Politica este o carte de Aristotel.
Grecii antici au considerat că legile și justiția îi fac oameni.
La rândul lor, legile sunt deliberate și justiția este practicată în cadrul constituțional dat de constituția orașului-stat. Asta a dus la preocuparea cu alegerea unei constituții corecte.
Autorul compară constituții propuse și funcționale pe care le sortează în corecte și deviante
analizează evoluția constituțiilor și propune un criteriu pentru alegerea cea mai potrivită, ținând cont de circumstanțele fiecărui oraș-stat
propune o constituție ideală care să maximizeze fericirea cetățenilor
Impact Lucrarea se adresează legislatorilor care caută alegerea cea mai potrivită și filosofilor interesați de constituția ideală anticipată la sfârșitul Eticii Nicomahice, dar nu tinerilor (în contrast cu Etica Nicomahică).
Ea are un scop practic
După redescoperirea în evul mediu, lucrarea a fost un reper pentru legislatorii din Europa preocupați de forma de guvernare cea mai potrivită.
Constituția Statelor Unite aleasă după independență a fost o “republică de fermieri”, considerată cea mai bună, promovată de procesul de împroprietărire al imigranților în zonele centrale și de vest prin Actul Gospodăriilor. Legătura simbolică cu orașele-stat din Grecia antică este evidențiată de zecile de orașe denumite Atena sau Sparta în diferite state din Statele Unite.
Participarea directă la guvernare cerea mult timp și efort. Ea nu poate fi pusă în practică în state întinse și a fost înlocuită de monarhii și ulterior de guvernarea prin reprezentant ales. Organizarea în parlament bicameral sau în monarhia consitituțională sunt influențe ale acestor constituții antice. Lucrarea oferă o perspectivă a ideilor în dreptul constitutional și un punct de comparație util prin varietatea de opțiuni și tradiții pe care le prezintă.
Expresiile “îmbină frumosul cu plăcutul” pentru fericire sau “îmbină frumosul cu utilul” pentru a include scopul (frumosul) cu ce este necesar sunt inspirate din această lucrare.
Formă și stil Într-o formă care va deveni un standard, lucrarea începe cu motivația ei și cu o recenzie a lucrărilor predecesorilor. Lucrarea este neterminată (unele capitole au jumătate de pagină, clarificări promise nu sunt incluse, iar unele concluzii nu sunt justificate în detaliu). Sunt date multe exemple de constituții și schimbări ale acestora.
Autorul consideră că poate să includă o povestire cu tâlc și umor, pentru a ilustra că bogăția trebuie sa fie în proporție cu puterea.
Necesitatea unei constituții Un oraș-stat (gr. polis, lat. civitas) este o “comunitate politcă” care apare natural deoarece oamenii își doresc să fie auto-suficienți economic (gr. autarkeia) și aleg să se guverneze după “lege și justiție”. Orasul-stat nu poate fi descris corect ca o cetate pentru că (1) cetate este un alt cuvânt (gr. astu), (2) o cetate nu include teritoriul înconjurător care aparținea orașului-stat, (3) unele orașe-stat nu erau înconjurate de un zid de cetate, de exemplu Sparta.
Legile și justiția îl disting pe om în sensul cel mai profund de animal (limbajul articulat există pentru a realiza această diferență).
Oamenii ieșiți din barbarie care doresc să se organizeze într-un oraș-stat trebuie să adopte o constituție, acel cadrul organizațional în care legile sunt formulate și justiția este aplicată (cine decide legile, cine sunt judecătorii, cum sunt aleși sau numiți oficialii și de către cine, etc.). Legile se adresează unor situații specifice în acest cadru.
Constituția și comunitatea cetățenilor Un locuitor al unui oraș-stat ca Atena făcea parte din una din trei categorii, după drepturile cetățenești pe care le avea: cetățenii (gr. polites) (aproximativ un sfert din locuitori), străini rezidenți Numiti meteci la Atena. Aristotel a fost metec atunci când a locuit în Atena. (un sfert), și sclavi (gr. doulos) (o jumătate).
Comunitatea (gr. koinonia) cetățenilor este sinonimă cu orașul-stat și cu constituția.
Autorul, ca și grecii antici în general, împarte acțiunile raționale în cele necesare și în cele frumoase.
Activitătile necesare au o justificare imediată și din acest motiv sunt privite ca fiind ordinare (gr. banausos) Literal "activități de furnal", de la "furnal" (gr. baunos), cum era cel folosit în fabricarea vaselor de ceramică. . Ele pot fi foarte utile și cere o îndemânare deosebită. Exemple sunt orice munci agricole, fabricarea vaselor de ceramică pentru a stoca produsele sau orice alt meșteșug, amuzamentele (care sunt necesare pentru odihnă și regenerare după muncă). Orice muncă făcută pentru câștigarea traiului este o activitate inferioară pentru că nu lasă omului timp pentru stările active (gr. hexis) caracterizate de virtuți (de exemplu, oamenii nu sunt drepți sau nedrepți în mod pasiv, oamenii devin și rămân drepți luând decizii drepte).
În contrast, activitățile frumoase pot fi practicate doar în timpul liber. Activitatea din timpul liber (gr. schole) este o activitate serioasă (nu un amuzament pentru relaxare), care nu are un scop în sine
și nu are o utilitate
Un exemplu de astfel de activitate frumoasă este participarea la guvernarea directă în cadrul constitutional dat de constituție, prin practicarea nemijlocită a justiției (de exemplu, susținând ce este drept ca jurat Membru într-o curte judecătorească care decide un caz ) sau participând la deliberarea unei legi. Politica este practicată de orice cetățean virtuos, urmărind binele tuturor. Binele orașului-stat este mai important decât binele oricărui cetățean.
Dar, pentru asta este nevoie de timp liber
Pentru a asiguara timpul liber necesar guvernării de către cetățeni, multe ocupații necesare trebuiau făcute de străini rezidenți sau sclavi. Străinii rezidenți erau meșteșugari, comercianți, bankeri, etc. și, spre deosebire de sclavi, puteau fi înrolați în armată în caz de nevoie.
Autorul acceptă idea sclavilor “naturali”, care au rămas într-o state naturală inferioară în lipsa obiceiurilor bune și a educației, fără să protesteze prea mult sau să o justifice în detaliu, deși existau voci care contestau justețea unei astfel de idei. Prin urmare,
Constituții propuse anterior Autorul consideră că unitatea perfectă propusă în Republica și Legile de Platon fac un oraș-stat mai puțin autosuficient și nu comite eroarea obișnuită de a face o analogie între un organism și orașul-stat
În Republica lui Platon cetățenii își împart femeile, copiii și proprietatea tuturor bunurilor. Autorul oferă obiecții practice la proprietatea în comun a femeilor
și a bunurilor
Și concluzionează că
Alte două constituții propuse sunt și ele respinse. Prima propune egalitatea în bunuri și educație. Dar asta o face instabilă și nu elimină toate motivele de dispută pentru că oamenii nu sunt egali și își doresc onoarea pe măsura meritelor lor. A doua constituție este vulnerabilă la acapararea puterii de cei care au armele.
Constituții funcționale În perioada de înflorire au existat aproximativ o mie de orașe-state în a Grecia Antică, fiecare cu constituția proprie. Majoritatea orașelor-stat aveau constituții democratice (ca cea ateniană) sau oligarhice (ca cea spartană) atunci când lucrarea a fost redactată. Într-un studiu preliminar autorul a comparat avantajele și dezavantajele a 158 constituții. El prezintă în detaliu pe trei dintre ele în lucrare.
Cele trei puteri (legislativă, executivă, și judiciară) într-o constituție erau separate conceptual, dar nu în practică. Cum a propus Montesquieu. De exemplu, la Atena un cetățean putea participa la Adunarea Generală (cu atribuții legislative) și la o adunare a juraților care decide un caz (cu atribuții judiciare).
Sparta Constituția spartană prevedea doi regi (gr. diarhia), care erau supravegheați de 5 efori și de 30 de senatori (gr. gerousia). O Adunare Generală alegea eforii și senatorii. Deși existau regi, constituția era considerată oligarhică, după caracteristica dominantă (eforii și senatorii).
Autorul o consideră o constituție incompletă, pentru că legislatorul constituțional nu a regulat rolul femeilor în societate În contrast, Atena avea un oficiu pentru femei și copii.
Și nu a asigurat o distribuție mai echitabilă a proprietății, care a dus la declinul populației
Creta
Constituția cretană este mai veche decât cea spartană, pe care a inspirat-o. Nu are regi, sunt 10 Gardieni al Ordinii (similar cu eforii) și un Consiliu al Bătrânilor cu prerogative legislative. Spre deosebire de Sparta, Gardienii Ordinii și Consilierii sunt aleși doar din unele familii. Există și o Adunare Generală, dar Creta a evoluat într-o dinastie (gr. dunastia), o formă de governământ în care câteva familii guvernează fără să urmeze o constituție.
Cartagina Constituția cartagineză este singura constituție a unui oraș-stat ne-grec considerată în lucrare. Doi sufeți (lat. sufes) sunt aleși anual după merit și bogăție, iar un cabinet “Al celor 104” aleși după merit și bogăție are atribuții judiciare. Există un Consiliu al Bătrânilor (gr. gerousia) format din câteva sute de cetățeni cu atribuții legislative și o Adunare Generală. Autorul o consideră o constituție reușită, potrivită circumstanțelor și cetățenilor cartaginezi, care a dus la un oraș-stat stabil.
Multe alte exemple sunt date mai târziu, atunci când sunt discutate schimbările de constituție. Unul din ele este Histria, exportator de cereale, menționată ca exemplu pentru tranziția de la oligarhie la democrație 1305b . Alte state învecinate, de exemplu Persia sau Egipt nu sunt orașe-stat și nu sunt guvernate după o constituție. Aristotel nu menționează constituția ateniană, pe care presupune că majoritatea cititorilor lui o cunosc foarte bine, dar este clar influențat de tradițiile și constituția atenienilor (descrise separat în lucrarea Constituția atenienilor).
Virtutea unui cetățean și concordia thumb|200px|Funia împletită a concordiei reprezentată în detaliul architectonic care înconjura ca un brâu biserica mănăstirii Văcărești la jumătatea clădirii, unde începea următorul nivel.
thumb|200px| Funia împletită a concordiei la Cetățuia.
Virtutea unui cetățean (numită virtute “politică” sau “militară”) (gr. politike arete) constă în a ști cum să guverneze și să fie guvernat. A evoluat în forma modernă “drepturi și responsibilități”.
Virtutea civică este diferită de virtuțile din Etica Nicomahică
Exercitarea primei părți din virtutea civică (a ști cum să guvernezi) cere judecată practică, necesară pentru a evalua ce este posibil într-o situație specifică. A doua parte (a ști cum să fi guvernat) este apropriată de ce militarii practică regulat. De aceea un veteran era privit ca cetățeanul ideal. De exemplu, romanii au stabilit veterani în orașele pe care le-au înființat în Dacia.
Ca și alte virtuți din Etica Nicomahică, vitutea civică are o componentă înăscută, depinde de formarea de obiceiuri în copilărie, și necesită educație. Tradiția este importantă pentru că confirmă un obicei, iar constituția nu trebuie modificată fără un motiv întemeiat
Virtutea civică urmărește binele orașului-stat și se opune dezbinării care apare atunci când comunitătile care îl compun își urmăresc propriile idei despre bine. Ea duce la coeziune socială și la concordie (lat. concordia) , o stare indicată de stabilitate.
Consitituții și virtutea civică Constituțiile corecte (regalitatea, aristocrația și republica) sunt dominate de virtutea civică a cetățenilor. Guvernanții lucrează în beneficiul tuturor.
Într-o constitutie deviantă (tirania, oligarhia, democrația) guvernarea se face conform unor legi constituționale, ca și în constituțiile corecte, dar ele sunt deficitare în virtute civică. Guvernanții lucrează pentru partea orașului-stat din care provin (în oligarhie pentru cei bogați, în democrație pentru cei săraci, și în tiranie pentru tiran).