Odobești este un oraș în județul Vrancea, Moldova, România, format din localitatea componentă Odobești (reședința), și din satul Unirea. Are o populație de de locuitori și se află în mijlocul podgoriei Odobești.
Așezare și relief Orașul este situat pe malul stâng al râului Milcov, la 10 km nord-vest de Focșani, la limita de est a Subcarpaților de Curbură, între ei și partea de est a Câmpiei Române (culoarul Siretului). La nord-vest se înalță Măgura Odobești, care ajunge la înălțimea de 996m, iar la sud trece cursul de mijloc al Milcovului. Altitudinea medie la care se află orașul este de 150 m.
La nord, Odobeștiul se învecinează cu comuna Bolotești, important centru viticol, la est cu Focșani, la sud cu Broșteni și Vârteșcoiu, iar la vest cu comuna Jariștea, având și ea plantații însemnate de viță de vie.
Prin oraș trece șoseaua națională DN2M, care îl leagă spre sud-est de Focșani (unde se termină în DN2D) și spre vest de Broșteni, Mera, Reghiu, Andreiașu de Jos și Nereju. La Odobești, acest drum se intersectează cu șoseaua județeană DJ205B, care duce spre nord la Jariștea și Bolotești (unde se intersectează cu DN2D), Țifești și Panciu și spre sud la Broșteni, Vârteșcoiu, Cârligele, și Urechești (unde se termină în DN2). O linie de cale ferată leagă orașul de Focșani.
Etimologia numelui După Gheorghe I. Lahovary numele localității vine de la cuvântul "odobă" însemnând "vale".
Demografie
Conform recensământului efectuat în 2021, populația orașului Odobești se ridică la 9.423 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 9.364 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (90,45%), iar pentru 9,44% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (89,75%), iar pentru 9,81% nu se cunoaște apartenența confesională.
Politică și administrație Orașul Odobești este administrat de un primar și un consiliu local compus din 15 consilieri. Primarul, , de la , este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:
Istoric În zona Odobeștiului există urmele unor așezări din epoca neolitică, de asemenea mărturii de așezare romană. Pe la 1227 pe locul actualei urbi se presupune că a fost cetatea Milcovia - Civitas de Mylco, sediul Episcopiei catolice de Milcov, a cumanilor. După Neagu Djuvara ar fi fost vorba de o adevarată capitală a Cumaniei catolice ce se constituise în sudul Moldovei. Ea a fost însă curând distrusă de Marea invazie mongolă, din 1241. Mai târziu au fost prezenți în zonă și cavalerii teutoni care au ridicat aici o cetate, Kruceburg (Kreuzburg?) pe dealul Șarba. Pe locul ei s-ar fi zidit ulterior cetatea Crăciuna, dar asupra locului precis al acesteia există teorii contradictorii. După unii, actuala Cetățuie de pe dealul Șarba ar fi ruinele cetății Crăciuna. O viziune nouă privind localizarea Cetății Crăciuna apare după ce, în anul 2014, Prof. Dr. Arhg. Emil Lupu împreună cu specialiști de la Muzeul Vrancei, afirmă și confirmă că lângă Hângulești(Vrancea) de azi, a existat nu demult, Târgul Soci. Aici, pe malul drept al (Sirețelului)Siretului, la granița de Nord a Țării Românești cu Moldova unde, la data de 07 martie, anul 1471, domnitorul Munteniei, Radu cel Frumos, suferă o înfrângere rușinoasă din partea domnitorului moldovean Ștefan cel Mare. După înfrângerea rușinoasă de la Soci din 7 martie 1471, Radul cel Frumos ia hotărârea să-și mărească autoritatea aici la graniță construind în grabă Cetatea Crăciuna pe teritoriul Moldovei. O informație prețioasă o primim de la Grigore Ureche cum că Cetatea Crăciuna purta și numele de Putna. Astfel găsim pe prima hartă cunoscută a Moldovei de la 1595 și ulterior pe celelalte hărți ale vremii, la sudul acestui Ținut al Putnei, pe malul Stâng al Siretului, cetatea Pudna sau Pudna Nova(Pudna noua). Mărturie stă faptul că după dobândirea Cetății Crăciuna (nu se știe prin ce mijloace) la anul 1482, la ceva mai mult de un deceniu de la zidirea Mănăstirii Putna, Ștefan cel Mare zidește o biserică, aici la graniță, cu hramul Adormirea Maicii Domnului la fel cu hramul Mănăstirii Putna de la Suceava. Biserica se află în localitatea Vulturu de Jos și exista și la anul 1754 ca o biserică de lemn iar la anul 1686 funcționa ca schit
Odobeștiul a început printr-o așezare de răzeși în secolul al XIII-lea, care a ținut vreme de circa două veacuri de Principatul Munteniei și apare pomenit în cronica lui Grigore Ureche care relatează despre un canal construit de Ștefan cel Mare în jurul localității. În 1482 se știe că și cetatea Crăciuna a trecut în stăpânirea lui Ștefan, având un rol în apărarea de turci. Granița cu Muntenia fiind mutată mai la sud, așezarea a intrat definitiv în componența Principatului Moldovei.
Prima atestare documentară a localității datează din 17 septembrie 1626, fiind vorba de un contract de vânzare de pământuri din vremea domnitorului Miron Barnovski, în care este amintit „socrul popii lui Toader din Odobești”.. Asemănător cu alte locuri din Vrancea, în Odobești și în împrejurimile sale s-au ctitorit în secolele al XVII-lea - al XIX-lea un număr mare de biserici și mănăstiri, Măgura Odobești cu schiturile ei fiind asemuită oarecum de C.C.Giurescu cu Muntele Athos. In 1670, Iordache Cantacuzino ridică prima biserică - Biserica Ovidenia. Răzeșii zidesc pe Măgură mănăstirile Buluc și Tărnița. În 1732, se inaugurează Biserica Nașterii Maicii Domnului, iar prin 1777 negustorii cazaclii sfințesc și ei biserica lor a Apostolilor Petru și Pavel. In secolul al XVII-lea - al XVIII-lea apar în localitate negustori greci, armeni și cazaci (cazaclii), iar la sfârșitul secolului al XVIII-lea sunt așezați aici și numeroși evrei. După cum apreciază Constantin C. Giurescu, care a scris o istorie a podgoriei Odobești, în primele decenii ale veacului al XIX-lea, în vremea Eteriei și a răscoalei lui Tudor Vladimirescu (1821) localitatea va începe să aibă caracterul unui târg.
În veacul al XVII-lea ia avânt în regiune cultura viței de vie, existentă aici încă din vremea domnitorului Petru Rareș și care va face faima orașului. Podgoria Odobești apare in Descrierea Moldovei a lui Dimitrie Cantemir, fiind cotată de autor ca a treia ca importanță după cele de la Cotnari și Huși.
Negustorii cazaclii dețin mult timp o poziție privilegiată, ei fiind cei ce stabilesc prețul vinului. O parte din podgorii sunt posesia unor familii de boieri, altele sunt proprietatea mănăstirilor și ale episcopiilor din apropiere și de mai departe, ca Mitropolia Iașiului și Episcopia Romanului. Se construiesc numeroase biserici ortodoxe, schituri și mănăstiri, multe din ele suferind împreună cu întreaga localitate pagube foarte mari in cursul războaielor și ocupațiilor militare dese din veacul al XVIII-lea și al XIX-lea: în 1717 e ocupată temporar de austrieci, apoi în 1758 e incendiată de tătari, în anii 1787-1788 este teatrul unor lupte între ruși, austrieci și turci (Războiul ruso-turc din 1787-1792). Intemperii suplimentare provocatoare de mari distrugeri sunt cutremurul de pământ din 1802 și marele incendiu din 1803, la care se adaugă soldatesca Eteriei elene în 1821. În 1854-1856 din nou sunt încartiruiți aici soldați austrieci și ruși. Localitatea e refăcută în repetate rânduri, în 1834-1839 domnul Mihai Sturza reamenajează Beciul domnesc de vinuri existent încă din vremea lui Ștefan cel Mare. După Unirea Principatelor la 4 decembrie 1861, prin decret al prințului Alexandru Ioan Cuza, localitatea, în care s-au contopit mai multe sate de sub poalele dealului Șarba, primește statutul de oraș. Între 1852-1868 s-a construit o șosea între Odobești și orașul vecin Focșani, care devenise în urma Unirii centrul principal al regiunii. La 22 septembrie 1895 se pune în funcțiune și calea ferată între cele două orașe. În 1878, in împrejurările Războiului de Independență din 1877-1878 se inaugurează spitalul local. Orașul devine reședință de subprefectură și este dotat cu un oficiu de poștă și telegraf, apoi cu o primă linie telefonică (1888, Odobești-Vidra). În 1885 se deschide prima școală primară de băieți, în 1886 școala de fete și cea de viticultură și comerț, care va căpăta cu adevărat profil de viticultură din octombrie 1901, mai târziu devenind liceu. În anul 1883 locuitorii Odobeștiului, a căror principală îndeletnicire era viticultura, au fost loviți de o gravă criză atunci când filoxera a distrus 95% din plantațiile de viță de vie. Prin eforturi deosebite, cu concursul primarului Manea Băiatu, au fost salvate în cantități mici soiurile tradiționale locale Galbena de Odobești, Plăvaia și Mustoasa, într-o pepinieră amenajată în satul Vărsătura. În rest, în podgorie au fost plantate soiuri nobile de import, aduse mai ales din Algeria, care pe atunci era colonie franceză si astfel arealul viticol a fost refacut până în anul 1910.Panciu și Odobești - un scurt drum al vinului
La viața Odobeștiului participă alături de români, și minorități naționale greci, maghiari, armeni, o importantă comunitate de evrei (900 locuitori) precum și romii. (Cazacliii s-au repatriat, între timp, pe la mijlocul secolului al XIX-lea în Imperiul Rus). La sfârșitul secolului al XIX-lea, Odobești avea statut de comună urbană și era reședința plășii Gârlele din județul Putna, fiind formată din satele Odobești, Grozești și Vineșești, cu 3594 de locuitori ce trăiau în 954 de case. În oraș existau șapte biserici și două școli (una de băieți și una de fete) având în total 297 de elevi. La acea vreme, pe teritoriul actual al orașului mai era organizată în aceeași plasă și comuna Pățești, formată din satele Botești, Florești, Gugești, Pănticești, Pățești și Slobozia-Vidrașcu, cu 1592 de locuitori, cinci biserici și o școală mixtă cu 73 de elevi.
Primul Război Mondial cu luptele grele pe care le prilejuiește chiar în zona Vrancei, apoi ocupația austro-germană aduc și ele pagube serioase. Măgura Odobești devine în această perioadă sediul comandamentului german, iar zona ajunge sa fie inspectată în 1917 de către însuși Kaiserul Wilhelm al II-lea, care înnoptează în Odobești. După război, în 1925, orașul este consemnat de anuarul Socec cu 5748 și același statut administrativ, dar fără vreun sat component altul decât localitatea principală. Tot atunci, comuna Pățești avea 1921 de locuitori și aceeași alcătuire. În 1931, orașul Odobești avea drept comune suburbane Pățești și Vărsătura; comuna Pățești avea în compunere doar satele Pățești și Botești, în vreme ce satele Florești-Slobozia și Gugești alcătuiseră comuna Florești-Slobozia, suburbie a Focșaniului.
În anul 1935 ia ființă la Odobești stația de cercetări viticole.
Anii dominației comuniste, la al cărui debut începe emigrarea în masă a comunității evreiești spre Israel, pun capăt economiei de piață și schimbă structura socială a localității. Sistematizarea impusă de autoritățile noului regim comunist include distrugerea multor clădiri vechi, inclusiv a unor lăcașuri de cult. În 1950, Odobești a căpătat statut de oraș raional al raionului Focșani din regiunea Putna, apoi (după 1952) din regiunea Bârlad și (după 1956) din regiunea Galați. Comuna și satul Pățești au fost rebotezate în 1964 Unirea. În 1968, orașul Odobești a fost transferat la județul Vrancea și a primit în administrare și satul Unirea, cu care a fost comasat și satul Botești.
După revoluția din 1989, în anii 2000, începe un nou avânt economic și demografic. În anul 2005, se înființează două noi cartiere: Mihai Sturza și Tineretului. În oraș există în prezent două licee: Liceul Teoretic "Duiliu Zamfirescu" și Grupul Școlar Agricol. Casa culturală a orașului a primit numele istoricului Constantin C. Giurescu.
Recensământul din 1930