John Francis Anthony Pastorius III (n. 1 decembrie 1951 – d. 21 septembrie 1987), cunoscut sub numele de Jaco Pastorius, a fost un important muzician autodidact american de jazz (inclusiv bebop) și jazz fusion, compozitor, basist virtuoz și multi-instrumentist (pe lângă chitara bas, acesta a mai cântat la tobe sau clape respectiv pian de asemenea) precum și producător muzical. S-a afirmat prin colaborarea în calitate de basist cu celebrul grup de jazz fusion Weather Report, între 1976–1982, dar și prin proiecte proprii sau în colaborare cu alți artiști (e.g. cu Joni Mitchell, cu chitaristul american Pat Metheny sau împreună cu chitaristul englez John McLaughlin (Mahavishnu Orchestra) și bateristul/toboșarul american Tony Williams în proiectul muzical Trio of Doom). A rămas în istoria jazzului respectiv a jazz fusion-ului prin interpretările sale extrem de tehnice la chitară bas electrică fără tastatură (i.e. fretless în limba engleză) și prin utilizarea inovatoare a armonicilor. Astfel, este considerat unul dintre cei mai inovatori și influenți basiști ​​electrici din istoria jazzului.

În 1988 a fost inclus în Down Beat Jazz Hall of Fame, unul din cei șapte basiști incluși și singurul care a utilizat chitara bas electrică. Jaco Pastorius este probabil ultimul mare muzician al secolului XX, a cărui activitate muzicală, atât interpretativă cât și componistică, a avut un impact major asupra muzicii de jazz (și nu numai). De asemenea, este unul dintre muzicienii consacrați cu o popularitate enormă atât printre iubitorii R&B-ului, rock-ului și ai muzicii funk cât și printre cei ai jazzului sau jazz fusion-ului, cunoscut, respectat și iubit peste tot în lume, din Africa până în nordul Europei (cu precădere în Scandinavia), respectiv din Japonia până în America de Sud și cea de nord. A fost unul dintre faimoșii cititori ai misterioasei cărți Urantia, care i-a inspirat contribuția la crearea cântecului Havona (o trimitere directă la numele unui univers din această carte ezoterică) de pe albumul de studio Heavy Weather de Weather Report din 1977, cel mai de succes album comercial al acestei trupe de jazz fusion.

De-a lungul carierei sale muzicale și postmortem, Jaco Pastorius a fost respectat și apreciat de o serie de basiști consacrați de jazz, jazz fusion și chiar muzică rock sau metal precum Victor Wooten, Marcus Miller, Sting de la The Police, Flea de la Red Hot Chili Peppers sau Robert Trujillo de la Metallica.

Copilăria și adolescența Jaco Pastorius s-a născut în data de 1 decembrie 1951 în Norristown, un orășel din Comitatul Montgomery, Pennsylvania, SUA, primul din cei trei copii ai cuplului format din Jack Pastorius, solist vocal și baterist de jazz, și Katherine (Catherine) Haapala Pastorius. Tatăl său avea ascendență germană și irlandeză, iar mama sa avea ascendență finlandeză și sami. Este foarte posibil ca tatăl său să fi fost unul dintre urmașii în linie directă ai lui Francis Daniel Pastorius (1651–1720), întemeietorul primei colonii germane de pe teritoriul Statelor Unite, mai exact Germantown, Pennsylvania, și printre primii oameni politici americani care s-au pronunțat public pentru abolirea sclaviei.

La puțin timp de la nașterea celui de-al treilea copil, familia sa s-a mutat în sud, în Oakland Park, Florida, în apropiere de Fort Lauderdale, din cauza astmului de care sufereau mama sa și fratele său mai mic, Gregory. În ciuda absențelor prelungite ale tatălui său datorate turneelor, dar și problemelor acestuia datorate consumului de alcool, tânărul Jaco a avut o copilărie idilică, într-un peisaj exotic, înconjurat de palmieri, avocado și mangrove, dar mai ales, de plaja din Fort Lauderdale.

În copilărie, Jaco și fratele său mai mic, Gregory, erau extrem de apropiați, deși între ei erau mari diferențe fizice, Jaco, înalt, slab și sportiv, iar Gregory, gras și bolnăvicios. Mare amator de baseball, Jaco ajunge la 12 ani cel mai bun jucător din liga de juniori din oraș. În paralel, urmează cursurile elementare și medii ale Școlii Catolice St. Clement din Wilton Manors. Fiind cel mai mare din cei trei copii, era extrem de apropiat de tatăl său, care îl lua adesea cu el la clubul în care cânta la pian și baterie, atunci când avea vreun contract în zonă.

Atras de instrumentele de percuție, a început și el să exerseze, cumpărând un set de tobe. Ulterior, mama sa i-a cumpărat o chitară, încurajându-l să exerseze la acest instrument. La 13 ani, Jaco a suferit un accident destul de serios la fotbal, la încheietura mâinii, care a necesitat și o intervenție chirurgicală, astfel încât o eventuală carieră de percuționist era compromisă. Primul grup în care a cântat s-a numit The Sonics, grup în care cânta împreună cu încă doi colegi, John Caputo și Dean Noel, pe vremea când urma cursul superior al școlii Northeast High din Oakland Park.

Pe lângă aptitudinile muzicale, Jaco practica fotbalul american, baschetul și baseballul. În acea perioadă, în momentul împărtășaniei, adoptă prenumele de „Anthony”, ulterior schimbându-l cu cel de Jocko, după numele lui Jocko Conlan, faimos jucător de baseball. Ulterior, pianistul de jazz de origine franceză Alex Darqui, i-ar fi semnalat că pronunțarea corectă este de fapt „Jaco”, astfel că Pastorius a adoptat acest nume, care va deveni celebru. În familie era alintat cu numele de „Mowgli”, după numele copilului sălbatic din Cartea Junglei a lui Rudyard Kipling. Ulterior, Jaco Pastorius va denumi propria companie de producție muzicală, Mowgli Music.Milkowski, Bill (1995). Jaco: the extraordinary and tragic life of Jaco Pastorius (1st ed.). Backbeat Books. ISBN 0-87930-361-1.

Carieră muzicală După absolvirea cursului superior al școlii Northeast High din Oakland Park, Jaco a abandonat orice fel de studii sistematice sau instituționale, în parte și din cauza lipsurilor materiale. Planurile sale din timpul colegiului, de a deveni arhitect, nu s-au concretizat niciodată. Nu a urmat niciodată studii muzicale sistematice sau formale, talentul său nativ fiindu-i mai mult decât suficient, pe baza modului în care a învățat singur să cânte la bas. Fratele său, Greg (Gregory) își amintește despre adolescentul Jaco în felul următor:

La 13 ani, Jaco Pastorius devine bateristul trupei de jazz, compuse din liceeni, Las Olas Brass. În momentul în care basistul trupei, David Neubauer, s-a hotărât să părăsească grupul, Jaco Pastorius se decide să-l înlocuiască, influențat și de accidentul suferit, fiind la rândul său înlocuit la baterie cu Rich Franks. Jaco Pastorius a cumpărat un instrument la un preț modic (mai exact 15,00$) și a început imediat să exerseze, pentru a se integra cât mai rapid în grup. Se povestește că încă de la început folosea instrumentul mai degrabă melodic decât ritmic, sunetul fiind atât de neobișnuit încât grupul a căpătat repede faimă, fiind invitat să cânte în cluburi în care tinerii muzicieni nici n-ar fi avut în mod normal acces, fiind încă minori. Prin 1968–69, tânărul Jaco a economisit suficienți bani pentru a putea să achiziționeze un instrument de calitate. În scurtă vreme însă, a constatat că acesta, un contrabas clasic, se degrada rapid, din cauza umidității din Florida, iar pe lângă acest aspect, acesta nu prea corespundea cu interesul muzicianului pentru rhythm and blues (R&B), în consecință, l-a schimbat cu o chitară bass electrică Fender, fabricată în 1960.

Influențe muzicale Jaco Pastorius a fost influențat atât de basiști electrici cât și de contrabasiști. Printre basiștii electrici care l-au influențat se numără James Jamerson, Chuck Rainey, Jerry Jemmot, Paul McCartney (The Beatles, Wings), Tommy Cogsbill, Duck Dunn, Rocco Prestia sau Harvey Brooks. De asemenea, printre contrabasiștii care l-au influențat se regăsesc Ron Carter, Paul Chambers, Charles Mingus, Gary Peacock sau Dave Holland. Alte influențe marcante au mai fost John Coltrane, Cannonball Adderley, Miles Davis, Jimi Hendrix sau Charlie Parker precum și Duke Ellington, Igor Stravinski, Johann Sebastian Bach, The Beatles, Frank Sinatra, Carlos Santana, Otis Redding sau Ray Charles. În timpul anumitor concerte (de exemplu, cu Weather Report sau cu Joni Mitchell, mai precis concertul Shadows and Light cu Pat Metheny la chitară), Jaco Pastorius a interpretat, ca parte a solo-ului său de bas, un fragment de cover după Jimi Hendrix, mai exact o parte a piesei Third Stone from the Sun (o trimitere la Planeta Pământ) de pe albumul de studio Are You Experienced (1967), exclusiv la chitara sa bas electrică.

Albumul de debut În aceeași perioadă a întâlnit-o pe Tracy Lee, cea care avea să-i devină prima soție. Pe la începutul anilor '70 obține și primul angajament serios, în trupa de acompaniament C. C. Riders a cunoscutului cântăreț soul Wayne Cochran, cu care va pleca în turneu, în 1973, timp de opt luni. Întors din turneu, se va căsători cu Tracy Lee, cuplul închiriind un mic apartament deasupra unei spălătorii, în Hollywood, Florida, Jaco a continuat să cânte jazz și R&B împreună cu diverși artiști precum Ira Sullivan sau Little Beaver. În 1972, Jaco Pastorius a început să predea basul la Universitatea din Miami. Aici a putut intra în contact cu mulți muzicieni străluciți, consacrați deja, sau în devenire. Dintre aceștia, s-a remarcat chitaristul Pat Metheny, cu care va colabora ulterior în 1974. Cei doi au înregistrat împreună, la început cu Paul Bley în calitate de lider și cu Bruce Ditmas la percuție, pentru un album care va fi numit ulterior „Jaco” - va fi albumul de debut al lui Pat Metheny (casa Improvising Artists), apoi cu percuționistul Bob Moses pe un album în trio, intitulat Bright Size Life (1976), la casa de discuri Edition of Contemporary Music (ECM).

În paralel, a cântat cu multe alte grupuri, creându-și o reputație de veritabil artist. În același timp, soția sa Tracy, a încercat să-i facă publicitate în clubul Bachelor III, în care era chelneriță. Într-o zi, când în club și-a făcut apariția Bobby Colomby, baterist și membru fondator al celebrului grup Blood, Sweat & Tears, aceasta l-a abordat, spunându-i că trebuie neapărat să-l asculte pe soțul ei, deoarece „este cel mai mare basist din lume”. Puțin contrariat, acesta a acceptat, astfel că a doua zi, singur pe scena clubului, Jaco Pastorius făcea o demonstrație în fața lui Bobby Colomby. Fascinat, acesta a semnat pe loc un contract pentru Epic Records, și l-a trimis pe Jaco direct la New York, pentru a înregistra primul său album, împreună cu Herbie Hancock. Primul album, avându-l pe Colomby drept producător, cu numele de „Jaco Pastorius”, a apărut în 1976, fiind considerat de mulți drept cel mai bun album de bas apărut vreodată. Foarte apreciat de critici, albumul l-a propulsat dintr-o dată pe muzician printre „greii” jazzului mondial, Herbie Hancock, Wayne Shorter, etc. Au urmat o serie de turnee cu Blood, Sweat & Tears și cu Joni Mitchell, cu care s-a zvonit chiar că ar fi avut o aventură, toate acestea au condus inevitabil la răcirea relațiilor cu Tracy, de care va divorța ulterior.

Weather Report (1976–1982)