Ciocârlia este o melodie de dans lăutărească cu o largă circulație, întâlnită în repertoriul lăutarilor din Ungaria, Polonia și ai unor țări din Peninsula BalcanicăDicționar de termeni muzicali, Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu” al Academiei Române, Editura Enciclopedică, 2010
Există opinii care afirmă că inițial melodia ar fi provenit din Asia Centrală, sub forma unei melodii de dans pe care o interpretă dansează imitând mișcările ciocarliei.Arhiva articolului original Despre portul, dansul si cantecul turco-tatarilor din Romania, Maria Oprea, portalul alar.ro al Asociației Liga Albanezilor din România, accesat 2013.06.06
Cântată în spațiul cultural românesc cu predilecție la vioară și la nai, actual ea și-a pierdut funcția dansantă și reprezintă o piesă concertantă de virtuozitate instrumentală − de inspirație populară. Reformularea componistică explică prezența în structura sa a unor elemente onomatopeice și de bravură instrumentală ce tind să redea trilul ciocârliei.
Evoluție Melodia a fost inițial culeasă și reformulată instrumental de naistul Angheluș Dinicu, și făcută celebră de către acesta împreună cu violonistul Sava Pădureanu la Expoziția Internațională de la Paris din 1889.Lăutarul de geniu scoate capodopera muzicii românești Ciocârlia în lume băgând boabe de fasole în naiul său Evenimentul Istoric, 22 august 2020
La succesul acestei piese au mai contribuit lăutarii Grigoraș Dinicu (nepotul lui Angheluș) care a adaptat piesa pentru vioară, și Fănică Luca prin recitalurile, concertele și înregistrările sale, precum și compozitorul George Enescu − cel care a inclus-o în Rapsodia română (1901-1902).
Diverse variante instrumentale ulterioare au fost lansate, printre care și cea rock, a trupei Phoenix.
Vezi și Ciocârlie
Referințe
Legături externe Rapsodiile Române de George Enescu: 1 și 2, articole de pe blog-ul folclormuzical.wordpress.com
Categorie:Cântece populare românești