totalitar român.

Protopopiate Protopopiatul Reformat Arad Protopopiatul Reformat Baia Mare Protopopiatul Reformat Bihor Protopopiatul Reformat Carei Protopopiatul Reformat Érmellék (Ținutul Ierului) Protopopiatul Reformat Satu Mare Protopopiatul Reformat Șimleu Silvaniei Protopopiatul Reformat Timișoara Protopopiatul Reformat Zalău

Dogma Protestantismul nutrește nobila aspirație de a reveni la formele primare ale creștinismului. Doctrina Bisericii Reformate se bazează pe interpretările scrierilor din Noul Testament enunțate de Jean Calvin și Ulrich Zwingli. Dat fiind că cei doi fondatori au activat în Elveția (Zwingli la Zürich, iar Calvin la Geneva), denumirea latină a învățăturii propagate de ei este Confessio Helvetica ("credința elvețiană"), spre deosebire de Confessio Augustana ("credința de la Augsburg"), adică cea răspândită de Martin Luther. Totuși nu poate fi spus că cele două gândiri sunt antagoniste, ba încontră, izvăresc dintr-o sursă comună de a reforma biserica și trece înapoi la forma puritanistă. Numai în anul 1564 la sinodul protestant din Aiud, s-au despărțit lutheranismul și calvinismul din Transilvania.

În învățătura reformată despre mântuirea omului numai prin credință, stă în legătura cu concepția despre coruperea totală a chipului și asemănării omului cu Dumnezeu, prin căderea protopărinților Adam și Eva în păcatul originar, încât omul este incapabil de vreun efort personal în actul mântuirii, adică să facă ceva bun de la sine și ca atare faptele bune ale omului nu pot avea în actul mântuirii nici un rol major.

Referitor la predestinare, reformații susțin că Dumnezeu știe totul mai dinainte și rânduiește totul mai dinainte.

În învățătura despre Biserică, ei preferă concepția despre Biserica invizibilă, nu admit infailibilitatea bisericii ca depozitară a carismei adevărului și nici infailibilitatea sinoadelor ecumenice. Nu admit ierarhia bisericească harică, stabilită canonic pe temeiul succesiuni apostolice ci preoția universală. Renașterea morală a omului se face în legătură directă cu Hristos, fără mijlocirea ierarhiei harice. În ortodoxie și catolicism, însă, acestea se face prin mijlocirea ierarhiei harice.á

Catechismul din Heidelberg thumb|right|250px|Catechismul din Heidelberg