Constantin Coandă (n. 4 martie 1857, Craiova – d. 30 septembrie 1932, București) a fost un general român, fost profesor de matematici la Școala națională de poduri și șosele din București și, pentru o scurtă perioadă (24 octombrie - 29 noiembrie 1918), cel de-al 26-lea președinte al Consiliului de Miniștri și ministru de externe al României.

Biografie Constantin s-a născut la data de 4 martie 1857, la Craiova, plasa Ocolu, districtul Doj, fiu al lui Mihalache Coandă și al Theodorei Coandă (născută Theodoris).Ionescu (2018, Bătăliile...), p. 35. Theodora era fiica unui armator grec care făcea comerț pe Dunăre, spre Calafat. Constantin a fost cel mai mare dintre copiii familiei, fiind urmat de Ion, viitor amiral, precum și de Petre, Zoe, Alina și Aneta.

Războiul de Independență și cariera timpurie

La vârsta de 15 ani a fost admis la Școala de Infanterie și Cavalerie, pe locurile rezervate fiilor de militari. A terminat studiile în aprilie 1877 și a fost repartizat la Regimentul 1 Artilerie. Debutul său în cariera militară a coincis cu Războiul de Independență al României, la care a participat ca ofițer de artilerie. A luptat în sectorul Vidin și în operațiunile desfășurate de armata română la sud de Dunăre. În timpul campaniei a fost rănit, însă după recuperare a revenit la unitatea sa și a participat la acțiunile militare din jurul Griviței.

După război și-a continuat pregătirea militară și tehnică, fiind avansat succesiv la gradele de locotenent în iunie 1880 și căpitan în aprilie 1883. În 1884 a absolvit Școala Specială de Ofițeri de Artilerie, după care a fost trimis în Franța pentru studii de perfecționare. A urmat cursurile Școlii Politehnice din Paris și ale Școlii de Aplicații pentru Artilerie și Geniu de la Fontainebleau.Ionescu (2018, Bătăliile...), p. 36.

Între 1887 și 1890 a reprezentat armata română în cadrul legațiilor de la Viena, Paris și Bruxelles, iar în 1899 a reprezentat România la Conferința de Pace de la Haga. Revenit în țară, a fost încadrat la Statul Major Regal, unde a servit mai întâi ca ofițer de ordonanță, iar apoi ca aghiotant al principelui moștenitor Ferdinand. În anul 1896 a fost înaintat la gradul de colonel și a primit comanda Regimentului 2 Artilerie Cetate.

A activat în cadrul Marelui Stat Major, a fost secretar general al Ministerului de Război și a deținut funcția de inspector general al artileriei. În această perioadă a intrat în corpul generalilor și a exercitat, pentru intervale scurte, comanda Corpului 5 Armată și a garnizoanei Bucureștiului. În anul 1911 a fost avansat la gradul de general de divizie.Ionescu (2018, Bătăliile...), p. 37.

În timpul celui de-al Doilea Război Balcanic a participat la operațiunile militare împotriva Bulgariei și la negocierile care au precedat încheierea Păcii de la București.miniatura|Constantin Coandă în 1913 sau 1914.

Primul Război Mondial și Stavka rusă

La intrarea României în Primul Război Mondial, în vara anului 1916, Coandă a fost trimis ca reprezentant al României la Stavka, Marele Cartier General al armatei ruse,Torrey, 1998, p. 160.Hitchins, 2007, p. 278.Ionescu (2018, Bătăliile...), p. 14. între 21 august 1916 și 27 februarie 1918. În această calitate, el a prezentat în septembrie cererea guvernului român privind trimiterea a 100.000 de soldați ruși pentru apărarea Dobrogei, la gurile Dunării, regiune disputată cu Bulgaria. Solicitarea a fost respinsă, România primind doar jumătate din efectivele cerute și cu întârziere, fapt care l-a determinat pe Coandă să își informeze guvernul asupra neîncrederii sale în ajutorul rusesc.Torrey, 1998, p. 161. Tot el a transmis recomandarea comandamentului rus de a retrage trupe din ofensiva română din Transilvania și de a le deplasa în sudul țării pentru a face față ofensivei bulgare. Această recomandare, considerată ulterior o eroare strategică, a întărit tendințele deja existente în cadrul guvernului și a contribuit la sporirea riscului unei înfrângeri.

Coandă a susținut ulterior evacuarea Transilvaniei pentru a economisi forțe militare,Torrey, 1998, p. 163. însă sfatul său nu a fost urmat de Consiliul de Miniștri, care s-a limitat la transferarea unor unități către sud, încercând în același timp să mențină teritoriile ocupate din Transilvania, cu prețul opririi înaintării armatei române.

În cele din urmă, Marele Cartier General rus a trimis întăririle solicitate încă de la început de autoritățile române. Comandanții ruși de la nivelurile inferioare au întârziat însă acordarea ajutorului, ceea ce a amplificat proporțiile înfrângerii române și a obligat Rusia să trimită aproximativ un milion de soldați pentru menținerea frontului. Coandă a repetat în numeroase rânduri cererile românești de sprijin militar, ajungând să își atragă antipatia șefului Statului Major rus, generalul Mihail Alekseev.Torrey, 1998, p. 242.

Revoluția Rusă și ocuparea Basarabiei

După izbucnirea Revoluției din Februarie în Rusia și înlăturarea țarului, urmată mai târziu de lovitura de stat bolșevică din noiembrie, Coandă a devenit reprezentantul României în Ucraina. El a purtat negocieri cu bolșevicii care, în iarna anului 1918, asediau Kievul și cereau retragerea trupelor române din Basarabia, ocupată de acestea. Negocierile conduse de Coandă nu au avut succes, deși un diplomat canadian a reușit ulterior să obțină un acord între părți, acord care a fost însă ignorat de autoritățile române.Torrey, 1998, p. 324.

Guvernul Constantin Coandă

După prăbușirea frontului macedonean și iminenta înfrângere a Puterilor Centrale în toamna anului 1918, guvernul condus de Alexandru Marghiloman, considerat favorabil acestora, trebuia înlocuit pentru a obține bunăvoința statelor victorioase ale Antantei. În acest scop, regele i-a încredințat lui Constantin Coandă formarea unui nou guvern. Acest cabinet, de scurtă durată, înainte de revenirea la conducerea executivului a obișnuitului prim-ministru liberal Ion I. C. Brătianu, a fost responsabil de acceptarea cererii de ajutor militar formulate de Consiliul Național Român Central, recent constituit de liderii politici români din Transilvania, pentru „neutralizarea bolșevismului”.Torrey, 1998, p. 367. În același timp, guvernul a primit solicitările Franței privind o mobilizare rapidă pentru a bloca retragerea armatelor Puterilor Centrale din Balcani și pentru a asigura grosul trupelor de ocupație din Transilvania, măsuri puse în aplicare în timpul guvernului succesor, într-un ritm mai lent decât cel dorit de Antantă.

La sfârșitul lunii noiembrie 1919, Coandă a participat la semnarea Tratatului de la Neuilly-sur-Seine cu Bulgaria. La 9 decembrie 1919, a semnat în numele României Tratatul de la Saint-Germain-en-Laye cu Austria, pe care guvernele anterioare refuzaseră să îl ratifice din cauza divergențelor cu marile puteri aliate.Hitchins, 2007, pp. 288-289.

După război, a fost președinte al Senatului României și membru al Partidului Poporului condus de generalul Alexandru Averescu. La 8 decembrie 1920, în atentatul cu bombă din Senatul României, organizat de un grup terorist de extremă stângă condus de Max Goldstein, Coandă, aflat în funcția de președinte al Senatului, a fost grav rănit. În urma atacului au murit ministrul justiției Dimitrie Greceanu și doi senatori, iar evenimentul a contribuit ulterior la interzicerea Partidului Comunist din România.

Familia miniatura|Constantin și soția sa, Aïda. Constantin s-a căsătorit la data de 3 iulie 1883 la Paris cu Aïda Emilie Marie „Ida" Danet (n. 6 martie 1863, Paris – d. 1944, București), de origine franceză, fiica medicului Gustave Adolphe Danet din Bretania, medic de familie al lui Napoleon al III-lea. Cuplul a avut șapte copii:

Constantin Coandă (1884 – cca. 1896) Henri Marie Coandă (1886 – 1972) Pierre „Pétré" Coandă (1888 – 1929) Jean Marie Michel Coandă (1891 – 1892)

Jeanne „Nina" Marie Aïda Coandă (1892 – 1977) Michel Coandă (1896 – 1898) Marie Aïda Coandă (?) Constantin Coandă a murit la data de 30 septembrie 1932, la București, și a fost înmormântat în Cimitirul Bellu.Bezviconi, Gheorghe (1972). Necropola Capitalei. București: Institutul de Istorie „N. Iorga”. p. 96

Funcții militare comandant de pluton în Regimentul 1 artilerie (1877-1883) funcții în învățământul militar la Școala de ofițeri de artilerie, geniu și marină București și la Școala Superioară de Război funcții de comandă și de stat major comandant al Regimentului 2 artilerie comandant al Corpului 5 armată secretar general al Ministerului de Război (1902-1904) comandant al Cetății București atașat militar la Berlin, Viena și Paris director al Direcției artilerie din Ministerul de Război șef secție în Marele Stat Major inspector general al artileriei

Alte funcții

profesor la Școala de poduri și șosele București delegat la Conferința Internațională de la Haga (1899) delegat la Tratatul de la București (1913) atașat militar și diplomatic pe lângă Cartierul țarului Nicolae al II-lea (1916-1918) semnatar la Tratatul de la Saint-Germain-en-Laye (1919) delegat la Conferința de Pace de la Paris (1919) președintele Senatului de două ori (22 iunie 1920-22 ianuarie 1922 și 8 iulie 1926-4 iunie 1927) ministrul industriei (20 martie-14 iulie 1926)

Scrieri Curs de Artilerie - (1884-1885) Projectile și Focoase - (1884).

Distincții A fost distins cu ordinele 20px„Steaua României” în grad de Cavaler (26 mai 1890) și 20px „Coroana României” în grad de Ofițer (10 mai 1895).Anuarul Ordinelor Române: Cuprindend mutuațiunile până la 13 februarie 1898 (1898). Bucuresci: Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”, p. 46

Galerie

Note

Bibliografie

Generalul Coandă: cuvântări la moartea sa, 1932

Lectură suplimentară

Legături externe

Simbeteanu, Iulian. The mission of General Constantin Coandă, the Romanian military attaché at STAVKA europecentenary.eu. Publicat în 13 februarie 2020. Accesat în 7 iunie 2026. Generalul și matematica articol satiric publicat de Cațavencii. Publicat în 3 noiembrie 2017. Accesat în 7 iunie 2026.

Categorie:Nașteri în 1857 Categorie:Decese în 1932 Categorie:Generali români Categorie:Pedagogi români Categorie:Politicieni români Categorie:Prim-miniștrii României Categorie:Miniștri de externe ai României Categorie:Români din secolul al XIX-lea Categorie:Președinți ai Senatului României Categorie:Politicieni români din secolul al XX-lea Categorie:Înmormântări în Cimitirul Bellu Categorie:Decorați cu Crucea Trecerea Dunării Categorie:Decorați cu Ordinul Steaua României Categorie:Decorați cu Ordinul Coroana României Categorie:Decorați cu Virtutea Militară Categorie:Decorați cu Medalia Apărătorii Independenței Categorie:Decorați cu Medalia Comemorativă Rusă a Războiului din 1877-1878 Categorie:Decorați cu Ordinul Franz Joseph Categorie:Craioveni