Capul Bon (arabă:الرأس الطيب) sau Watan el-kibli- Britannica Concise este o peninsulă din nord-estul îndepărtat al Tunisiei (situat în apropriere de ). Aici se găsesc și ruinele orașului cartaginez Kerkouane. De asemenea, în acest loc au avut loc o bătălie în 468 între vandali lui Genseric și romani lui Basiliskos, iar în 1941 s-au înfruntat o flotă aliată olando-britanică și una italiană învinsă.

Peninsula este mărginită la nord de Golful Tunis și la sud de Golful Hammamet, iar spre est este orientată către Strâmtoarea Siciliei, fiind unul dintre cele mai apropiate puncte ale continentului african de Europa. Cea mai mare parte a teritoriului său corespunde Guvernoratului Nabeul. Datorită solului fertil și a producției agricole bogate, regiunea este supranumită „grădina Tunisiei”. Situl punic Kerkouane și necropola sa figurează pe lista patrimoniului mondial UNESCO.

Etimologie Promontoriul a purtat de-a lungul timpului numeroase denumiri, reflectând straturile sale lingvistice și istorice.

În Antichitate, grecii numeau capul Hermaia akra (promontoriul lui Hermes), iar romanii îl cunoșteau drept Promontorium Mercurii - „promontoriul lui Mercur”.

Denumirea modernă „Cap Bon” provine din limba franceză și înseamnă „Capul cel Bun”. În limba arabă, peninsula este numită ar-Ras aṭ-Ṭīb (الرأس الطيب), cu sensul de „capul bun” sau „capul frumos”. Pe lângă denumirea Watan el-kibli, este atestată și forma Peninsula Sharik (sau Shrīk), în timp ce punctul cel mai nordic al peninsulei poartă numele Ras ed-Dar.

Geografie

Așezare și relief Capul Bon este situat în nord-estul Tunisiei. Peninsula separă două golfuri ale Mării Mediterane: la nord - Golful Tunis; la sud - Golful Hammamet.

Spre est, peninsula este orientată către Strâmtoarea Siciliei, brațul de mare care desparte Africa de Nord de Sicilia.

Relieful peninsulei este colinar și muntos în zona centrală, fiind marcat de mai multe înălțimi: Kef er-Rend (637 m), Djebel Sidi Abd er-Rahmane (602 m), Djebel Hofra (421 m), Djebel Reba el-Aine (328 m) și Kef Bou Krim (237 m). Rețeaua hidrografică este alcătuită din cursuri de apă cu caracter sezonier (wadi), între care wadi Melah și wadi Chiba. Pe lângă capul propriu-zis, țărmul nordic mai cuprinde promontoriile Ras Dourdas și Ras el-Fortass.

Climă Capul Bon are un climat mediteranean, cu veri calde și uscate și ierni blânde și umede. Temperaturile medii anuale se situează în jurul valorii de 18 °C, cu maxime estivale ce depășesc 30 °C și minime invernale care coboară rar sub 8 °C. Precipitațiile sunt concentrate în sezonul rece, între octombrie și martie, cu o medie anuală de aproximativ 400-500 mm. Clima blândă și solul fertil favorizează o agricultură intensivă, specifică „grădinii Tunisiei".

Istorie

Antichitatea punică În Antichitate, Capul Bon se afla în zona de influență a Cartaginei, marea putere feniciano-punică din Africa de Nord. Pe coasta de nord-est a peninsulei se afla orașul punic Kerkouane, o așezare urbană datând din secolele al IV-lea–al III-lea î.Hr.

Tot pe peninsulă, situl Djebel Mlezza („Muntele Mlessa”) cuprinde morminte datate în perioada lui Agatocle din Siracuza, tiranul Siracuzei care a debarcat în Africa în anul 310 î.Hr. pentru a ataca direct teritoriul cartaginez. Aceste morminte au fost cercetate arheologic chiar înainte de Primul Război Mondial.

Perioada romană Promontoriul a jucat un rol în relațiile dintre Roma și Cartagina. Numit de romani Promontorium Mercurii, capul apare ca reper geografic în tratatele timpurii încheiate între cele două puteri, care delimitau zonele de navigație permise flotei romane.

În timpul Primului Război Punic (264–241 î.Hr.), o expediție romană a debarcat pe coasta peninsulei, în zona orașului antic Clupea (Aspis) - actualul oraș Kelibia. Orașul punic Kerkouane a fost abandonat în jurul anului 250 î.Hr., în contextul acestui război, și - spre deosebire de Cartagina - nu a mai fost niciodată reconstruit, fapt care i-a păstrat intactă structura urbană. După distrugerea Cartaginei la finalul celui de-al Treilea Război Punic (146 î.Hr.), întreaga regiune a intrat în componența provinciei romane Africa.

Evul Mediu După căderea stăpânirii romane, regiunea a trecut succesiv sub control vandal, bizantin și, începând cu secolul al VII-lea, arabo-musulman. La Kelibia, pe un promontoriu stâncos ce domină Marea Mediterană, se păstrează o fortăreață de origine medievală, refăcută și consolidată de-a lungul secolelor; astăzi, zidurile sale sunt integrate firesc în viața cotidiană a localnicilor.

Bătăliile de la Capul Bon Apele din largul peninsulei au fost teatrul a două confruntări navale cunoscute drept bătăliile de la Capul Bon, menționate și în introducerea articolului: în anul 468 d.Hr., flota romană condusă de Basiliskos a fost înfrântă de flota vandală a regelui Genseric; în decembrie 1941, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, o flotă aliată olando-britanică a învins în largul Capului Bon o formație navală italiană.

Al Doilea Război Mondial Peninsula Capul Bon a fost martora etapei finale a Campaniei din Tunisia. În mai 1943, după căderea orașelor Tunis și Bizerte, forțele Axei rămase în Africa de Nord s-au retras către peninsulă, unde au capitulat - moment care a marcat sfârșitul campaniei aliate din Africa de Nord.

Localități Peninsula cuprinde numeroase orașe și localități, multe dintre ele cu profil agricol, meșteșugăresc sau turistic: Nabeul - principalul centru al peninsulei, renumit pentru atelierele de ceramică tradițională, broderie și pentru piața sa săptămânală; Hammamet - important centru turistic și balnear de pe coasta sudică; Kelibia - port de pescuit dominat de o fortăreață istorică, cunoscut și pentru vinul de tip muscat; El Haouaria - localitate din vârful peninsulei, în apropierea carierelor antice de piatră; Korbous - stațiune cunoscută pentru izvoarele sale termale; Sidi Daoud - centru tradițional al pescuitului de ton; alte localități: Menzel Temime, Korba, Soliman, Beni Khalled, Grombalia.

Situri arheologice

Kerkouane Kerkouane este considerat cel mai bine conservat oraș punic cunoscut. Întrucât a fost abandonat în jurul anului 250 î.Hr. și nu a mai fost reocupat sau reconstruit de romani, situl oferă o imagine rară și nealterată a vieții urbane punice obișnuite.

Locuințele dezvăluie un nivel ridicat de organizare: sisteme de colectare a apei de ploaie, cisterne și canale de drenaj, cuptoare comunitare și o rețea stradală regulată. Multe case erau prevăzute cu căzi de baie dotate cu scaune și rezemătoare, finisate cu un strat hidroizolant de culoare roz, păstrat parțial pe pereți după peste 2.300 de ani. Printre artefactele descoperite se numără miniaturi din piatră ale obiectelor casnice și reprezentări ale simbolului zeiței Tanit. Pentru valoarea sa excepțională, situl Kerkouane și necropola sa figurează pe lista patrimoniului mondial UNESCO.

Necropola În apropierea coastei se află o vastă necropolă punică, săpată în stânca litorală, cuprinzând zeci de camere funerare datate tot în secolele al IV-lea–al III-lea î.Hr.

Economie și agricultură Fertilitatea solului și clima blândă au făcut din Capul Bon o regiune agricolă de prim rang a Tunisiei - „grădina” țării.

Citrice și pomicultură - peninsula este acoperită de plantații de portocali, lămâi, mandarini, migdali, smochini și măslini. Localitatea Grombalia este cunoscută pentru cultura citricelor, iar Korba pentru căpșuni. Viticultură - Kelibia este renumită pentru vinul alb sec de tip muscat, regiunea fiind o zonă cu denumire de origine controlată; vinurile tunisiene, cu o tărie alcoolică de 11–12°, sunt exportate în numeroase țări. Pescuit - apele peninsulei oferă ton, sardine, anșoa și macrou; tonul pescuit la Sidi Daoud este preparat și conservat tradițional în ulei de măsline. Meșteșuguri - Nabeul este un centru renumit de ceramică pictată manual, cu plăci murale decorate cu motive florale și caligrafie, precum și de broderie. Ape florale - în regiune se păstrează tradiția distilării apelor florale cu alambicul: apă de trandafir, apă de flori de portocal și apă de muscată, folosite în cosmetică și în patiserie.

Turism Capul Bon este una dintre destinațiile turistice importante ale Tunisiei, datorită plajelor de pe ambele țărmuri, siturilor arheologice și peisajelor agricole. Ghidurile de călătorie recomandă vizitarea regiunii primăvara, când livezile înfloresc și aerul devine parfumat, precum și participarea la piața tradițională din Nabeul, prilej pentru achiziționarea de ceramică și produse artizanale. Hammamet funcționează ca principală bază turistică a peninsulei.

Note și referințe

Bibliografie Shaw, Thomas (1757). Travels, or Observations Relating to Several Parts of Barbary and the Levant: Illustrated with Cuts. Londra: A. Millar & W. Sandby. (p. 76) Dictionary of Greek and Roman Geography (1854), articolul „Mercurii Promontorium” - Perseus Digital Library. Goldsworthy, Adrian (2006). The Fall of Carthage. Orion Books Ltd. ISBN 978-0-3043-6642-2. MacKendrick, Paul Lachlan (2000). The North African Stones Speak. UNC Press Books. (p. 20) Sherīk Peninsula, Encyclopædia Britannica.

Legături externe Cap Bon - frumosul promontoriu - ghid de călătorie, destinatii.info Cap Bon - Encyclopædia Britannica Punic Town of Kerkuane and its Necropolis - fișa sitului pe lista UNESCO

Vezi și Tunisia Kerkouane Kelibia Nabeul Hammamet Cartagina Golful Tunis Golful Hammamet Campania din Tunisia

Categorie:Geografia Tunisiei Categorie:Peninsule Categorie:Capuri