Tuberculoza, sau TBC (abreviere pentru „bacilul de tubercul”) este o boală infecțioasă frecventă și, în cele mai multe cazuri, curabilă, provocată de diferite tipuri de micobacterii, de obicei de Mycobacterium tuberculosis. Cel mai des, tuberculoza atacă plămânii, dar poate afecta și alte părți ale corpului (pleură, rinichi, peritoneu, piele, ochi, oase etc.). Tuberculoza se transmite prin aer, când persoanele care suferă de forme active de TBC tușesc, strănută sau elimină spută în aer (picăturile Flügge). Cele mai contagioase forme sunt cele cavitare si cele extensive. Una din zece infecții latente progresează ulterior în boala activă. Lăsată netratată, tuberculoza omoară peste 50% din persoanele afectate.
Simptomele clasice ale tuberculozei active sunt tusea cronică, cu sângerări nazale, spută, febră, oboseală cronică, transpirația nocturnă și scăderea în greutate (TBC se numea în trecut „boala consumării”, din cauza scăderii în greutate a persoanelor infectate). Infectarea altor organe provoacă o varietate mare de simptome. Diagnosticul tuberculozei active se face prin radiologie, (cunoscută drept radiografie toracică) prin examinare microscopică și cultură microbiologică a fluidelor corporale. Diagnosticarea tuberculozei latente se face prin testul cutanat la tuberculină (TCT) și analize de sânge. Tratamentul presupune administrarea mai multor antibiotice pentru o perioadă îndelungată de timp (minimum 3 luni). De asemenea, contactele sociale ale persoanei infectate se examinează și tratează, dacă este necesar. Rezistența la antibiotice constituie o problemă în creștere în cazul tuberculozei rezistente la medicamente multiple (MDR-TB). Pentru a preveni TBC, oamenii trebuie examinați anual (radiografie pulmonară) pentru depistarea bolii și educați să aibă o viață echilibrată ca să nu le scadă imunitatea și să fie vulnerabili la infecție, copii mici trebuie vaccinați cu bacilul Calmette–Guérin pentru prevenirea îmbolnăvirilor cu forme grave care pot lăsa sechele majore (tuberculoza miliară, meningo-encefalita TBC).
Specialiștii cred că o treime din populația lumii este infectată cu M. tuberculosis, și o nouă persoană se infectează în fiecare secundă. În 2007, s-au estimat 13,7 milioane de cazuri cronice active la nivel mondial. În 2010, s-au dezvoltat aproximativ 8,8 milioane de cazuri noi și s-au înregistrat 1,5 milioane de decese asociate tuberculozei, majoritatea în țările în curs de dezvoltare. Numărul total de cazuri de tuberculoză este în scădere începând cu anul 2006, iar ce al cazurilor noi, din 2002. Cazurile cu tuberculoză multidrog-rezistentă sunt în creștere, iar rezistența este din ce în ce mai extinsă, făcând din această formă de tuberculoză o amenințare mortală. Tuberculoza nu este uniform distribuită în lume. Aproximativ 80% din populația multor țări asiatice și africane dă rezultate pozitive la testul de tuberculină, în comparație cu doar 5-10% din populația Statelor Unite. Mai multe persoane din țările în curs de dezvoltare contractează tuberculoza, din cauza imunității scăzute. De obicei, aceste persoane se îmbolnăvesc de tuberculoză deoarece sunt infectate cu HIV și dezvoltă SIDA.
Semne și simptome thumb|Principalele simptome în diferite stadii și tipuri ale tuberculozei. Unele simptome sunt comune cu cele ale altor boli, iar altele sunt specifice mai mult (dar nu exclusiv) anumitor tipuri. Mai multe tipuri ale bolii pot fi prezente simultan. Aproximativ 5–10% din persoanele care nu au HIV, dar sunt infectate cu tuberculoză dezvoltă forma activă a bolii în timpul vieții. În contrast, 30% din persoanele infectate cu HIV și tuberculoză dezvoltă forma activă a bolii. Tuberculoza poate afecta orice parte a organismului, dar mai frecvent plămânii (cunoscută drept tuberculoză pulmonară). TBC extrapulmonară este cea care se dezvoltă în afara plămânilor. TBC extrapulmonară poate coexista cu TBC pulmonară. Semnele și simptomele generale includ febră, frisoane, transpirații în timpul somnului, pierderea poftei de mâncare, scăderea în greutate și letargie. Mai poate fi observată și deformarea semnificativă a degetelor.
Tuberculoza pulmonară Dacă infecția cu tuberculoză devine activă, boala se dezvoltă în plămâni în aproximativ 90% din cazuri. Simptomele pot include dureri în piept și tuse îndelungată, cu spută. Aproximativ 25% din persoane nu prezintă niciun simptom (sunt „asimptomatice”). Uneori persoanele bolnave au tuse cu sânge în cantități mici. În cazuri rare, infecția poate eroda artera pulmonară, slăbind peretele acesteia și conducând la formarea unei dilatații sacciforme, numită anevrism Rasmussen. Dacă acesta se rupe, conduce la dezvoltarea unei hemoragii masive. Tuberculoza poate deveni o boală cronică și poate cauza leziuni extinse în lobii superiori ai plămânilor. Lobii superiori sunt afectați mai des. Motivul nu este foarte clar. Probabil că lobii superiori sunt afectați mai des datorită circulației mai bune a aerului sau scurgerii mai lente a limfei în partea de sus a plămânilor.
Tuberculoza extrapulmonară În 15–20% din cazurile active, infecția se extinde în afara aparatului respirator, provocând alte tipuri de tuberculoză. TBC dezvoltată în afara organelor respiratorii se numește „tuberculoză extrapulmonară”. Tuberculoza extrapulmonară este mai frecventă în cazul persoanelor imunodeprimate și al copiilor mici. Tuberculoza extrapulmonară se dezvoltă la peste 50% din persoanele infectate cu HIV. Cele mai frecvente locuri de dezvoltare a infecției extrapulmonare sunt pleura (pleurezie tuberculoasă), sistemul nervos central (meningită tuberculoasă) și sistemul limfatic (scrofuloză ganglionară). Tuberculoza extrapulmonară poate afecta, printre alte locuri de infectare posibile, și sistemul uro-genital (tuberculoză urogenitală), oasele și articulațiile (morbul lui Pott în cazul localizării la coloana vertebrală). Când se dezvoltă în oase, boala mai numește și „tuberculoză osoasă”, o formă a osteomielitei. Uneori, ruperea abcesului tubercular prin piele duce la tuberculoza ulcerată. O formă a tuberculozei potențial mai gravă și mai răspândită se numește „tuberculoză diseminată”, cunoscută drept tuberculoză miliară. Tuberculoza miliară constituie aproximativ 10% din cazurile extrapulmonare.
Cauze Micobacteriile
thumb|Micrografie prin scanare electronică a „Mycobacterium tuberculosis” Cauza principală a tuberculozei este Mycobacterium tuberculosis, un bacil aerob, imobil. Multe dintre caracteristicile clinice unice ale acestui agent patogen sunt cauzate de conținutul lipidic ridicat. Bacilul se divide la fiecare 16 –20 de ore. Această rată de diviziune este lentă, în comparație cu alte bacterii care se divid în mai puțin de o oră. Micobacteriile au membrana externă alcătuită dintr-un strat lipidic dublu. La colorația Gram, MTB fie se colorează foarte slab (Gram pozitiv), fie nu reține culoarea, deoarece celula sa are un conținut lipidic și de acid micolic ridicat. MTB rezistă dezinfectanților slabi și poate supraviețui în stare de endospor timp de mai multe săptămâni. În natură, bacteria se poate dezvolta doar în celulele unui organism gazdă, însă M. tuberculosis poate fi cultivat în laborator.
Aplicând coloranți histologici asupra mostrelor expectorate de flegmă, oamenii de știință pot identifica MTB cu un microscop obișnuit (flegma se mai numește „spută”). MTB reține anumiți coloranți, chiar și după tratarea cu soluții acide, de aceea se clasifică drept bacil acidorezistent (BAR). Două tehnici cunoscute de colorare a bacteriilor acidorezistente sunt: colorația Ziehl-Neelsen, care colorează BAR în roșu aprins, evidențiat pe fundal albastru și colorarea cu auramină-rodamină folosită în microscopia cu fluorescență.
Complexul Mycobacterium tuberculosis (MTBC) include patru alte micobacterii care provoacă tuberculoza: Mycobacterium bovis, Mycobacterium africanum, Mycobacterium canetti și Mycobacterium microti M. africanum nu este răspândită, dar constituie cauza principală a tuberculozei în anumite regiuni ale Africii. M. bovis a fost în trecut o cauză obișnuită a tuberculozei, dar introducerea pasteurizării laptelui a exclus, în mare, această micobacterie din rândul factorilor de risc pentru sănătate în țările dezvoltate. M. canetti nu este frecventă și pare a fi răspândită doar în Cornul Africii, deși unele cazuri au fost observate la emigranții africani. Și M. microti este rară și apare mai des la persoanele imunodeficiente, dar este posibil ca acest agent patogen să fie mai frecvent decât se crede.
Alte micobacterii patogene cunoscute sunt M. leprae, M. avium și M. kansasii. Ultimele două specii se clasifică drept „micobacterii non-tuberculoase” (MNT). MNT nu provoacă TBC sau lepră, dar provoacă alte afecțiuni pulmonare, similare tuberculozei.
Factori de risc Mai mulți factori îi fac pe oameni susceptibili la infecția tuberculoasă. Cel mai important factor de risc la nivel global este HIV; 13% dintre toate cazurile de tuberculoză prezintă infecție cu virusul HIV. Această problemă este frecventă în Africa Subsahariană, unde ratele de îmbolnăvire cu HIV sunt ridicate. Tuberculoza este strâns legată de suprapopulare și de nutriția deficitară. Această legătură face ca tuberculoza să fie una dintre principalele boli ale sărăciei. Următoarele categorii de populație prezintă un risc mare de infectare cu tuberculoză: persoanele care își injectează substanțe interzise, locuitorii și angajații din locurile unde se strâng persoane vulnerabile (de exemplu, închisori și adăposturi pentru persoane fără locuință), persoanele sărace și care nu beneficiază de îngrijire medicală adecvată, minoritățile etnice cu risc mare, copiii în contact strâns cu persoane cu risc mare și furnizorii de îngrijire medicală care tratează aceste persoane. Boala pulmonară cronică este un alt factor de risc important. Silicoza crește riscul de aproximativ 30 de ori. Persoanele care fumează țigarete prezintă un risc de două ori mai mare decât nefumătorii. Alte stări patologice pot crește, de asemenea, riscul de dezvoltare a tuberculozei, inclusiv alcoolismul și diabetul zaharat (triplează riscul). Unele medicamente, precum corticosteroizii și infliximab (un anticorp monoclonal anti-αTNF) sunt factori importanți de creștere a riscului, mai ales în țările dezvoltate. De asemenea, există o predispoziție genetică, dar oamenii de știință nu au stabilit ponderea acesteia.
Mecanism thumb|Campaniile de sănătate publică din anii 1920 au încercat să oprească răspândirea tuberculozei.
Transmitere Când o persoană cu tuberculoză pulmonară activă tușește, strănută, vorbește, cântă sau scuipă, elimină picături infecțioase de aerosoli cu diametrul de 0,5 - 5 µm. Un singur strănut poate elibera până la 40.000 de picături. Fiecare picătură poate transmite boala, deoarece doza infecțioasă a tuberculozei este foarte mică (o persoană poate fi infectată prin inhalarea a mai puțin de 10 bacterii).