Păgaia () este un sat în comuna Boianu Mare din județul Bihor, Crișana, România.

Istorie

left|thumb|250px|Păgaia în Harta Iosefină a Transilvaniei

Păgaia este un sat în comuna Boianu Mare, județul Bihor, Transilvania, România. Satul este străbătut de Râul Inot, afluent al râului Barcău.

Istoric Satul Păgaia este atestat documentar în anul 1474, cu denumirea de Wzthatho. Voievodul Ioan (menționat în documente ca János Vaida sau Vaidaiok) este un conducător local român atestat în documente medievale din zona Crișanei, în actualul județ Bihor.

Context istoric În Evul Mediu, termenul „vajda” (din maghiară) desemna un voievod, adică un conducător local al comunităților românești din cadrul Regatului Ungariei. Acești voievozi aveau atribuții administrative, militare și juridice la nivel local.Borcea, Liviu, Sate românești, cnezi și voievozi din Sălaj și Câmpia Someșului în secolele XIII–XVII.

Voievodul Ioan este menționat într-un context documentar care indică existența unor formațiuni românești organizate în zona de câmpie și dealuri dintre Crișana și Sălaj.Borcea, Liviu, op. cit.

Localizare Potrivit interpretărilor istorice, Ioan este asociat cu localitatea Boian, care ținea de satul Pățal, identificat astăzi cu Viișoara (județul Bihor).Borcea, Liviu, op. cit.

În acest context, „Boian” este identificat cu Boianu Mare, situat în apropiere.Borcea, Liviu, op. cit.

În același areal geografic se afla și satul Păgaia, atestat documentar în anul 1474 sub forma Wzthato possesio olahalis, termenul „olahalis” indicând o posesiune românească.Borcea, Liviu, op. cit.

Semnificație Menționarea voievodului Ioan, alături de toponimele și documentele asociate, reflectă existența unor structuri de conducere românești locale și continuitatea populației românești în regiune, în cadrul administrativ al Regatului Ungariei medieval.

Note

Bibliografie

Borcea, Liviu, Sate românești, cnezi și voievozi din Sălaj și Câmpia Someșului în secolele XIII–XVII.

Vezi și

Istoria Crișanei Voievod

În documente ulterioare apare sub formele: Uztato (1479), Vzthatho (1538), Wztato (1543), Usztató (1544), Pegaj (1733), Usztató (1760), Osztató (1797), Pagaje (1850) și Pagaiea (1854).

În anul 1479, proprietar (moșier) al satului era **Ferenc Csire Almosdi**. În 1733 erau 12 familii de români, având un preot ortodox cu numele **Timoftei** și o biserică ce aparținea de Protopopiatul Odorheiului. În 1762 satul avea 60 de familii ortodoxe, o biserică și un preot ortodox. Ca urmare a acțiunilor de trecere la uniație, și locuitorii din Păgaia au fost forțați să treacă la confesiunea greco-catolică.

În 1835 biserica aparținea Districtului (Protopopiatului) greco-catolic al Șimleului, având ca protopop pe **S. Petrișor**, paroh în Silvaș. În 1874 satul avea 384 de locuitori, dintre care 370 greco-catolici și 14 israeliți. În 1890 erau 244 de locuitori (217 români și 27 maghiari), iar în 1895 erau consemnate 83 de gospodării.

În 1888 Păgaia aparținea districtului Tășnad din județul Sălaj (Szilágy). În 1900 satul avea 317 locuitori: 290 români, 27 maghiari; confesiunile erau 290 greco-catolici, 1 romano-catolic, 22 reformați și 4 israeliți. În 1908 se înregistrau 276 de locuitori în 51 de case, cu o biserică de lemn, o școală și un învățător plătit cu 500 coroane austro-ungare; existau 54 de persoane știutoare de carte.

Biserica A existat o biserică de lemn amintită în documente în anii 1733 și 1762. Din cauza degradării, a fost demontată în 1958. În 1936 a început zidirea actualei biserici din cărămidă arsă, în formă de navă, în stil neoromânesc, prin grija preotului **Ghila Alexandru** (†1945). Interiorul a fost tencuit în timpul preotului **Leontin Micu**, iar biserica a fost deschisă pentru slujire în 1947, fără a fi încă sfințită de un arhiereu. În 1948 toți credincioșii au revenit la Biserica Ortodoxă Română.

După 1990, biserica a fost repictată în timpul preotului **Chiș Ovidiu** și s-a construit casa parohială.

Administrare și apartenență Între 1571–1876, satul Păgaia a făcut parte din Comitatul Crasna al provinciilor Partium și Transilvania ale Regatului Ungariei. Între 1876–1920, satul a aparținut Comitatului Sălaj. După Marea Unire, în 1918, a intrat în componența Regatul României. Între 1920–1950 satul a aparținut județului Sălaj, iar în 1968 Păgaia și Boianu Mare au fost incluse în județul Bihor.

În limba germană, Păgaia este atestat ca Schwimmdorf („Satul de înot”).

Populație Conform recensământului din 2022, satul Păgaia avea 553 de locuitori.

Educație În sat funcționează Școala Gimnazială „Înv. Gâlgău Iosif” Păgaia, cu motto-ul: „A ști ce să faci cu ceea ce ai învățat”.

Învățătorul Iosif Gâlgău - **1937** – a fost numit învățător în satul Păgaia. - **1940–1945** – activitatea i-a fost întreruptă de Al Doilea Război Mondial. - **1946** – și-a reluat activitatea; în documentele școlare apare ca director al școlii, fiind singurul cadru didactic calificat (absolvent de „școală normală”). - A inițiat și condus construcția noului local de școală: a mobilizat comunitatea, a obținut materiale (piatră, cărămidă arsă – cca 85.000 bucăți, lemn), a făcut demersuri la ministere și autorități. - Fundația a fost turnată la 13 mai 1947; primele săli au fost date în folosință în 1950–1951. În semn de recunoștință, școala poartă astăzi numele său.

Descoperiri paleontologice 1. Fragmente de fosile de mastodont (*Mammut praetypicum*), descoperite în 1913 la Păgaia, com. Boianu Mare, jud. Bihor — menționate în *Repertoriul monumentelor din Bihor* (1974, p. 359). 2. Alte fragmente de mastodont descoperite în 2002 la Păgaia se păstrează la Muzeul Țării Crișurilor din Oradea.

Evenimente - În 2024 se împlinesc 550 de ani de la prima atestare documentară a satului Păgaia. - Eroii satului din cele două războaie mondiale urmează a fi consemnați într-un monument local.

Note

Descoperire paleontologică 1. Fragmente de fosile de mastodont (Mammut praetypicum), descoperite în 1913 la Păgaia, com. Boianu Mare, jud. Bihor cu sursa „Repertoriul monumentelor din Bihor ”,(1974), p. 359”. Borcea, Liviu, op. cit.

2. Fragmente de fosile de mastodont (Mammut praetypicum) descoperite în 2002 la Păgaia din județul Bihor, care se păstrează la Muzeul Tării Crișurilor din OradeaBorcea, Liviu, op. cit.

Note

Păgaia, Boianu Mare

New finding of Mammut praetypicum (Proboscidea, Mammalia), a zygodont mastodon from Păgaia (NW Romania)