Izvoru este o comună în județul Argeș, Muntenia, România, formată numai din satul de reședință cu același nume.

Așezare Comuna se află în sudul județului, pe malurile râului Teleorman. Este străbătută de șoseaua județeană DJ504, care o leagă spre nord-vest de și (unde se termină în DN65A) și spre sud de , mai departe în județul Teleorman la , Alexandria (unde se intersectează cu DN6 și DN6F), , , , , , și mai departe în județul Giurgiu la , și Giurgiu (unde se termină în DN5B). La Izvoru, acest drum se intersectează cu șoseaua județeană DJ679C, care duce spre vest la (unde se termină în DN65A) și spre est la .

Demografie

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Izvoru se ridică la 2.031 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 2.292 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (73,81%), cu o minoritate de romi (17,97%), iar pentru 8,22% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (91,14%), iar pentru 8,62% nu se cunoaște apartenența confesională.

Politică și administrație Comuna Izvoru este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, , de la , este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:

Istorie La sfârșitul secolului al XIX-lea, pe teritoriul actual al comunei funcționau, în plasa Gălășești a județului Argeș, comunele Izvoru de Jos și Izvoru de Sus, fiecare formată doar din satul de reședință. Comuna Izvoru de Jos avea 600 de locuitori, o biserică și o școală primară rurală. Comuna Izvoru de Sus avea 972 de locuitori și, la fel, o biserică și o școală. Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune în plasa Teleorman a aceluiași județ, având respectiv 583 și 1684 de locuitori.

În forma actuală, comuna a apărut în 1931, fiind formată din satele Izvoru de Jos și Izvoru de Sus, al doilea fiind și reședința. În 1950, comuna a fost arondată raionului Costești din regiunea Argeș. Ea a revenit însă la județul Argeș, reînființat, în 1968; tot atunci, cele două sate ale ei, Izvoru de Jos și Izvoru de Sus au fost comasate sub numele de Izvoru.

Monumente istorice În comuna Izvoru se află biserica „Sfântul Nicolae” (1701), monument istoric de arhitectură de interes național.

În rest, singurul obiectiv din comuna Izvoru inclus în lista monumentelor istorice din județul Argeș, clasificat tot ca monument de arhitectură, este ansamblul conacului Perticari-Davila (secolele al XVII-lea–al XX-lea), cuprinzând conacul mare (dinainte de 1919), conacul mic (secolul al XVII-lea, refăcut înainte de 1919) și parcul (amenajat în secolul al XIX-lea).

Note

Izvoru Izvoru