Alexandru baron de Hurmuzachi (în ) (n. 3 octombrie 1869, Cernăuți – d. 1945, Geneva) a fost un politician româno-austriac, membru al Camerei Superioare a Imperiului Austriac și ultimul căpitan (mareșal) al Ducatului Bucovinei.
Origini Alexandru a fost descendentul unei vechi familii fanariote din Principatul Moldovei, fiind nepotul lui Doxaki Hurmuzachi (1782–1857). Fiii lui Doxaki, Nicolae și Gheorghe, au primit titlul de baroni austrieci pe 20 iulie 1881 (Diploma la Viena, 2 octombrie 1881), în calitate de mari moșieri și deputați al Consiliului Imperial (Reichsrat).Frank-Döfering, Daten aus den Adelsakten im ÖStA, Viitorul politician a fost fiul lui Nicolae baron de Hurmuzaki (1826–1909) și al Nataliei de Stîrcea (Styrczea), fiind fratele lui Constantin Nicolae, jurist și cunoscut entomolog român precum și nepot de frate al lui Eudoxiu de Hurmuzaki.Erich Prokopowitsch, Der Adel in der Bukowina, Verlag "Der Südostdeutsche", München 1983, p. 124
Biografie thumb|Alexandru baron de Hurmuzachi (1904) Alexandru a crescut la moșia tatălui său din Cernăuca. A urmat cursurile liceului din Cernăuți, unde a luat bacalaureatul în 1888. După aceea a studiat dreptul la Viena și Cernăuți, unde a promovat. Baronul a fost un funcționar superior la Ministerul de Interne dar a lucrat toată viața și ca avocat.Gerald Stourzh, From Vienna to Chicago and back: essays on intellectual history, Gerald Stourzh 2007, S. 184
Alexandru a fost, ca tatăl său, vreme de mulți ani deputat al Dietei Bucovinei și până în 1911 membru al Consiliului Imperial la Viena.Delegați ai ReichsratuluiDelegați ai Reichsratului Reichsrats În acest timp, el s-a alăturat clubului lui Hohenwart. A devenit membru al Clubul Parlamentar Român în cadrul Consiliului Imperial, alături de George Popovici, Gheorghe Wassilko de Serecki și alți parlamentari români. Guvernul de la Viena a avut nevoie de voturile lor pentru a dobândi majoritatea necesară pentru adoptarea diverselor propuneri legislative. Astfel, românii putut obține unele beneficii, între care crearea unui număr de clase paralele românești la Gimnaziul german din Cernăuți și altele. El a fost de asemenea co-fondator al ziarului "Gazeta Bucovinei" (1898).Ion Nistor, Istoria Bucovinei, Ed. Humanitas, București, 1991, S. 261, S. 262-263. În același an, Regele Carol I l-a decorat cu prilejul vizitei sale în Bucovina cu Ordinului regal român „Steaua României” cu rangul de ofițer.Bukowinaer Post nr. 797, duminică, 29 ianuarie 1899, p. 4
După ce Gheorghe Wassilko de Serecki n-a mai fost voit să conducă țara, Alexandru a fost numit de către împarat mareșal al Ducatului Bucovinei în ziua de 27 mai 1911,Bukowinaer Post nr. 3167, marți, 7 iulie 1914, p. 1 precum fusese în trecut unchiul său, baronul Eudoxiu Hurmuzachi. El a deținut această funcție până la dizolvarea parlamentului pe 12 noiembrie 1918. În afară de continuarea dezvoltării drumurilor și electrificării în țară, Hurmuzachi s-a angajat vehement pentru dezvoltarea învățământului și clădirea de școli în provincie. De asemenea a forțat construcția de clădiri publice în capitală. La 1 iulie 1914 politicianul a fost onorat cu Ordinul Franz Joseph în grad de comandor cu stea. Această înaltă distincție după trei ani de administrare a fost un act de recunoaștere a realizărilor făcute, în special pentru punerea în aplicare a planului de restaurare a țării, inițiat de împăratul Franz Joseph I.Czernowitzer Allgemeine Zeitung nr. 3489, marți, 7 iulie 1914, p. 4
În calitatea sa de ultim căpitan al Bucovinei, el a refuzat, în ciuda cererilor insistente ale noii administrații române, de a se pune în serviciul acesteia, deoarece, așa cum a explicat, el făcuse un jurământ de credință față de împărat și onoarea îi interzicea să calce acest jurământ. După unirea Bucovinei cu România a fost ales în Senatul României, reprezentând Partidul Democrat al Unirii.
Hurmuzachi nu a fost căsătorit și nu a avut descendenți. După ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord, s-a refugiat la Sibiu,https://www.facebook.com/share/p/1CrR3PEqbx/ iar, după ocupația sovietică a României, în Elveția, unde a decedat.
Note
Bibliografie Erich Prokopowitsch: Der Adel in der Bukowina, Verlag "Der Südostdeutsche", München, 1983. I. G. Sbiera: „Hurmuzachi, Enciclopedia Română“, vol. II., București, 1900. Ion Nistor: Istoria Bucovinei. Ed. Humanitas, București, 1991
Categorie:Nașteri în 1869 Categorie:Nașteri pe 3 octombrie Categorie:Decese în 1946 Categorie:Familia Hurmuzachi Categorie:Nobili austrieci Categorie:Nobili români Categorie:Politicieni români Categorie:Mareșali ai Bucovinei Categorie:Juriști români Categorie:Ofițer al Ordinului Steaua României Categorie:Decorați cu Ordinul Franz Joseph Categorie:Români bucovineni Categorie:Oameni din Cernăuți