Agenda gay, agenda homosexuală sau agenda LGBT (din ) este un termen, introdus de organizații creștin-conservatoare din SUA, care descrie într-un mod peiorativ lupta pentru obținerea de drepturi a organizațiilor de homosexuali din SUA. În viziunea militanților conservatori, această așa-zisă "agendă homosexuală" este un set de concepții, concretizat într-un adevărat program de acțiune, destinat să promoveze homosexualitatea, împreună cu strategiile de implementare a acestui program. Direcțiile principale de acțiune ar fi îndoctrinarea elevilor din școlile publice, cu precădere a celor din cursul primar și secundar, concomitent cu anihilarea oricărei opoziții, obținerea de drepturi “speciale” pentru homosexuali, distorsionarea și reinterpretarea textelor biblice ce condamnă homosexualitatea și practicile sexuale homosexuale. De asemenea, ei consideră că militanții homosexuali luptă pentru obținerea de drepturi pe care restul populației nu le are, prin adoptarea de legi “speciale”, care să le confere imunitate în fața oricărei critici, cum ar fi legile privind discursul “plin de ură” (engl. hate speech). Astfel de legi, promulgate în favoarea unei minorități sexuale, destinate să reducă la tăcere orice formă de opoziție din partea marii majorități heterosexuale, sunt azi cea mai mare provocare în fața libertății de exprimare.Hate Group: ‘Homosexual Activists’ Try To ‘Confuse Children’ To ‘Build Their Numbers’ Think Progress 9 iulie 2012. Ugandan Gay Rights Group Sues U.S. Evangelist Bryan Fischer Slams Gay Rights, Abortion And Environmentalism As 'The Work Of Satan Himself' Caiden Cowger, Conservative Teen Radio Host, Slams President Obama For "Making Kids Gay" Anti-gay Maryland legislator, Emmett Burns, moves again to cut off recognition of out-of-state gay marriages Printre obiectivele de ultimă oră înscrise în agenda homosexuală, se numără și interzicerea terapiei de conversie pentru homosexuali, în special pentru adolescenți, precum și împiedicarea cercetării pseudoștiințifice în acest domeniu. În SUA, în statele California și New Jersey au fost deja promulgate astfel de legi, proiecte de legi similare urmând a fi adoptate și în alte state.Gans, Laura A. (Winter 1999), "Inverts, Perverts, and Converts: Sexual Orientation Conversion Therapy and Liability", The Boston University Public Interest Law Journal
Deși militanții homosexuali neagă cu îndârjire existența acestui adevărat program politic de acțiune, termenul de “agendă homosexuală” a început să apară chiar și în documente oficiale. Judecătorul Antonin Scalia, de la Curtea Supremă a Statelor Unite s-a referit la o „așa-zis[ă] agendă homosexuală” în cursul procesului Lawrence v. Texas, 539 U.S. 558. (2003) Dintre țările cu populație creștină, Rusia este de departe campioană la capitolul respingere a presupusei "agende homosexuale". Autoritățile ruse au criticat vehement politica pro-homosexuali a administrației Obama, pe car o acuza că face din aceasta o prioritate în raport cu gravele probleme economice cu care se confruntă SUA. thumb|right|Paradă gay în cartierul francez din New Orleans, cu ocazia sărbătorii anuale Southern Decadence. Pancartele ți păpușile satirizează pe cei ce susțin existența "agendei gay".
Istoric
Termenul de “agendă homosexuală” (engl. gay agenda) a apărut inițial în SUA, fiind utilizat pentru prima dată într-un discurs public din anul 1992, atunci când Family Research Council, o grupare fundamentalistă creștină de dreapta, a lansat un serial video intitulat “The Gay Agenda”, în cadrul unei campanii contra homosexualității. În același an, o altă grupare conservatoare, Oregon Citizens Alliance, a utilizat acest video într-o campanie pentru amendarea Constituției statului Oregon, în vederea prevenirii a ceea ce militanții organizației numeau “drepturi special pentru persoanele LGBT”. Un anume Paul Cameron, cofondator al Institutului pentru Investigarea Științifică a Sexualității din Londra, denumit ulterior Institutul de Cercetare a Familiei (Family Research Institute), apărea într-unul din episoade, afirmând că 75% din homosexuali ingerează regulat materii fecale, iar 70-78% au o boală cu transmitere sexuală. The Gay Agenda a fost urmat de alte documentare: The Gay Agenda in Public Education (1993), The Gay Agenda: March on Washington (1993) și Stonewall: 25 Years of Deception (1994). Documentarele conțin interviuri cu oponenți ai propagandei homosexuale.
Family Research Council este considerat instituție de promovare a urii de către South Poverty Law Center.
Reacția asociaților de apărare a drepturilor LGBTQIA
Organizația Alianța Gay și Lesbiană contra Defăimării (engl. Gay & Lesbian Alliance Against Defamation, prescurtat GLAAD) a descris termenul drept :
Unii comentatori au remarcat lipsa de realism și veridicitate a ideii de "agendă gay". Alți comentatori au arătat că această așa-zisă "agendă gay" nu este altceva decât "propagandă anti-homosexuală". GLAAD și activiștii homosexuali au descris asocierea homosexualității cu pedofilia și abuzurile sexuale asupra copiilor, drept "o tentativă de a insinua că persoanele LGBT reprezintă o amenințare la adresa societății și familiei în general, a copiilor în special"." Organizația GLAAD consideră aserțiunile care leagă pedofilia de homosexualitate drept "defăimătoare, dăunătoare și absolut false". Unii autori consideră termenul de "agendă homosexuală" (în engl. "gay agenda") drept insultător.
Într-o conferință de presă din 22 decembrie 2010, raportorul american Barney Frank a afirmat despre această așa-zisă "agendă homosexuală":
Înființarea GLAAD Organizația cunoscută sub numele de Alianța Gay și Lesbiană contra Defăimării, (engl. Gay & Lesbian Alliance Against Defamation, prescurtat GLAAD) este o organizație neguvernamentală, înființată de militanții LGBT, destinată să monitorizeze luările de poziție contra homosexualității și homosexualilor în mass-media. Misiunea sa principală a fost să fie un fel de porta-voce a comunității LGBT. Organizația a fost înființată în 1985, în New York, SUA, pentru a protesta contra politicii editoriale a ziarului New York Post privind epidemia de SIDA și a modului defăimător în care ziarul prezenta rolul homosexualilor în răspândirea acestei boli. Membrii fondatori au fost Vito Russo, cercetător în domeniul cinematografiei, Gregory Kolovakos, pe atunci membru în conducerea New York State Council on the Arts, devenit ulterior director executiv al acestuia, un anume Darryl Yates Rist, scriitorul Allen Barnett și Jewelle Gomez, primul trezorier al organizației. În 1987, în urma unei întâlniri cu membrii GLAAD, ziarul New York Times a decis să-și schimbe politica editorială, luând decizia de a folosi termenul "gay" în locul celui de "homosexual", considerat peiorativ datorită conotațiilor medicale. De asemenea, GLAAD a militat pe lângă Associated Press, posturi de televiziune și ziare, puterea și influența sa crescând continuu, inclusiv asupra industriei cinematografice, scopul principal fiind schimbarea percepției marii mase a populației asupra comunității LGBT. Entertainment Weekly, cea mai răspândită revistă din domeniul divertismentului din SUA, a desemnat GLAAD drept "cea mai puternică entitate a Hollywood-ului", iar ziarul Los Angeles Times a descris GLAAD drept cea mai de succes organizație care militează în mass-media în favoarea comunității LGBT.Myers, Daniel J.; Daniel M. Cress (2004). Authority in Contention. Emerald Group Publishing. ISBN 0-7623-1037-5. În primii cinci ani de activitate, GLAAD, denumită inițial "Liga Gay și Lesbiană contra Defăimării"(Gay and Lesbian Anti-Defamation League), a înființat filiale în mai multe orașe, cele mai importante însă rămânând cele din Los Angeles și New York, și ulterior, San Francisco. Organizația militează pentru o imagine pozitivă a comunității homosexuale în mass-media, contra celor care se opun homosexualității, ca și contra celor care sunt favorabili terapiei de conversie a homosexualilor. Influența GLAAD asupra mass-mediei din SUA, și implicit asupra opiniei publice din SUA, este enormă. De exemplu, prin proiectul Announcing Equality, 1000 de ziare de pe întreg teritoriul SUA, au publicat "anunțuri matrimoniale gay" și alte anunțuri din aceeași categorie (liste de invitați, reportaje la fața locului, etc...) dând impresia unei comunități mult mai numeroase decât este în realitate. În 1998, GLAAD a emis un raport, intitulat "Access Denied", care a criticat cenzura Internetului prin filtrarea informațiilor, arătând că aceasta împiedică accesul adolescenților la situri gay fără conținut pornografic, împiedicându-i să caute "răspunsuri la întrebări privind propria identitate sexuală". În martie 2012, organizația a lansat "Commentator Accountability Project", în scopul de a înregistra și cataloga pe toți cei care au luări de poziție publice, în mass-media și pe internet, contra comunității LGBT. Similar, "Studio Responsibility Index", lansat în august 2013, indexează, cataloghează și evaluează modul în care este prezentată comunitatea LGBT în filmele produse de cele mai mari șase studiouri americane cinematografice., iar "Network Responsibility Index", lansat în 2008 , evaluează poziția marilor rețele de televiziune față de comunitatea LGBT. Practic, orice persoană publică este "evaluată" de GLAAD prin prisma poziției față de comunitatea LGBT și problemele acesteia. În 2009, Caroline Michelle "Carrie" Prejean Boller, Miss California și Miss SUA în 2009, care la întrebarea unui membru al juriului (Perez Hilton, homosexual și activist GLAAD, cunoscut om de televiziune și blogger), privind poziția sa față de "căsătoriile gay", a răspuns că aceasta nu poate fi decât între un bărbat și o femeie, a fost ulterior deposedată de titluri, sub pretextul nerespectării contractului, iar Perez Hilton a numit-o "curvă proastă" (orig. "dumb bitch").
Câteva documente programatice Chiar dacă nu există un document propriu-zis intitulat "agenda homosexuală", asociațiile de homosexuali din SUA au emis de-a lungul timpului mai multe documente programatice cu caracter ultimativ adresate autorităților statului. Astfel, în documentul intitulat "The 1972 Gay Rights Platform", document elaborat la Convenția Națională a Coaliției organizațiilor homosexualilor, care a avut loc la Chicago în 1972, printre cereri de elaborare de legi specifice, care să interzică discriminarea homosexualilor la angajare, la alocarea unei locuințe, în armată, etc..., apar și cereri precum:
Eliminarea oricăror restricții care ar împiedica imigrarea și naturalizarea homosexualilor străini.(pct.5, nivel federal) Instituirea în învățământ, la nivel federal, a lecțiilor de educație sexuală, lecții elaborate și predate de homosexuali, care să arate elevilor că homosexualitatea este un mod de viață valabil și sănătos, o alternativă viabilă a relațiilor sexuale heterosexuale.(pct.6, nivel federal) Abolirea legilor cu privire la vârsta consimțământului sexual. (pct.7, nivel de stat) Abolirea legilor care impun sexul și numărul persoanelor care încheie un contract de căsătorie. (pct.8, nivel de stat)