Herbert al II-lea sau Heribert (d. 23 februarie 943) a fost conte de Meaux și de Vermandois. El a fost primul care a exercitat puterea asupra teritoriului care a devenit provincia Champagne.

Viața Herbert a fost fiul contelui Herbert I de VermandoisDetlev Schwennicke: Europäische Stammtafeln: Stammtafeln zur Geschichte der Europäischen Staaten, Neue Folge, vol. III, partea 1, Marburg, J. A. Stargardt, 1984, tabelul 49. cu Bertha de Morvois.George Andrews Moriarty, The Plantagenet Ancestry of King Edward III and Queen Philippa, Salt Lake City, UT, Mormon Pioneer Genealogy Society, 1985, p. 6. Se pare că el a fost conștient de descendența sa din Carol cel Mare.Jim Bradbury, The Capetians: Kings of France, 987-1328, Londra, Hambledon Continuum, 2007, p. 36. Herbert a moștenit stăpânirea tatălui său, iar în 907 a adăugat acesteia abația de St. Medard din Soissons. El a luat poziția de abate laic, care i-a acordat drepturile asupra veniturilor acelor moșii. Căsătoria sa cu Adela, fiică a regelui Robert I al Franței i-a adus posesiunea asupra comitatului de Meaux.Emily Taitz, The Jews of Medieval France: The Community of Champagne, Westport, CT, Greenwood Press, 1994, p. 42.

În 922, atunci când Seulf a devenit arhiepiscop de Rheims, într-un efort de a domoli expansiunea lui Herbert acesta i-a promis posibilitatea de a-l numi ca succesor al său.Eleanor Shipley Duckett, Death and life in the tenth century, Ann Arbor, University of Michigan Press, 1967, p. 155. În 923 contele Herbert a luat îndrăzneața măsură de a-l reține ca prizonier pe regele Carol al III-lea al Franței, care a murit în captivitate în 929. Apoi, la moartea lui Seulf din 925, cu ajutorul regelui Rudolf al Burgundiei, el a asigurat celui de-al doilea fiu al său, Hugo (în vârstă de 5 ani), arhiepiscopatul de Rheims.''The Annals of Flodoard of Reims, 916–966 (eds & trad. Steven Fanning & Bernard S. Bachrach), New York; Ontario, Canada, University of Toronto Press, 2011, p. 14-15. Herbert a făcut pasul următor, trimițând soli la Roma, la papa Ioan al X-lea pentru a obține de la acesta aprobarea, pe care suveranul pontif i-a acordat-o în 926. Cu ocazia alegerii sale, tânărul Hugo a fost trimis la Auxerre, pentru studii.

În 926, la moartea contelui Roger I de Laon, Herbert a solicitat comitatul de Laon pentru Odo, fiul său mai vârstnic.The Annals of Flodoard of Reims, 916–966 (eds & trad. Steven Fanning & Bernard S. Bachrach), New York; Ontario, Canada, University of Toronto Press, 2011, p. 15-16. El a preluat orașul prin sfidarea regelui Raoul, fapt ce a generat un conflict între cei doi în 927. Folosindu-se de amenințarea eliberării lui Carol al III-lea, pe care îl deținea captiv, Herbert a reușit să păstreze orașul vreme de încă 4 ani. După moartea lui Carol din 929, Raoul a întreprins un nou atac asupra Laon în 931, apărat cu succes de Herbert. În același an, regele a pătruns în Rheims și l-a înfrânt pe arhiepiscopul Hugo, fiul lui Herbert.The Annals of Flodoard of Reims, 916–966 (eds. & trad. Steven Fanning & Bernard S. Bachrach), New York; Ontario, Canada, University of Toronto Press, 2011, p. 21. Ca urmare, Artaud a devenit noul arhiepiscop de Reims. În continuare, pe parcursul a trei ani, Herbert al II-lea a pierdut Vitry, Laon, Château-Thierry și Soissons.The Annals of Flodoard of Reims, 916–966 (eds. & trad. Steven Fanning & Bernard S. Bachrach), New York; Ontario, Canada, University of Toronto Press, 2011, p. 20-24. Intervenția aliatului său, Henric I „Păsărarul”, regele romano-german, i-a permis să își recupereze stăpânirile (exceptând Rheims și Laon) în schimbul supunerii sale față de regele Raoul.

Ulterior, Herbert s-a aliat cu Hugo cel Mare și cu ducele Guillaume „Spadă Lungă” de Normandia împotriva regelui Ludovic al IV-lea, care i-a conferit comitatul de Laon lui Roger al II-lea, fiul fostului conte Roger I, în 941. Herbert și Hugo cel Mare au recuperat Rheims și l-au capturat pe arhiepiscopul Artaud.Eleanor Shipley Duckett, Death and life in the tenth century, Ann Arbor, University of Michigan Press, 1967, p. 157. Hugo, fiu lui Herbert, a fost repus în funcția de arhiepiscop. Încă o dată, medierea din partea regelui romano-german, de această dată Otto I „cel Mare” din Visé, din apropiere de Liège, din 942 a condus la normalizarea situației.

Moartea și succesorii Herbert al II-lea a murit în 23 februarie 943 la Saint-Quentin (capitala Comitatului de Vermandois). Vastele sale moșii și teritorii au fost divizate între fiii săi.Kate Norgate, 'Odo of Champagne, Count of Blois and Tyrant of Burgundy', The English Historical Review, Vol. 5, No. 19 (Jul., 1890), p. 488. Vermandois și Amiens au revenit fiilor mai mari, în vreme ce celor mai tineri, Robert și Herbert cel Bătrân li s-au acordat valoroase domenii răspândite de-a lungul întregii regiuni Champagne. La moartea lui Robert, fiul fratelui său, Herbert al III-lea a preluat toate posesiunile. Singurul fiu al lui Herbert al III-lea, Ștefan I de Troyes a murit fără a avea copii în 1119–1120, ceea ce a însemnat extincția liniei masculine a familiei lui Herbert al II-lea.

Familia Herbert a fost căsătorit cu Adela, fiica regelui Robert I al Franței.The Annals of Flodoard of Reims, 916–966 (eds & trad. Steven Fanning & Bernard S. Bachrach), New York; Ontario, Canada, University of Toronto Press, 2011, p. 21 n. 77, 92. Din căsătoria lor au rezultat următorii copii:

Odo, conte de Amiens și de Vienne (n.c. 910–946); Adalbert (Albert) (n.c. 915–987), conte de Vermandois, căsătorit cu Gerberga de Lorena; Adela (n. 910–d. 960), căsătorită în 934 cu contele Arnulf I de Flandra; Herbert (n.c. 910–d. 980), conte de Meaux și abate de St. Medard, în Soissons, căsătorit în 951 cu Eadgifu de Wessex, fiica regelui Eduard cel Bătrân al Angliei și văduvă a regelui Carol al III-lea al Franței;Herbert cel Bătrân, conte de Meaux, fiul lui Herbert al II-lea este uneori confundat cu nepotul său de frate, Herbert al III-lea, conte de Meux și Troyes, fiul lui Robert de Vermandois, conte de Meaux. Vezi ES III/1, 49; K. Norgate, 'Odo of Champagne', EHR 5, 19 (Jul. 1890), 488. Robert, conte de Meaux și Châlons (d. 967); Luitgarda (n.c. 915-920–d. 978), căsătorită în 940 cu ducele Guillaume I de Normandia; căsătorită a doua oară, în c. 943–944 cu contele Theobald I de Blois;Detlev Schwennicke, ''Europäische Stammtafeln: Stammtafeln zur Geschichte der Europäischen Staaten, Neue Folge, Band II, Marburg, Verlag von J. A. Stargardt, Marburg, 1984, Tafel 46. fiul lor a fost Odo I de Blois; Hugo (n. 920–d. 962), arhiepiscop de Reims; Guy I, conte de Soissons (d. 986).

Note

Legături externe Comtes de Vermandois

Categorie:Nașteri în secolul al IX-lea Categorie:Decese în 943 Categorie:Conți de Champagne Categorie:Franța medievală