Cimpanzeul comun (Pan troglodytes) este o specie de maimuță antropoidă nativă din pădurea și savanele din Africa tropicală. Are patru subspecii confirmate și o a cincea subspecie propusă. Cimpanzeul și bonobo alcătuiesc împreună genul Pan. Dovezile din fosile și secvențierea ADN arată că Pan este un taxon soră al descendenței umane și este cea mai apropiată rudă în viață a oamenilor.
Cimpanzeul este acoperit cu păr negru grosier, dar fața, degetele de la mâini, degetele de la picioare, palmele mâinilor și tălpile picioarelor sunt fără păr. Este mai mare și mai robust decât bonobo, masculii cântărind 40–70 kg și femelele 27–50 kg; are o înălțime de 120-150 cm. Perioada de gestație este de opt luni. Puiul de cimpanzeu este înțărcat la aproximativ trei ani, dar de obicei menține o relație strânsă cu mama sa încă câțiva ani. Cimpanzeul trăiește în grupuri cu dimensiuni cuprinse între 15 și 150 de membri, deși indivizii călătoresc și se hrănesc în grupuri mult mai mici în timpul zilei. Specia trăiește într-o ierarhie strictă dominată de masculi, unde disputele sunt în general soluționate fără a fi nevoie de violență. Aproape toate populațiile de cimpanzei au fost înregistrate folosind unelte, modificând bețe, roci, iarbă și frunze și folosindu-le pentru vânătoare și achiziționarea de miere, termite, furnici, nuci și apă. De asemenea, specia a fost găsită creând bețe ascuțite pentru a străpunge mamifere mici.
Cimpanzeul este evaluat pe Lista Roșie IUCN ca specie pe cale de dispariție. Se estimează că există între 170.000 și 300.000 de indivizi. Cele mai mari amenințări la adresa cimpanzeului sunt pierderea habitatului, braconajul și boala. Cimpanzeii apar în cultura populară occidentală ca figuri-clovni stereotipe și au apărut în divertisment, cum ar fi petreceri de ceai ale cimpanzeilor, acte de circ și spectacole de scenă. Uneori sunt păstrați ca animale de companie, deși puterea și agresivitatea lor îi fac periculoși în acest rol. Câteva sute de cimpanzei au fost păstrați în laboratoare pentru cercetare, în special în America. S-au făcut multe încercări de a preda cimpanzeilor limbi precum limbajul semnelor, cu succes limitat.
Taxonomie și genetică Prima maimuță antropoidă cunoscută de știința occidentală în secolul al XVII-lea a fost „orang-outang” (genul Pongo), denumirea locală malaeziană fiind înregistrată în Java de medicul olandez Jacobus Bontius. În 1641, anatomistul olandez Nicolaes Tulp a aplicat numele unui cimpanzeu sau bonobo adus în Olanda din Angola. Un alt anatomist olandez, Peter Camper, a disecat exemplare din Africa centrală și Asia de sud-est în anii 1770, observând diferențele dintre maimuțele africane și cele asiatice. Naturalistul german Johann Friedrich Blumenbach a clasificat cimpanzeul drept Simia troglodytes în 1775. Un alt naturalist german, Lorenz Oken, a inventat genul Pan în 1816. Bonobo a fost recunoscut ca fiind distinct de cimpanzeu în 1933.
Evoluție
În ciuda unui număr mare de descoperiri de fosile Homo, fosilele Pan nu au fost descrise până în 2005. Populațiile existente de cimpanzei din Africa de vest și centrală nu se suprapun cu principalele situri de fosile umane din Africa de est, dar fosile de cimpanzei au fost raportate în prezent în Kenya. Acest lucru indică faptul că atât oamenii cât și membrii cladei Pan au fost prezenți în Valea Riftului din Africa de est în timpul Pleistocenului mijlociu.
Dovezile ADN sugerează că speciile de bonobo și cimpanzeu s-au separat unele de altele în urmă cu mai puțin de un milion de ani (similar cu relația dintre Homo sapiens și Neandertali).
Linia cimpanzeului s-a despărțit de ultimul strămoș comun al liniei umane acum aproximativ 6 milioane de ani. Pentru că nu există alte specii din linia umană care să fi supraviețuit în afară de Homo sapiens, ambele specii de cimpanzei sunt cele mai apropiate rude în viață ale oamenilor; descendența oamenilor și a cimpanzeilor s-a separat de gorile (genul Gorilla) acum aproximativ 7 milioane de ani. Un studiu din 2003 susține că cimpanzeul ar trebui inclus în ramura umană ca Homo troglodytes și notează „experții spun că mulți oameni de știință vor rezista reclasificării, în special în domeniul antropologiei încărcat emoțional și adesea disputat”.
Caracteristici
Cimpanzeii adulți au o înălțime medie de 150 cm. Masculii adulți sălbatici cântăresc între 40 și 70 kg iar femelele între 27 și 50 kg. În cazuri excepționale, anumiți indivizi pot depăși considerabil aceste măsurători, sărind peste 168 cm și cântărind până la 136 kg în captivitate.
Cimpanzeul are un corp mai robust decât bonobo, dar mai puțin robust decât gorila. Brațele unui cimpanzeu sunt mai lungi decât picioarele sale și pot ajunge sub genunchi. Mâinile au degete lungi dar degetul mare este scurt iar unghiile sunt plate. Picioarele sunt adaptate pentru apucare, degetul mare fiind opozabil. Bazinul este lung cu un ilium extins. Capul unui cimpanzeu este rotunjit cu o față proeminentă, cu prognatism și o creastă pronunțată a frunții. Are un nas mic, urechi rotunjite fără lob, o buză superioară mobilă lungă și, la masculii adulți, dinți canini ascuțiți. Cimpanzeilor le lipsește creasta sagitală proeminentă și musculatura asociată a capului și gâtului gorilelor.
Corpurile cimpanzeilor sunt acoperite de păr grosier, cu excepția feței, degetelor de la mâini, degetelor de la picioare, palmelor mâinilor și tălpilor picioarelor. Pe măsură ce îmbătrânesc, cimpanzeii pierd mai mult păr și dezvoltă pete chele. Părul unui cimpanzeu este de obicei negru, dar poate fi brun sau roșcat. Pe măsură ce îmbătrânesc, pot apărea pete albe sau gri, în special pe bărbie și regiunea inferioară. Pielea poate varia de la pal la întunecat, iar femelele dezvoltă o piele roz, umflată când sunt la estru.
Cimpanzeii sunt adaptați atât pentru locomoția arboricolă, cât și pentru cea terestră. Locomoția arboricolă constă în urcare verticală și brahială. La sol, cimpanzeii se mișcă atât patruped cât și biped, ceea ce pare să aibă costuri energetice similare. Puterea fizică a cimpanzeilor este de aproximativ 1,5 ori mai mare decât a oamenilor, datorită conținutului mai ridicat de fibre musculare cu contracție rapidă, una dintre adaptările cimpanzeului pentru cățărare și legănare. Conform grădinii zoologice japoneze Asahiyama, rezistența la prindere a unui cimpanzeu adult este estimată la 200 kg, în timp ce alte surse susțin cifre de până la 330 kg.
Comportament Studii recente au sugerat că observatorii umani influențează comportamentul cimpanzeilor. O sugestie este că ar trebui utilizate dronele, camerele și microfoanele la distanță pentru a înregistra și monitoriza cimpanzeii, mai degrabă decât prin observarea directă.
Structura grupului
Structura socială a cimpanzeilor este descrisă ca o „organizație de separare și fuzionare”. Aceasta înseamnă că trăiesc în grupuri mari formate din 20 până la peste 150 de membri, care adesea se împart în subgrupuri – de exemplu pentru a căuta hrană – și apoi se reunesc din nou, mai ales pentru a dormi. Atât masculii, cât și femelele uneori fac incursiuni de unii singuri. Aceste subgrupuri sunt foarte flexibile și includ de obicei patru până la opt membri, semnificativ mai puțin decât la bonobo. Compoziția și dimensiunea subgrupurilor este foarte variabilă și diferă, de asemenea, de la populație la populație.
În centrul structurii sociale se află masculii, care patrulează teritoriul, protejează membrii grupului și caută hrană. Masculii rămân în comunitățile lor natale, în timp ce femeile emigrează, în general la adolescență. Printre masculi există o structură ierarhică distinctă. Cu toate acestea, această structură socială neobișnuită de separare-fuziune, „în care porțiuni din grupul părinte se pot separa în mod regulat și apoi se pot alătura restului” este foarte variabilă în ceea ce privește cimpanzeii individuali care se adună la un moment dat. Acest lucru este cauzat în principal de măsura mare de autonomie individuală pe care o au indivizii în cadrul grupurilor lor sociale de separare-fuziune. Ca rezultat, cimpanzei individuali adesea se hrănesc de unii singuri sau în subgrupuri mici, spre deosebire de grupul „părinte” mult mai mare, care cuprinde toți cimpanzeii care vin în mod regulat în contact și se strâng în reuniuni într-o anumită zonă.
În rândul cimpanzeilor masculi există o ierarhie de dominație liniară. Masculii de rang superior tind să fie agresivi chiar și în timpul stabilității dominantei. Acest lucru se datorează probabil societății de separare-fuziune a cimpanzeului, cimpanzeii masculi părăsind grupurile și revenind după perioade lungi de timp. Un mascul dominant nu este sigur dacă a avut loc o „manevră politică” în absența sa și trebuie să-și restabilească dominația. Astfel, o cantitate mare de agresiune are loc în decurs de cinci până la cincisprezece minute după o reuniune. Sunt folosite diverse ritualuri, cum ar fi strigăte puternice, bătăi pe trunchiurile copacilor, demonstrații de forță – scutură ramuri sau aruncă pietre – și aleargă sau sar rapid în mod demonstrativ. În timpul acestor întâlniri, manifestările de agresiune sunt, în general, preferate în fața atacurilor fizice.
Masculii își mențin și își îmbunătățesc rangurile sociale formând coaliții, care au fost caracterizate drept „exploatatoare” și se bazează pe influența unui individ în interacțiunile combative. A fi într-o coaliție permite masculilor să domine un al treilea individ atunci când nu ar putea de unul singur, deoarece cimpanzeii cu aptitudini politice pot exercita putere asupra interacțiunilor agresive, indiferent de rangul lor. Coalițiile pot oferi, de asemenea, unui mascul individual încrederea de a contesta un mascul dominant sau mai mare. Cu cât un mascul are mai mulți aliați, cu atât este mai mare șansa sa de a deveni dominant. Cu toate acestea, cele mai multe modificări ale rangului ierarhic sunt cauzate de interacțiunile diade. Alianțele cimpanzeilor pot fi foarte nestatornice și un membru poate apela brusc la altul dacă este în avantajul său. Masculii de rang inferior își schimbă frecvent părțile în disputele dintre indivizii mai dominanți. Masculii cu rang scăzut beneficiază de o ierarhie instabilă și găsesc adesea oportunități sexuale crescute dacă apare o dispută sau un conflict. În plus, conflictele dintre masculii dominanți îi determină să se concentreze unul pe celălalt, mai degrabă decât pe masculii cu rang inferior.
Ierarhiile sociale în rândul femelelor adulte tind să fie mai slabe. Cu toate acestea, statutul unei femele adulte poate fi important pentru descendenții ei. Femelele din Taï au fost înregistrate formând alianțe. În timp ce structura socială a cimpanzeilor este adesea denumită patriarhală, nu este în întregime nemaiauzit ca femelele să creeze coaliții împotriva masculilor. Există cel puțin un caz înregistrat de femele care asigură o poziție dominantă asupra masculilor în grupul respectiv, deși într-un mediu captiv. Îngrijirea socială pare a fi importantă în formarea și menținerea coalițiilor. Este mai frecventă la masculii adulți decât la femelele adulte și între masculi și femele.