Austria

Austria (în , ), oficial Republica Austria (în ), este o țară fără ieșire la mare, populată de circa 9,17 milioane de locuitori aflată în Europa Centrală. Ea se învecinează cu Cehia (362 km) și Germania (784 km) la nord, Ungaria (366 km) și Slovacia (91 km) la est, Slovenia (330 km) și Italia (430 km) la sud, Elveția (164 km) și Liechtenstein (35 km) la vest. Teritoriul Austriei acoperă și are o climă temperată și alpină. Relieful Austriei este predominant muntos datorită prezenței Alpilor; doar 32% din suprafața țării se află sub altitudine, iar cel mai înalt punct al său se află la . Majoritatea populației vorbește dialecte locale austro-bavareze ale limbii germane, ca limbă maternă, iar germana standard este limba oficială a țării. Alte limbi oficiale la nivel local sunt croata și maghiara în Burgenland și slovena în Carintia.

Originile Austriei moderne datează din vremea dinastiei de Habsburg când majoritatea țării făcea parte din Sfântul Imperiu Roman. În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, Austria a devenit una din marile puteri ale Europei și, ca urmare a încoronării lui Napoleon I ca împărat al francezilor, Imperiul Austriac a fost proclamat oficial în 1804. În 1867, Imperiul Austriac a fost transformat în Austro-Ungaria.

După prăbușirea Imperiului Austro-Ungar în 1918 și sfârșitul Primului Război Mondial, Austria a adoptat și a utilizat numele de Austria Germană („Deutschösterreich”, ulterior „Österreich”) într-o tentativă de unire cu Germania, dar aceasta a fost interzisă prin Tratatul de la Saint-Germain-en-Laye. Prima Republică Austriacă a fost instituită în 1919. În 1938, prin Anschluss, Austria a fost ocupată și anexată de Germania Nazistă. Această situație a durat până după sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial în 1945, după care Germania Nazistă a fost ocupată de Aliați și fosta constituție democratică a Austriei a fost restaurată. În 1955 Tratatul de Stat al Austriei a reînființat Austria ca stat suveran, punând capăt ocupației. În același an, parlamentul Austriei a dat declarația de neutralitate, prin care țara a primit statut de neutralitate permanentă.

Austria este astăzi o democrație reprezentativă parlamentară, formată din nouă landuri federale.Lonnie Johnson 17 Capitala este Viena - cel mai mare oraș, cu o populație de peste 1,7 milioane de locuitori. Austria este una dintre cele mai bogate țări ale lumii, cu un PIB pe cap de locuitor de 48 350 de dolari (în 2011). Țara a dezvoltat un standard de viață ridicat fiind clasată în 2011 pe locul 19 în lume după indicele dezvoltării umane. Austria este membră a ONU din 1955,Jelavich 267 a aderat la Uniunea Europeană în 1995, și este membru fondator al OECD. Austria a semnat în 1995 Acordul de la Schengen, și a adoptat în 1999 moneda unică europeană, Euro.

Etimologia denumirii thumb|left|Prima apariție a cuvântului „Ostarrichi” (încercuit cu roșu); astăzi Austria prețuiește acest document, datând din 996, ca act fondator al națiunii. Numele german al Austriei, Österreich, înseamnă „marca de est”, și derivă din cuvântul Ostarrîchi, menționat pentru prima dată în „documentul Ostarrîchi” din 996. Acest cuvânt este probabil o traducere din latina medievală a termenului Marcha orientalis într-un dialect local (bavarez). A fost prefectură a Bavariei înființată în 976. Cuvântul „Austria” este o latinizare a numelui german și a fost atestat pentru prima oară în secolul al XII-lea. Istoricul Friedrich Heer, unul dintre cei mai importanți istorici austrieci ai secolului al XX-lea, scria în cartea sa Der Kampf um die österreichische Identität (Lupta pentru identitatea austriacă),Friedrich Heer: Der Kampf um die österreichische Identität. Böhlau, Wien/Köln/Graz 1981, ISBN 3-205-07155-7. că forma germană Ostarrîchi nu este o traducere a cuvântului latinesc, ci că ambele au rezultat dintr-un termen mult mai vechi din limbile celtice vorbite în antichitate pe teritoriul actual al Austriei: acum peste 2500 de ani, mare parte din țară era denumită Norig de populația celtică (cultura Hallstatt); conform lui Heer, no- sau nor- însemnau „est” sau „de est”, în vreme ce -rig este un cuvânt legat de actualul termen german Reich, cu sensul de „domeniu”. Astfel, Norig ar însemna Ostarrîchi și Österreich, și astfel, Austria. Numele celtic a fost în cele din urmă latinizat în Noricum după cucerirea romană a zonei ce cuprinde Austria actuală, în jurul anului 15 î.Hr. Noricum a devenit ulterior provincie romană la jumătatea secolului I d.Hr.

Istorie

Populată încă din antichitate, regiunea central-europeană care este astăzi Austria a fost ocupată în perioada pre-romană de diverse triburi celtice. Regatul celtic Noricum a fost ulterior cucerit de Imperiul Roman și transformat în provincie. Situl Petronell-Carnuntum din estul Austriei actuale a fost un important castru devenit capitală a provinciei Pannonia superioară. Carnuntum a fost populat de circa cincizeci de mii de oameni timp de aproape 400 de ani.

thumb|Stema împăratului Habsburg în 1605

După căderea Imperiului Roman, zona a fost invadată de slavi și avari. Tribul slav al carantanilor a migrat în Alpi și a înființat cnezatul Carantania, care acoperea mare parte din estul și centrul teritoriului austriac. Carol cel Mare a cucerit acest teritoriu în 788, a încurajat colonizarea și a introdus creștinismul.Johnson 19 Ca parte a Franciei Răsăritene, principalele regiuni ce cuprind astăzi Austria au fost acordate Casei de Babenberg. Zona a căpătat numele de Marchia Orientalis și a fost dată lui Leopold de Babenberg în 976.Johnson 20–21

Prima atestare a Austriei datează din 996 sub numele Ostarrîchi, cu referire la teritoriul mărcii Babenberg. În 1156 Privilegium Minus a ridicat Austria la rang de ducat. În 1192 familia Babenberg a primit și Ducatul Stiria. Odată cu moartea ducelui Frederic al II-lea în 1246 linia de succesiune a Babenbergilor s-a stins.Johnson 21

Ca urmare, Ottokar al II-lea al Boemiei a preluat controlul asupra ducatelor Austria, Stiria și Carintia. Cârmuirea sa a luat sfârșit prin înfrângerea suferită în bătălia de la Dürnkrut și Jedenspeigen împotriva lui Rudolf I de Habsburg în 1278.Lonnie Johnson 23 De atunci și până la Primul Război Mondial, istoria Austriei a fost strâns legată de cea a dinastiei sale conducătoare, Casa de Habsburg.

În secolele al XIV-lea și al XV-lea, Habsburgii au început să acumuleze alte provincii din vecinătatea ducatului Austriei. În 1438 ducele Albert al V-lea a fost ales succesor al socrului său, Sigismund de Luxemburg. Deși Albert însuși a domnit doar un an, de atunci înainte toți împărații Sfântului Imperiu Roman au aparținut Casei de Habsburg, cu o singură excepție.

thumb|Bătălia de la Viena din 1683 a frânat înaintarea Imperiului Otoman în Europa.

Habsburgii au început să acumuleze și teritorii în zone îndepărtate față de posesiunile ereditare. În 1477 arhiducele Maximilian, unicul fiul al împăratului Frederic al III-lea, s-a căsătorit cu Maria, moștenitoarea Burgundiei, care a adus ca zestre Țările de Jos.Lonnie Johnson 25Brook-Shepherd 11 Fiul său, Filip cel Frumos s-a căsătorit cu Ioana, moștenitoarea coroanelor Castiliei și Aragonului, obținând ulterior coroana Spaniei, împreună cu posesiunile sale din Italia, Africa și din Lumea Nouă. În 1526, după bătălia de la Mohács, Boemia și partea din Regatul Ungariei neocupate de otomani a intrat sub dominație austriacă.Lonnie Johnson 26 Expansiunea otomană în Ungaria a dus la dese conflicte între cele două imperii, lucru devenit evident odată cu așa-numitul Război Lung dintre 1593 și 1606. Turcii au efectuat incursiuni în Stiria de aproape douăzeci de ori," The Catholic encyclopedia". Charles George Herbermann (1913). Robert Appleton company. devastând teritoriul și luând mii de sclavi."Bentley's miscellany". Charles Dickens, William Harrison Ainsworth, Albert Smith (1853).

thumb|left|Congresul de la Viena (pictură de Jean-Baptiste Isabey, 1819)

În timpul îndelungatei domnii a împăratului Leopold I (1657–1705) și după victoria în apărarea Vienei în 1683 (sub comanda regelui Poloniei, Ioan al III-lea Sobieski),Lonnie Johnson 26–28 o serie de campanii militare au adus întreag Regatul Ungariei sub control austriac, fapt consfințit prin Tratatul de la Karlowitz din 1699.

Împăratul Carol al VI-lea a făcut multe concesii principilor imperiali, în principal datorită temerilor privind stingerea pe linie masculină a Casei de Habsburg. Carol era dispus să ofere avantaje concrete în teritorii și autoritate în schimbul recunoașterii de către celelalte puteri a Pragmaticei Sancțiuni prin care Maria Terezia a devenit moștenitoarea sa. Odată cu crearea Prusiei ca mare putere, a început în Germania dualismul austro-prusac. Austria a participat, împreună cu Prusia și cu Rusia, la prima și a treia împărțire a Poloniei (în 1772 și în 1795).

Austria s-a implicat apoi într-un război cu Franța revoluționară, la început fără succes, cu înfrângeri succesive în fața lui Napoleon, înfrângeri ce au dus la sfârșitul Sfântului Imperiu Roman în 1806. Cu doi ani înante,Lonnie Johnson 34 în 1804 fusese fondat Imperiul Austriac. În 1814 Austria a făcut parte din forțele aliate care au invadat Franța, punând capăt războaielor napoleoniene.

thumb|upright|Arhiducele Franz Ferdinand alături de familia sa (1908)

Astfel, după Congresul de la Viena, Austria a devenit una dintre cele patru puteri dominante în Europa, fiind recunoscută ca mare putere. În același an, s-a înființat Confederația Germană, (în ) sub prezidiul Austriei. Din cauza unor conflicte sociale, politice și naționale nerezolvate, teritoriile germane au fost afectate de Revoluțiile din 1848, ce aveau ca scop unificarea Germaniei.Johnson 36 O Germanie unificată ar fi fost posibilă fie ca „Germania Mare”, fie doar cu teritoriile Confederației Germane fără Austria. Cum Austria nu dorea să cedeze teritoriile sale germanofone Imperiului German în 1848, coroana imperiului nou-format a fost oferită regelui prusac Frederic Wilhelm al IV-lea. În 1864 Austria și Prusia au luptat împreună împotriva Danemarcei și au eliberat ducatele independente Schleswig și Holstein. Cu toate acestea, ele nu au putut cădea de acord asupra unei soluții pentru administrarea celor două ducate, și în 1866 s-au angajat în Războiul Austro-Prusac. Înfrântă de Prusia după bătălia de la Königgrätz, Austria a trebuit să părăsească Confederația Germană și să nu mai ia parte la viața politică germană.Lonnie Johnson 55Schulze 233

Compromisul austro-ungar din 1867 (în ), a dus la o suveranitate duală, Imperiul Austriac și Regatul Ungariei, ambele conduse de Franz Joseph I.Lonnie Johnson 59 Teritoriul austro-ungar al acestui divers imperiu cuprindea multe zone locuite de popoare slave, între care cehi, croați, polonezi, ruteni, sârbi, slovaci, sloveni și ucraineni, precum și teritorii locuite de italieni și români.

Ca urmare, Austro–Ungaria a devenit din ce în ce mai dificil de guvernat într-o vreme marcată de apariția mișcărilor naționaliste, care au dus la înființarea unei poliții secrete cu organisme complexe. Guvernul Austriei a încercat pe cât posibil să echilibreze multiple aspecte: Reichsgesetzblatt, publicația care anunța legile și ordonanțele valabile în Cisleithania era publicată în opt limbi, toate grupurile naționale aveau dreptul la școli în limbile lor și la utilizarea limbii materne în administrație. Guvernul ungar, însă, a încercat să maghiarizeze toate grupurile etnice de pe teritoriul aflat sub jurisdicția sa, inclusiv pe germani. Astfel, nu se puteau rezolva problemele etnice din diferitele părți ale monarhiei dualiste.

Secolul al XX-lea