CSM Ceahlăul Piatra Neamț

Asociația Club Sportiv Municipal Ceahlăul Piatra Neamț, cunoscut sub numele de Ceahlăul Piatra Neamț, sau Ceahlăul, este un club de fotbal profesionist din Piatra Neamț, România, care evoluează în prezent în . Clubul a fost fondat în 1919 de către un grup de elevi și profesori de la Liceul „Petru Rareș” sub numele de Asociația Sportivă Ceahlăul. Și-a făcut debutul în prima divizie în sezonul 1993–1994. Acesta a fost desființat în mai 2016 din cauza datoriilor și a fost reînființat pe data de 22 iulie 2016 ca CSM Ceahlăul Piatra Neamț.

În octombrie 2025 Ceahlăul Piatra Neamț a intrat în procedura de insolvență, la două săptămâni de la solicitare.

Istorie

Primii ani (1919–1961) În ciuda faptului că Piatra Neamț, oraș de 79.679 de locuitori (recensământul din 2021), nu a fost un reper important al Moldovei, aflându-se în umbra unor importante centre culturale și economice precum: Iași, Galați sau Bacău; orașul de pe Valea Bistriței se poate lăuda cu un lucru important, având cel mai vechi club de fotbal din regiune.

Ceahlăul Piatra Neamț s-a născut la 20 octombrie 1919, întâlnirea de înființare a clubului având loc în amfiteatrul Colegiului Național „Petru Rareș”. Comitetul director la acea vreme era alcătuit din: M.Stamatiu – Președinte de onoare, Gh. Gheorghiu – Președinte, M.Stati – Vicepreședinte, O.Leca – casier, N.Stati – Secretar. Lotul liceului a fost întărit cu militari ai Regimentului 15 Infanterie, întors de pe frontul Primului Război Mondial: cpt. Țicleanu, lt. Tane Săvulescu, lt. Mareș, N.Secăreanu, lt. Cosara si Mavrosca. Până în 1926 Ceahlăul a avut o activitate importantă la nivel regional și în campionatul Moldovei, pe care l-a și câștigat în 1926. În 1927 jucătorii, majoritatea studenți, au mers la facultate și pentru club a urmat o perioadă de declin,însă clubul își continua activitatea până în sezonul 1937–38. După ani de inconsecvență în ceea ce privește rezultatele sportive, în 1939 a izbucnit al Doilea Război Mondial , iar fotbalul a trecut pe locul doi, atât la Piatra Neamț, cât și în România. stanga|miniatura|281x281px|Ceahlăul Piatra Neamț (1960–1961), echipă care a promovat în Divizia B pentru prima dată în istoria clubului.

După încheierea războiului, Ceahlăul a apărut din nou în 1947, de data aceasta cu o nouă echipă care includea următorii jucători: Vulovici, Bălănescu, Ciciuc (Popovici), Actis, Manoliu, Dăscălescu, Vasiliu, Georgescu, Mata, Butnaru și Chiper.

În 1949 Ceahlăul și-a schimbat numele în Progresul Piatra Neamț , schimbare care nu durează mult, Progresul transformându-se în Avântul Piatra Neamț doi ani mai târziu. Anii 1950 au fost marcați de o perioadă de instabilitate, cu numeroase schimbări în cadrul echipei, de la nume până la structură și jucători. Această perioadă a fost de fapt perioada nașterii Ceahlăulului modern. Piatra Neamț avea la acea vreme trei cluburi de fotbal: Avântul (cunoscut astăzi drept Ceahlăul), Hârtia (echipa fabricii de hârtie) și Celuloza (o altă echipă legată de fabrica de hârtie), dar toate cu rezultate oscilante, marcate în general de o prezență pe undeva. la nivelul ligilor inferioare. În 1956 Avântul, Hârtia și Celuloza s-au contopit și s-a născut Recolta Piatra Neamț. Ca Recolta, echipa a rezistat doar un sezon în Divizia C terminând pe locul 11 ​​din 12. La sfârșitul sezonului, Recolta a rupt în două echipe noi: Avântul și Rapid. După un sezon de performanțe slabe, cele două echipe și-au dat seama că pot obține rezultate mai bune împreună și au fuzionat din nou în 1958, de data aceasta ca CS Piatra Neamț.

Această ultimă fuziune a fost un moment crucial, de fapt momentul în care fotbalul profesionist și-a început ascensiunea în orașul de sub Muntele Pietricica, când s-au reunit toate forțele fotbalistice din oraș. Consiliul de administrație a fost format din: M.Weiss – Președinte, dr. C.Andone, F.Cârlan, N.Pahoncea – Vicepreședinți. Prima prezență a noii echipe a fost în sezonul 1958–59 Divizia C, când a terminat pe locul 3. După alte două sezoane în liga a treia CS Piatra Neamț a promovat la finalul sezonului 1960–61 în Divizia B, pentru prima dată în istoria clubului. Lotul a fost format din antrenorul Tiberiu Căpățînă și următorii jucători: Apopei, Albu, Bonciu, Bucșe, Croitoru, Ghegheșan, Hrencic, Kálmán, Lemnrău, Macri, Meder, Mihalache, Popa, Simion și Vintilă. miniatura|290x290px|Ceahlăul Piatra Neamț (1964–1965), formația care a promovat înapoi în Divizia B după un singur sezon petrecut în liga a treia.

Ceahlăul, 30 de ani de liga a doua (1961–1993) În vara anului 1961, odată cu promovarea, clubul și-a schimbat din nou numele, înapoi în Ceahlăul Piatra Neamț .

Clubul a jucat trei sezoane consecutive la acest nivel obținând următoarele rezultate: 1961–62: locul 8, 1962–63: locul 10 și 1963–64: locul 13. Retrogradată în Divizia C, Ceahlăul s-a dovedit a fi o echipă puternică și a promovat înapoi după doar un sezon, încheind campionatul pe locul 1, cu 4 puncte mai mult decât pe locul 2, Textila Buhuși.

După această ultimă promovare, Ceahlăul avea să rămână multă vreme la nivelul ligii secunde (cu excepția unui nou sezon Divizia C între 1979 și 1980), fiind o echipă recunoscută și respectată la acest nivel. În următoarele patru sezoane, echipa s-a clasat pe primul loc sau, în cel mai rău caz, în partea de mijloc a tabelului: 1965–66: locul 7, 1966–67: locul 9, 1967–68: locul 5 și 1968–69: locul 5. În acest ultim sezon, când echipa a egalat cea mai bună performanță obținută până în acel moment, realizată cu doar un an înainte, echipa a fost antrenată de cunoscutul Petre Steinbach și echipa a inclus jucători precum: Mitrofan, Argeșanu, Olteanu, Iencsi, Gheorghe, Zaharia, Dragu, Seceleanu, Onica, Negustoru, Pătrașcu, Meder, Ciocârlan sau Niță.

După plecarea lui Petre Steinbach, echipa a avut o cădere de formă și a încheiat sezonul 1969–70 doar pe locul 12, dar suficient pentru a-și asigura participarea la următoarea ediție a campionatului. Au urmat câteva sezoane cu clasări la mijlocul clasamentului: 1970–71: locul 8, 1971–72: locul 10, 1972–73: locul 13 și 1973–74: locul 6.

În sezonul 1974–75, echipa a avut un parcurs grozav sub antrenorul Al.Constantinescu, depășind cea mai bună performanță de până atunci și terminând campionatul pe locul 4, la doar 1 punct în spatele locului 3 ( Gloria Buzău ) și la 4 puncte în spatele locul 2 ( Progresul Brăila ). Precum și la ultima sa performanță notabilă, echipa a căzut în sezoanele următoare, ocupând locuri în zona de mijloc a clasamentului Diviziei B: 1975–76: locul 13, 1976–77: locul 10 și 1977–78: locul 12.

În vara anului 1978 clubul și-a schimbat numele din Ceahlăul Piatra Neamț în Relon Ceahlăul Piatra Neamț și a făcut unul dintre cele mai slabe sezoane de la ultima promovare din 1965, terminând pe locul 15 din 18 și retrogradând în Divizia C, după 14 ani în liga a doua. De remarcat clasamentul mai mult decât strâns din prima serie din acel sezon, între locul 4 ( FC Constanța ) și locul 17 ( Victoria Tecuci ) fiind o diferență de doar 6 puncte.

În vara anului 1979, Relon Ceahlăul Piatra Neamț și-a schimbat din nou numele, revenind la numele vechi, Ceahlăul Piatra Neamț. Ceahlăul s-a dovedit a fi din nou o echipă mult mai puternică decât nivelul ligii a treia și a promovat înapoi în liga a doua după doar un sezon, terminând pe locul 1, cu 7 puncte mai mult decât locul 2, ocupat de Foresta Fălticeni . stanga|miniatura|300x300px|Ceahlăul Piatra Neamț (1992–1993), echipă care a promovat în Divizia A pentru prima dată în istoria clubului. Revenită în Divizia B, Ceahlăul a început cu un nou antrenor, Dumitru Dumitriu , dar și-a reluat evoluțiile în zona de mijloc a clasamentului: 1980–81: locul 9, 1981–82: locul 10 și 1982–83: locul 7. În 1983, V.Copil a fost angajat ca noul antrenor, iar echipa părea să-și recapete gloria în a doua ligă, după un loc al patrulea ocupat la sfârșitul sezonului 1983–84. După acest rezultat, care a fost cel mai bun din istoria clubului, până atunci, Ceahlăul a început să se restabilizeze în zona care părea să o caracterizeze cel mai bine, mijlocul clasamentului: 1984–85: locul 11, 1985–86: locul 11, 1986–87: locul 8, 1987–88: locul 9 și 1988–89: locul 11. Poziția din pluton a echipei din a doua jumătate a anilor 1980 era aproape să se transforme într-o nouă retrogradare la sfârșitul sezonului 1989–90, când „Galbeni-Negrii” au terminat abia pe locul 14, chiar deasupra liniei de retrogradare, la același număr de puncte (31) cu Siretul Pașcani, prima echipă situată în zona roșie. Acel sezon a fost unul deconcertant pentru majoritatea echipelor din România, din cauza Revoluției Române din 1989 și a căderii comunismului, fapt care a schimbat toate structurile administrative din țară. Dacă pentru multe echipe, reprezentante ai forțelor comuniste aflate la guvernare, precum: Victoria București, Flacăra Moreni sau Olt Scornicești, revoluția din 1989 a fost începutul sfârșitului, pentru Ceahlăul a fost o adevărată renaștere. Dintr-o echipă de pluton în Divizia B, „Galbeni-Negrii” au început să întreacă vechile recorduri, bătând din ce în ce mai mult la ușa primei ligi. Primele semne că Ceahlăul nu mai era o echipă de rang mediu au fost în sezonul 1990–91, când echipa a terminat pe locul 3, la doar 3 puncte de locul doi. Și-a egalat din nou performanța, un sezon mai târziu, cu un nou loc 3, chiar dacă de data aceasta în seria a treia a ligii secunde, la 3 puncte de locul 2 ( FC Baia Mare) și 10 puncte peste Metrom Brașov.

În vara anului 1992 Ioan Sdrobiș , cel poreclit „Tatăl”, antrenor cunoscut pentru promovarea tinerilor jucători în echipele sale, a fost angajat ca noul antrenor al echipei de sub Muntele Pietricica. Tot Gheorghe Ștefan a devenit noul președinte și echipa a fost mutată din nou în prima serie, unde FC Argeș ASA Târgu Mureș, Gloria Buzău sau Politehnica Iași au fost anunțate ca adversare redutabile în lupta pentru promovare. Lupta a fost strânsă, cu remarca că în luptă au apărut două echipe strâns legate de fostul regim politic: Steaua Mizil ( echipa satelit Steaua București la acel moment) și Flacăra Moreni. În pauza de iarnă Sdrobiș a lăsat echipa pe locul 1, după unele dispute cu Ștefan și a semnat cu Dacia Unirea Brăila . A fost înlocuit de fostul jucător al lui Dinamo București și Fenerbahçe, Ion Nunweiller. La finalul sezonului „Galbenii-Negrii” au promovat în Divizia A, pentru prima dată în istoria clubului, cu 20 de victorii, 7 remize, 7 înfrângeri, 54 de goluri marcate și 24 primite, 47 de puncte, 6 peste următoarele trei echipe: Steaua Mizil, FC Argeș și Flacăra Moreni. Echipa a fost formată din Ioan Sdrobiș ( etapele 1–17 ) și Ion Nunweiller ( etapele 18–34 ) ca antrenori și următorii jucători: Anghelinei,Șoiman , Axinia I , Axinia II , Dinu, Alexa, Cozma, Gălan, Coșerariu, Enache , Bârcă, Ghioane, Grosu, Ivanov, Gigi Ion, Ionescu, Lefter, Ov. Marc, Mirea, Nichifor, Pantazi, Săvinoiu, Șoimaru, Urzică, Buliga, Oprea, Breniuc, Apachiței și Vrânceanu; conducerea administrativă a fost asigurată de: Gheorghe Ștefan, Gh.Chivorchian, Iulian Țocu, Liviu Tudor, Ioan Strătilă și Luigi Bodo.

Clubul a fost numit pentru 6 luni în 1993 drept Ceahlăul Simpex, din motive de sponsorizare.

În urma acestor 30 de ani de Divizia B, alături de denumirile deja menționate, s-au raportat contribuții importante la nivelul clubului ale următoarele persoane: I.Iovicin, M.Crețu, Radu Toma, V.Rizea, Tr.Coman, N.Zaharia, T.Anghelini, Toader Șteț, M.Nedelcu, M.Radu și Fl.Hizo (antrenori); C.Acatincăi, Gh.Ocneanu, D.Lospa și M.Contardo (președinți) . miniatura|Ion Nunweiller , antrenor care a obținut prima promovare în Divizia A , în 1993.

Epoca de Aur a Ceahlăulului (1993–2004) Epoca de aur a Ceahlăulului a fost o perioadă plină de succese, recorduri bătute, dar și plină de controverse, acuzații și momente ciudate.