Malpraxisul (termen provenit din latină: malus = „rău” și greacă: praxis = „practică”) reprezintă − în România, eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice.

Diferențe față de alte țări Deși în sens literal termenul are aceeași înțelegere, în sens general în jurispundența anglo-saxonă, malpraxisul reprezintă un exemplu de neglijență sau incompetență din partea unui profesionist.Black's Law Dictionary (9th ed. 2009), malpractice, diferențiindu-se forme precum malpraxisul medical sau legal.

Spre deosebire de alte țări în România termenul are o înțelegere restrânsă și este reglementat prin Legea nr. 95 din anul 2006. Textul respectiv de lege stabilește răspunderea personalului medical din punct de vedere civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ și neglijența, imprudența sau cunoștințe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenție, diagnostic sau tratament.L 95/2006

În jurisdicțiile de drept comun, răspunderea pentru malpraxis medical se bazează de obicei pe delictul de neglijență.

Deși legile privind malpraxisul medical diferă semnificativ în diverse țări, în general, răspunderea survine atunci când medicul practicant nu demonstrează un nivel echitabil, rezonabil și competent de îndemânare în furnizarea asistenței medicale pacientului. Dacă medicul practicant se poziționează ca specialist, este necesar un nivel mai ridicat de îndemânare. Jurisdicțiile au devenit, de asemenea, mai receptive la cererile bazate pe consimțământul informat, formulate de pacienți care susțin că nu au fost informați corespunzător cu privire la riscurile procedurilor medicale înainte de a-și da acordul pentru tratament.

Deoarece legislația variază în funcție de jurisdicție, specialiștii specifici care pot fi trași la răspundere pentru malpraxis medical vor depinde de locul în care este depusă cererea. Specialiștii care pot fi potențial trași la răspundere conform legilor privind malpraxisul medical includ:

Medici, chirurgi, psihiatri și dentiști. Asistente medicale, moașe, asistente medicale praticante și asistenți medicali. Specialiști în domeniul sănătății conexe, inclusiv fizioterapeuți, osteopați, terapeuți manuali, podologi, specialiști în terapia ocupațională, asistenți sociali, psihologi, farmaciști, optometriști și specialiști în radiologia medicală.

Neglijența asistentelor medicale față de pacienți care părăsesc spitalul fără examinare este complexă, deoarece îngrijirea medicală este acordată în diverse medii din departamentul de urgență. Pacienții interacționează frecvent cu asistentele pe durata triajului, în sala de așteptare, iar după internarea în departamentul sau blocul corespunzător li se poate aloca o asistentă principală sau de gardă. Îngrijirea pacienților este în continuare complicată de transferurile sau schimburile de tură ale pacienților. Standardele aplicate de îngrijire nu sunt întotdeauna uniforme și pot varia în funcție de contextul în care este acordată îngrijirea medicală a asistentelor.

Acțiunile sau inacțiunile care pot constitui potențial temei pentru o cerere de malpraxis medical includ diagnosticarea greșită a unei boli sau a unei stări de sănătate, neacordarea tratamentului adecvat pentru o boală și întârzierea nejustificată în tratamentul unei afecțiuni diagnosticate. În unele jurisdicții, cererea de malpraxis medical poate fi admisă chiar și fără o eroare medicală, pe baza principiilor consimțământului informat, atunci când pacientul nu a fost informat despre posibilele consecințe ale unui tratament și ar fi refuzat acest tratament dacă i-ar fi fost furnizate din timp informațiile necesare. Una dintre cele mai comune forme de malpraxis medical sunt leziunile la naștere. Leziunile la naștere pot fi la fel de minore precum umflarea sau vânătăile care se rezolvă de la sine, sau la fel de catastrofale precum paralizia, leziunile grave ale creierului și moartea.

Referințe

Bibliografie LEGE nr.95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătății - TITLUL XV Raspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice, Monitorul Oficial Nr. 372 din 28 aprilie 2006

Categorie:Erori medicale Categorie:Termeni juridici Categorie:Terminologie medicală