Ciofrângeni (în trecut, Alimănești-Ciofrângeni) este o comună în județul Argeș, Muntenia, România, formată din satele Burluși, Ciofrângeni (reședința), Lacurile, Piatra și Schitu-Matei.

Așezare Comuna se află la marginea vestică a județului, la limita cu județul Vâlcea, pe malurile Topologului. Este străbătută de șoseaua națională DN73C, care leagă Curtea de Argeș de Râmnicu Vâlcea. La Ciofrângeni, începe o porțiune comună a acestui drum cu șoseaua județeană DJ678A, care duce spre sud la și mai departe în județul Vâlcea la (unde se intersectează cu DN7), și și spre nord, de la la și . La Lacurile, din DJ678A se ramifică șoseaua județeană DJ704F, care duce spre est la (unde se termină în DN7C).

Demografie

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Ciofrângeni se ridică la 1.980 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 2.326 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (91,52%), iar pentru 8,33% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (89,55%), iar pentru 8,74% nu se cunoaște apartenența confesională.

Politică și administrație Comuna Ciofrângeni este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, , de la , este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:

Istorie La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Alimănești-Ciofrângeni, era reședința plășii Topolog a județului Argeș și era formată din satele Alimăneștii de Sus, Brădițești, Burluși, Ciofrângeni-Pământeni, Ciofrângeni-Ungureni, Duculești, Ghibești, Lacurile, Piatra, Scheiu și Schitu Matei, având în total 2352 de locuitori. Exista în comună o școală primară. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna cu numele actual de Ciofrângeni, în aceeași plasă, având 3201 locuitori în satele Burluși, Ciofrângeni, Gibești, Lacurile, Piatra, Scheia, Duculești și Schitu Matei.

În 1950, comuna a fost transferată raionului Curtea de Argeș din regiunea Argeș. În 1968, ea a revenit la județul Argeș, reînființat, tot atunci, satul Duculești fiind desființat și comasat cu satul Ciofrângeni.

Monumente istorice thumb|left|Biserica „Sfinții Arhangheli” din satul Schitu Matei În comuna Ciofrângeni se află biserica „Sfinții Arhangheli” (1816), monument istoric de arhitectură de interes național, aflat în satul Schitu Matei, la limita cu satul Ciofrângeni, Cod: AG-II-m-A-13596. Lăcașul conservă pictura originară, opera zugravului Antonie.

Periplu prin timp

Vechimea așezării Săpăturile  arheologice care au avut loc la Tigveni, comună aflată în imediata apropiere, au condus  la descoperirea  apartenenței la cultura Ferigile (prima Epocă a Fierului, secolele VII-VI î.Hr.), cu originea în  satul Ferigile – Horezu, o  cultură dezvoltată în zona deluroasă de la poalele Carpaților Meridionali, care a cuprins și actuala comună Ciofrângeni.

Ulterior, zona a fost populată de  triburile geto-dacice denumite Buridavensi, iar după cucerirea Daciei de către romani. a făcut parte inițial din Dacia inferior și după reorganizarea provinciei  din Dacia Malvensis (care cuprindea Oltenia și vestul Munteniei).

p.16  În Evul Mediu Timpuriu, neputând să se organizeze în state puternice din cauza năvălirlior succesive ale popoarelor migratoare, românii erau organizați în cnezate și voievodate. În munții și dealurile Argeșului , Muscelului  și Dâmboviței,  precum și în partea lor sudică, se întindea în secolul al XIII-lea Țara lui Seneslau.

Atestarea documentară Apare abia la începutul secolului al XVI-lea în timpul domnitorului  Radu cel Mare care, la 1506 a consfințit  ocina lui Neagomir din Ciofringeni  unui anume Stan.

Denumirea satului a mai apărut și la 28 octombrie 1528 când Radu de la Afumați a confirmat  că Stanciul Căruntul din Ciofringeni  și-a vândut ocina (mină de sare) Mănăstirii Argeș .

Satele actuale Lacurile, Schitu și Piatra formau în urmă cu mult timp satul Alimănești, atestat în anul 1515 de  Neagoe Basarab  când le-a întărit lui Alăman și nepoților săi ocini în zona respectivă.  

Piatra este atestat din anul  1772 când s-a afirmat că o moșie  a satului respectiv aparținea  mănăstirii Berislăvești .

Ca denumire, Satul Burluși a apărut în documente în anul 1891 în Carta Theile der Grossen und Kirinen Walachery.

Toponimia Denumirea de Ciofrângeni , conform versiunii populare, provine de la o veche ocupație a locuitorilor,  culegerea șofrănelului, plantă folosită în alimentație, medicină, cosmetică , dar și la vopsirea naturală a firelor. Piața de desfacere principală era, în urmă cu câteva sute de ani, Transilvania prin intermediul sașilor. La numele comunei  Ciofrângeni  s-a ajuns de la  Șofrăneni . Ulterior, localnicii aflați acolo de la începuturi  s-au stabilit în satul Ciofrângeni-Pământeni spre a se deosebi de românii veniți din Jina Transilvaniei după anul 1764, care au alcătuit satul Ciofrângeni-Ungureni.

Denumirea de Ciofrângeni-Ungureni  a fost consemnată pentru prima oară  în  harta întocmită de Rigas din  Valestin în anul  1797.

În privința satului Burluși, s-a păstrat varianta provenienței toponimice de la unul din primii locuitori, moș Burlea.  

Cătunul  Scheiu-Duculești ,  fost sat  până la recensământul din 1966, actualmente aparținător de satul Ciofrângeni  își trage numele de la cuvântul scheau care în vechea limbă românească  însemna bulgar și de la  Duculești provenind  de la urmașii lui Moș Ducu.

Toponimicul Piatra provine de la piatra de hotar care există  până în ziua de azi, aflată la originea demarcației  a patru moșii: Mangilor, Eforiei Spitalelor civile, Mănești și Prodănești.  Denumirea se află consemnată pe harta austriacă din anul 1856 sub forma Dealul Petra și satul Petra.  De-a lungul timpului, localnicii din alte sate pentru muncile pe care le aveau de făcut pe terenurile din satul Piatra spuneau că merg  în Dealul Pietrei.

Numele satului  Schitu-Matei derivă de la schitul înființat de logofătul  Matei. Din catagrafiile vechi aflăm că lăcașul a fost construit pe moșie megieșească, locuit de moșneni, nu de clăcași.  

Note

Vezi și Biserica Sfinții Arhangheli din Schitu-Matei

Imagini

Ciofrângeni