Picidele sau ciocănitorile (Picidae) sunt o familie de păsări din ordinul piciforme (Piciformes), care cuprinde ciocănitoarea, ghionoaia, capîntortura. Conține 4 subfamilii (Jynginae, Picinae, Picumninae, Sasiinae), 37 de genuri și 240 de specii.
Descrierea Picidele sunt păsări de talie mică și mijlocie, cu o talie de la mai mare decât vrabia (ciocănitoarea pestriță mică), până la dimensiunile unei ciori (ciocănitoarea neagră). Degetele picioarelor sunt de tip zigodactil și sunt adaptate la cățăratul pe trunchiul arborilor, au unghii ascuțite, bine dezvoltate. Capul lor este relativ mare cu un cioc puternic, conic, ascuțit care are muchii în lungul său, reprezentând un fel de daltă adaptată pentru cioplit lemnul arborilor în căutarea hranei sau pentru crearea unei scorburii de cuibărit. Au o limba cilindrică, foarte lungă, protractilă, care poate fi scoasă foarte mult, permițând scoaterea insectelor și a larvelor lor din galeriile săpate de acestea în lemnul arborilor. Penele cozii sunt etajate, foarte rigide și servesc la sprijinul corpului păsării atunci când se cațără sau când scobesc scoarța arborilor. Sunt slab zburătoare și au aripi rotunjite. Coloritul penajului este viu.
Scot țipete puternice și produc, mai ales în perioada reproducerii, un tocănit puternic, prelungit, prin care masculii își delimitează teritoriul de cuibărit; acest tocănit se obține prin lovirea rapidă cu ciocul a ramurilor uscate, cu rezonanță.
Sunt păsări monogame, cu un dimorfism sexual slab pronunțat. Cuibăresc în cavități pe care și le sapă în trunchiul arborilor. Puii sunt nidicoli.
Hrana este formată din insecte, dar în afara perioadei de cuibărit consumă și fructe și miezul unor semințe pe care le sparg cu ciocul. Sunt foarte utile agriculturii și silviculturii, nimicind un mare număr de insecte dăunătoare.
Sistematică Picidele sunt doar una dintre cele nouă familii vii din ordinul Piciformes. În mod tradițional, s-a considerat că alți membri ai acestui grup sunt înrudiți îndeaproape cu familia ciocănitoarelor. Mai recent, mai multe analize ale secvențelor ADN au confirmat că Pici și Galbuli sunt grupuri surori.
Relația filogenetică dintre ciocănitoare și celelalte opt familii din ordinul Piciformes este prezentată în cladograma de mai jos.
Numele Picidae pentru această familie a fost introdus de zoologul englez William Elford Leach într-un ghid al conținutului British Museum publicat în 1819. The name of the author is not specified in the document, Leach was the Keeper of Zoology at the time. Filogenia a fost actualizată în funcție de noile cunoștințe privind modelele de convergență și istoria evoluției. În special, relația dintre genurile Picinae a fost în mare parte clarificată. Analizele genetice susțin monofilia genurilor Picidae, care par să își aibă originea în Lumea Veche, însă originea geografică a genurilor Picinae este neclară. Picumninae sunt redate ca parafilice. Caracterele morfologice și comportamentale, în plus față de dovezile ADN, evidențiază genul Hemicircus ca fiind grupul soră al tuturor ciocănitoarelor adevărate rămase, pe lângă o relație de grup soră între triburile de ciocănitoare adevărate Dendropicini și Malarpicini.
Lista genurilor
Familia ciocănitoarelor Picidae conține 37 de genuri.
Familia: Picidae Subfamilia: Jynginae Jynx 2 specii Subfamilia: Picumninae Picumnus – 25 specii Subfamilia: Sasiinae Verreauxia Sasia – 2 specii Subfamilia: Picinae – ciocănitori tipice Tribul Nesoctitini Nesoctites Tribul Hemicircini Hemicircus – 2 specii Tribul Picini Micropternus Meiglyptes – 4 specii Gecinulus – 3 specii Dinopium – 5 specii Picus – 14 specii Chrysophlegma – 3 specii Pardipicus – 2 specii Geocolaptes Campethera – 11 specii Mulleripicus – 4 specii Dryocopus – 6 specii Celeus – 12 specii Piculus – 7 specii Colaptes – 14 specii Tribul Campephilini Campephilus – 12 specii Blythipicus – 2 specii Reinwardtipicus Chrysocolaptes – 10 specii Tribul Melanerpini Sphyrapicus – 4 specii Melanerpes – 23 specii Picoides – 3 specii Yungipicus – 7 specii Leiopicus Dendrocoptes – 3 specii Chloropicus – 3 specii Dendropicos – 12 specii Dendrocopos – 12 specii Dryobates – 6 specii Leuconotopicus – 6 specii Veniliornis – 14 specii Xiphidiopicus Incertae sedis fosile Genul: †Palaeopicus (Oligocenul târziu din Franța) †Picidae gen. et sp. indet. (Miocenul mijlociu din New Mexico, SUA) †Picidae gen. et sp. indet. (Miocenul târziu din Peninsula Gargano, Italia) Genul: †Palaeonerpes Genul: †Pliopicus (Pliocenul timpuriu din Kansas, SUA) - posibil dendropicină cf. Colaptes DMNH 1262 (Pliocenul timpuriu din Ainsworth, SUA)
Specii din România În avifauna României sunt întâlnite 10 specii de ciocănitori care sunt răspândite în diverse biotopuri, de la luncile și ținuturile împădurite ale zonelor joase până în pădurea pură de conifere a Carpaților. În România toate aceste specii sunt sedentare.
Speciile întâlnite în RomâniaPicidae. Societatea Ornitologică Română.: {|border=1 class="wikitable" | style="background:#00E5EE;" align="center"|Denumirea științifică latină | style="background:#00E5EE;" align="center"|Autorul taxonului | style="background:#00E5EE;" align="center"|Denumirea română | style="background:#00E5EE;" align="center"| Categorie fenologică | style="background:#00E5EE;" align="center"|Populația din RomâniaAtlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România. Ministerul mediului, apelor și pădurilor – direcția Biodiversitate, 2015 | style="background:#00E5EE;" align="center"|Statutul IUCN | style="background:#00E5EE;" align="center"|Imaginea |- |colspan=7 align="center" style="background:#00E5EE;"|Ordinul: Piciformes |- |colspan=7 align="center" style="background:#BBFFFF;"|Familia: Picidae |- |Picus canusGrey-faced Woodpecker (Picus canus). Josep Del Hoyo (Editor), Andrew Elliott (Editor), Jordi Sargatal (Editor), David A. Christie (Editor), Eduardo de Juana (Editor). Handbook of the Birds of the World Alive. Lynx Edicions, Barcelona. Subspecia Picus canus canus||Gmelin, 1788||Ghionoaie sură sau Ciocănitoare verzuie||Sedentară||30.000 - 60.000 de perechi||Neamenințată cu disparițiaPicus canus. The IUCN Red List of Threatened Species || |- |Picus viridisEurasian Green Woodpecker (Picus viridis). Josep Del Hoyo (Editor), Andrew Elliott (Editor), Jordi Sargatal (Editor), David A. Christie (Editor), Eduardo de Juana (Editor). Handbook of the Birds of the World Alive. Lynx Edicions, Barcelona. Subspeciile Picus viridis viridis și Picus viridis romaniae (actualmente inclusă în subspecia Picus viridis viridis) ||Linnaeus, 1758||Ghionoaie verde sau Ciocănitoare verde||Sedentară||60.000 - 120.000 de perechi.||Neamenințată cu disparițiaPicus viridis The IUCN Red List of Threatened Species || |- |Dendrocopos leucotosWhite-backed Woodpecker (Dendrocopos leucotos). Josep Del Hoyo (Editor), Andrew Elliott (Editor), Jordi Sargatal (Editor), David A. Christie (Editor), Eduardo de Juana (Editor). Handbook of the Birds of the World Alive. Lynx Edicions, Barcelona. Subspeciile Dendrocopos leucotos leucotos și Dendrocopos leucotos lilfordi ||(Bechstein, 1802)||Ciocănitoare cu spate alb sau Ciocănitoare cu spatele alb||Sedentară||8.500 - 35.000 de perechi||Neamenințată cu disparițiaDendrocopos leucotos. The IUCN Red List of Threatened Species || |- |Dendrocopos syriacusSyrian Woodpecker (Dendrocopos syriacus). Josep Del Hoyo (Editor), Andrew Elliott (Editor), Jordi Sargatal (Editor), David A. Christie (Editor), Eduardo de Juana (Editor). Handbook of the Birds of the World Alive. Lynx Edicions, Barcelona. Subspecia Dendrocopos syriacus balcanicus, actualmente inclusă în subspecia Dendrocopos syriacus syriacus) ||(Hemprich & Ehrenberg, 1833)||Ciocănitoare de grădină sau Ciocănitoare pestriță de grădină||Sedentară||10.000 -30.000 de perechi ||Neamenințată cu disparițiaDendrocopos syriacus. The IUCN Red List of Threatened Species || |- |Dendrocopos medius, sin. Leiopicus mediusMiddle Spotted Woodpecker (Leiopicus medius). Josep Del Hoyo (Editor), Andrew Elliott (Editor), Jordi Sargatal (Editor), David A. Christie (Editor), Eduardo de Juana (Editor). Handbook of the Birds of the World Alive. Lynx Edicions, Barcelona. Subspecia Dendrocopos medius medius ||(Linnaeus, 1758)||Ciocănitoare de stejar sau Ciocănitoare pestriță mijlocie||Sedentară||80.000 -250.000 de perechi.||Neamenințată cu disparițiaLeiopicus medius. The IUCN Red List of Threatened Species || |- |Dendrocopos minor, sin. Dryobates minorLesser Spotted Woodpecker (Dryobates minor). Josep Del Hoyo (Editor), Andrew Elliott (Editor), Jordi Sargatal (Editor), David A. Christie (Editor), Eduardo de Juana (Editor). Handbook of the Birds of the World Alive. Lynx Edicions, Barcelona. Subspeciile Dendrocopos minor hortorum și Dendrocopos minor buturlini ||(Linnaeus, 1758)||Ciocănitoare pestriță mică sau Ciocănitoare pestriță mică||Sedentară||15.000 - 600.000 de perechi, ||Neamenințată cu disparițiaDryobates minor. The IUCN Red List of Threatened Species || |- |Dendrocopos major<ref>[http://www.hbw.com/species/great-spotted-woodpecker-dendrocopos-major Great Spotted Woodpecker ('Dendrocopos major). Josep Del Hoyo (Editor), Andrew Elliott (Editor), Jordi Sargatal (Editor), David A. Christie (Editor), Eduardo de Juana (Editor). Handbook of the Birds of the World Alive. Lynx Edicions, Barcelona]</ref>. Subspeciile Dendrocopos major major, Dendrocopos major pinetorum și Dendrocopos major candidus ||(Linnaeus, 1758)||Ciocănitoare pestriță mare||Sedentară||300.000 - 500.000 de perechi||Neamenințată cu disparițiaDendrocopos major. The IUCN Red List of Threatened Species || |- |Dryocopus martiusBlack Woodpecker (Dryocopus martius). Josep Del Hoyo (Editor), Andrew Elliott (Editor), Jordi Sargatal (Editor), David A. Christie (Editor), Eduardo de Juana (Editor). Handbook of the Birds of the World Alive. Lynx Edicions, Barcelona. Subspeciile Dryocopus martius martius și Dryocopus martius pinetorum (unii autori o includ în subspecia Dryocopus martius martius) ||(Linnaeus, 1758)||Ciocănitoare neagră||Sedentară||14.500 - 57.000 de perechi||Neamenințată cu disparițiaDryocopus martius. The IUCN Red List of Threatened Species || |- |Picoides tridactylusThree-toed Woodpecker (Picoides tridactylus). Josep Del Hoyo (Editor), Andrew Elliott (Editor), Jordi Sargatal (Editor), David A. Christie (Editor), Eduardo de Juana (Editor). Handbook of the Birds of the World Alive. Lynx Edicions, Barcelona. Subspecia Picoides tridactylus alpinus ||(Linnaeus, 1758)||Ciocănitoare de munte sau Ciocănitoare cu trei degete||Sedentară||2.500-8.000 de perechi||Neamenințată cu disparițiaPicoides tridactylus. The IUCN Red List of Threatened Species || |- |Jynx torquillaEurasian Wryneck (Jynx torquilla). Josep Del Hoyo (Editor), Andrew Elliott (Editor), Jordi Sargatal (Editor), David A. Christie (Editor), Eduardo de Juana (Editor). Handbook of the Birds of the World Alive. Lynx Edicions, Barcelona. Subspecia Jynx torquilla torquilla ||(Linnaeus, 1758)||Capîntortură sau Capîntorsul||Migratoare. Oaspete de vară, cuibărește||30.000 -70.000 de perechi||Neamenințată cu disparițiaJynx torquilla. The IUCN Red List of Threatened Species ||
Specii din Republica Moldova