Comuna Suseni, Argeș

Suseni este o comună în județul Argeș, Muntenia, România, formată din satele Burdești, Cerșani, Chirițești, Găleșești, Odăeni, Pădureni, Strâmbeni, Suseni (reședința), Ștefănești și Țuțulești.

Așezare Comuna se află în partea sudică a județului, pe malurile Dâmbovnicului. Este străbătută de șoseaua județeană DJ659 care duce spre nord la și Pitești (unde se termină în DN65); și spre sud la , Negrași, Mozăceni, Slobozia, Ștefan cel Mare, mai departe în județul Dâmbovița la Șelaru.

Ea se învecinează cu următoarele unități administrative de același fel: Bradu și Oarja la nord-vest, Căteasca la nord-est, Rociu la est și sud, Buzoiești la sud-vest. În partea de vest se învecinează cu teritoriul aflat în administrația orașului CosteștiDragomirescu, Diana (1993). Monografia geografică a comunei Suseni, județul Argeș, 1993, p. 15..Comuna are o poziție avantajoasă în cadrul județului Argeș, fiind situată la o distanță de 20 km de municipiul Pitești, reședința județului, și la 8 km de orașul Costești. Totodată, ea este traversată prin partea centrală pe direcția NV-SE de DJ 659 (Bradu-Ștefan cel Mare), șosea ce o leagă de municipiul Pitești și de orașul București (120 km). În partea de sud, comuna este traversată de șoseaua județeană Costești-Șerbănești-Siliște, iar prin extremitatea estică trece vechiul drum comercial Pitești-Glavacioc-GiurgiuIbidem, p. 16..

Autostrada Pitești-București se află la o distanță de aproximativ 10 km, legătura făcându-se prin comuna Oarja.

În prezent, comuna Suseni este alcătuită din zece sate: Suseni, satul de reședință, care a dat și numele comunei, având în cadrul acesteia o poziție central-estică; față de satul de reședință, celelalte sate aflate în componența comunei se plasează astfel: Burdești (1,5 km V-NV); Cerșani ( 3 km NV); Chirițești și Pădureni (4 km spre E); Găleșești (2 km S-SE); Odăen (4,5 km S-SE); Strâmbeni (1,5 km S-SV); Ștefănești (3,5 km NE); Țuțulești (3 km SE).

Toponimia satelor componente comunei Suseni Burdești - localitate ce are un nume derivat de la termenul „burduf”, „burdihan”, desemnând abdomen sub formă de sacMoise, I., Țibrian, C-tin, Bănică, Gh. (2000). Localitățile județului Argeș, Editura Tiparg, Pitești, p. 78. . Satul a aparținut parohiei Cerșani, biserica s-a construit în 1932-1937, iar enoriașii sunt menționați în documentele parohiei Cerșanii de jos (eparhia Argeșului 1925).

Cerșani - numele provine de la o specie de stejari, QUERCUS CERIS CERUL care domină în pădurile din jurul așezăriiFlorea Barbu Florescu (1969). Arta populară românească, Editura Academiei, București, p. 68.. A mai purtat și numele de CERIȘARI sau CEREȘARI. Localitatea cuprinde mai multe cătune:; Boblegi, Burdești, Predești, Vijeșci și a făcut parte din plase diferite: Găleșești, Cotmeana și TeleormanTucă, Florian, Sbârnă, Gh. (2003). Milenii de statalitate, cultură și creștinism în spațiul românesc. Oameni, date, fapte și evenimente, Editura Sylvi, București, p. 115., fiind de asemenea împărțită la un moment dat în CERȘANII DE SUS și CERȘANII DE JOS, fiecare cu biserica proprie, ca și centru spiritual al localității. CERȘANII DE JOS aparțineau plasei Găleșești iar CERȘANII DE SUS intrau în componența plasei Cotmeana (jud. Argeș).

Prima mențiune documentară a numelui de Cerșani, sat aproape cu hotarul cu Balta Neagră și Floreni a fost făcută pe timpul voievodului Vlad Dracul, anul 1441, cu 1102 locuitori. Prima biserică a satului a fost construită în anul 1883, iar alta între 1862-1871.

Chirițești - numele provine de la un locuitor, Chirița, la care s-a adăugat sufixul -ești. Satul era în apropiere de actualul cătun Cimpoieri, iar numele acestuia provine de la ciobanii care știau să cânte la cimpoi. Ei erau așezați pe malul stâng al râului Dâmbovnic, având în est o mare pădure, mai la sudul acestor așezări, ce aparținea ca proprietate mânăstirii Vieroși. Localnicii celorlalte cătune îl numeau și „cârciuma albă” pentru că la marginea de vest a așezării se afla o cârciumă văruităIbidem, p. 117..

Gălășești - numele provine de la satul transilvănean Galeș („drăgăstos)Constantinescu, Grigore (2006). Dicționar etnocultural, Editura Alean, București, p. 78.. Este menționat în anul 1525, ca părți întărite lui Albu, pe timpul voievodului Vlad Dracul și sub voievodul Alexandru (1571 - 1580). Este un document scris la 2 mai 1571, de Ioan din Gălășești.

Ștefănești - un mic cătun poziționat între Chirițești și Cimpoeri, al cărui nume vine de la Ștefan, la care s-a adăugat sufixul - ești (obște). Numele apare după al Doilea Război Mondial și desemnează o localitate ce are 209 locuitori.

Odăeni - sat în zona de sud, format din 697 locuitori al cărui nume vine de la construcția cu o odae (încăpere) unde erau găzduiți reprezentanții puterii otomane veniți în interes de serviciu. Biserica din sat a fost construită în anul 1860, iar localitatea este menționată la sfârșitul secolului al XIX-leaIbidem, p. 82..

Pădureni - termen însemnând „oameni de lângă pădure”Ibidem, p. 83. este un sat aflat la confluența pârâului Lița („subțire”) cu râul Dâmbovnic, cu 135 de locuitori. Denumirea apare la sfârșitul secolului al XIX-lea, în catagrafia bisericii ortodoxe din 1824.

Strâmbeni - numele localității vine de la pârâul Strâmbu, afluent al pârâului Gligănel (17 km), care izvorăște din pădurea Regep-Predeasca, având foarte multe meandre, cele două confluind în sudul satelor Odăeni și Șerbănești, aproape de Roci. Biserica din sat a fost construită în anii 1881-1883 pe cheltuiala lui Enache Rădan, pe terenul oferit de familiile Păun și Dumitrache.

Suseni - cel mai vechi sat din zonă, menționat în documente de pe vremea lui Radu cel Mare, la 15 iunie 1505, are numele dat de localnici datorită poziției „mai sus” față de locul inițial al așezării, aflat într-o vale la confluența pârâului Lița (lung de 11 km) cu râul Dâmbovnic, adică Pădureni.

Prin acest sat trece un pârâu cu izvor în pădurea Regep-Predeasca, afluent al pârâului Strâmbu în satul Odăeni. Pe partea de nord-est mai trece și pârâul Lița izvorând de la poalele pădurii Podeanca, acesta confluind la rândul său cu râul Dâmbovnic (lungime 95 km) în satul Pădureni.

Biserica satului a fost construită în 1789, din lemn, cu 185 de poporani și cu hramul „Înălțarea Domnului”, modificat în prezent în Sf. Dumitru.

Țuțulești - numele provine de la căciulile țuguiate ale vechilor locuitori care aveau ca ocupație oeritul și purtau căciulile cu vârful țuguiat.

Satul are o biserică ridicată în 1897, care pe la 1900 aveau 400 de locuitori arondați și purta hramul „Înălțarea Domnului”. Denumirea satelor sunt de fapt patronime: Cerșani, Odăeni, Pădureni, Strâmbeni, Suseni și se termina cu sufixele -ani sau -eni.

Istorie La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Gălășești a județului Argeș și era formată din satele Boerești (Strâmbeni) și Suseni. În comună funcționau două biserici și o școală mixtă. La acea dată, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Țuțulești-Gălășești, formată din satele Gălășești, Odăeni și Țuțulești, cu o populație totală de 1286 de locuitori; funcționau și aici trei biserici și o școală primară mixtă.

Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Teleorman a aceluiași județ, având 2948 de locuitori în satele Boerești, Burdești, Corsani, Predești, Strâmbeni, Ștefănești și Suseni. Comuna Țuțulești-Gălășești purta acum denumirea de Țuțulești, făcea parte din plasa Dâmbovnic a aceluiași județ și avea în compunere satele Țuțulești și Gălășești, cu 2290 de locuitori.

În 1950, comunele au fost transferate raionului Costești din regiunea Argeș. În 1968, ele au revenit la județul Argeș, reînființat. Tot atunci, satul Boerești a fost comasat cu satul Suseni, iar comuna Țuțulești a fost desființată, satele ei trecând la comuna Suseni.

În comuna Suseni se află monumentul istoric de arhitectură de interes național biserica „Înălțarea Domnului” din Găleșești, datând din 1753 și construită de către slugerul Gheorghe RătescuSpiridin Cristocea (2006). Argeșul monumental. Enciclopedie patrimonială, Editura Alean, Pitești, p. 84.. După o altă sursă, acest lăcaș, ar fi fost construit între anii 1712 și 1714Ionașcu, I. (1958). Despre județele Olt și Argeș în catagrafia din anii 1773-1774 de la Moscova, în rev. „Mitropolia Olteniei”, nr. 3-4, p. 112.. Anuarul din anul 1934 indică ridicarea sa în anul 1770, iar într-o altă lucrare se arată că a fost refăcut de protopopul Stroe în anul 1771.

În intervalul 1786-1775, generalul Bower menționează două biserici una în Găleșești de Sus, alta în Găleșești de Jos. Însă, în dreptul localității Găleșești, pe harta SpechtPrima mărturie cartografică la nivel provincial care a beneficiat de topografia unei armate moderne., este figurată o singură biserică.

În rest, un singur obiectiv din comună este inclus în lista monumentelor istorice din județul Argeș ca monument de interes local: monumentul istoric de arhitectură biserica „Sfânta Paraschiva” din Strâmbeni, datând din 1883–1885.

Potrivit catagrafiei Mitropoliei Ungrovlahiei din anul 1810, biserica de lemn din satul Strâmbeni, cu hramul „Cuvioasa Paraschiva”, a fost ctitorită la 8 iunie 1783.

Tot în anul 1810, a fost catagrafiată, în satul Suseni, biserica „Înălțarea Domnului”. Aici, oficierea serviciului religios a intrat în atribuțiile a doi preoți - Anghel Dumitrașcu și Constantin Rizea.

Catagrafia din anul 1833 amintește două biserici în satul Suseni: una, din zid, cu hramul „Înălțarea Domnului”, și alta, din lemn, cu hramul „Sfântul Nicolae”.

Personalități din comuna Suseni DUMITRU CRISTIAN AMZĂR (1906-1999) - discipol al lui Nae Ionescu (1888-1940), Dimitrie Gusti (1880-1955) și Martin Heidegger (1889-1976), un spirit enciclopedic al culturii române (sociolog, filosof, scriitor, traducător etc.). Numele „Amzăr” este răspândit în Suseni, mai ales în Cerșani, dar și în alte localități rurale din zona Costești-Pitești -Topoloveni.

CONSTANTIN ANTON (n. 1950). S-a născut la data de 19 octombrie 1950, în satul Țuțulești, în familia lui Aurică D. Anton (fiul lui Dumitru R. Anton, viceprimar al comunei Țuțulești, în perioada 1938-1944) și al Mariei, născute Dinoci, sora fraților Stan și Ilie I. DinociGheorghe Pană (2010). Țuțulești, județul Argeș. Oameni, fapte, opinii, București, p. 77.. După absolvirea Școlii generale de opt ani din Țuțulești, 1957-1965, Constantin Anton s-a înscris inițial la Liceul „Alexandru Odobescu” din Pitești, profilul matematică-fizică, 1965-1966, iar apoi la Liceul militar, „Dimitrie Cantemir” de la Breaza, 1966-1969.

ENE M. BRANIȘTE (1913-1984). Ca și alți membri ai numeroasei familii Braniște, tot în domeniul teologic se va remarca și Ene, născut la Suseni, în anul 1913, cel de-al treilea fiu al lui Marin și al Anei, absolvent al școlii primare din comuna de origine, în 1925, apoi al Seminarului Teologic „Neagoe-Vodă” din Curtea de Argeș, ca șef de promoție (1933), al Facultății de Teologie din București (1937), al Seminarului Pedagogic Universitar „Titu Maiorescu” (1938) și al Secției de Limba Română a Facultății de Litere din București (1945-1947)Ibidem, p. 78..