Eurogrupul este termenul colectiv recunoscut pentru reuniunile informale ale miniștrilor de finanțe din zona euro (acele state membre ale Uniunii Europene (UE) care au adoptat euro drept moneda oficială). Grupul are 21 de membri. Grupul exercită control politic asupra monedei și a aspectelor uniunii monetare a UE, cum ar fi Pactul de stabilitate și creștere .

Miniștrii se întrunesc cu ușile închise cu o zi înainte de o reuniune a Consiliului Afacerilor Economice și Financiare (ECOFIN) al Consiliului Uniunii Europene . Își comunică deciziile prin intermediul comunicatelor de presă și prin documente. Eurogroup on eurozone.europa.eu. Grupul este afiliat Consiliului Uniunii Europene (doar statele membre ale Eurogrupului votează asupra chestiunilor legate de moneda euro în cadrul ECOFIN) și a fost oficializat în temeiul Tratatului de la Lisabona .

Istoric Eurogrupul, cunoscut anterior sub numele de Euro-X și Euro-XI în legătură cu numărul de state care au adoptat moneda euro, a fost înființat la cererea Franței ca forum de coordonare a politicilor și de consultare pe teme legate de zona euro. An economic government for the eurozone? PDF, Federal Union Consiliul European din decembrie 1997 a aprobat crearea sa, iar prima reuniune a avut loc la 4 iunie 1998 la Castelul Senningen din Luxemburg.

La început, președinția Eurogrupului a reflectat-o pe cea a președinției rotative a Consiliului Uniunii Europene, cu excepția în care președinția Consiliului putea fi deținută de o țară din afara zonei euro, caz în care președinția Eurogrupului a fost deținută de următoarea țară din zona euro care urma să dețină președinția Consiliului. În 2004, miniștrii au decis să aleagă un președinte, iar în 2008, grupul a organizat pentru prima dată un summit al șefilor de stat și de guvern, în loc de miniștri de finanțe. Aceasta a devenit cunoscută sub numele de summitul euro și s-a desfășurat în mod neregulat în timpul crizei financiare din 2008 .

De la începutul uniunii monetare, rolul său a crescut în ceea ce privește guvernanța economică a monedei euro. Faptul că grupul se întrunește chiar înainte de Consiliul Ecofin înseamnă că acesta poate aproba în prealabil toate deciziile Ecofin privind afacerile zonei euro. Schwarzer, Daniela (24 November 2006) Institutionalisation through the back door , Eurozone Watch În 2009, Tratatul de la Lisabona a oficializat grupul și președintele acestuia. 

Organizare

Președinția Președintele Eurogrupului este în prezent Kyriakos Pierrakakis, ministrul economiei naționale și finanțelor din Grecia .

Pe 24 septembrie 2004, Eurogrupul a decis că ar trebui să aibă un președinte semipermanent, care ar urma să fie numit pentru un mandat de doi ani. Ministrul de Finanțe și pe atunci prim-ministrul Luxemburgului , Jean-Claude Juncker, a fost numit primul președinte al Eurogrupului, având primul mandat între 1 ianuarie 2005 și 31 decembrie 2006, și a fost reales pentru un al doilea mandat în septembrie 2006. În temeiul Tratatului de la Lisabona, acest sistem a devenit oficial, iar Juncker a fost confirmat pentru un al treilea mandat. Președinția a contribuit la consolidarea grupului, deoarece, înainte de numirea lui Juncker, Eurogrupul era prezent doar la reuniunile din Parlamentul European . De la crearea funcției, președintele a participat la reuniunea Comisiei pentru afaceri economice și monetare a Parlamentului European la fiecare șase luni.

După realegerea sa în funcția de președinte în ianuarie 2010, Juncker a subliniat necesitatea extinderii domeniului de activitate al Eurogrupului. În special în ceea ce privește coordonarea politicilor economice. Juncker a propus crearea unui mic secretariat format din patru până la cinci funcționari publici pentru a pregăti ședințele grupului. Totuși, deși Franța și Spania susțin astfel de planuri, Germania se teme că consolidarea grupului ar putea submina independența Băncii Centrale Europene . În iunie 2012, ministrul estonian al finanțelor, Jürgen Ligi, era văzut drept un posibil succesor al lui Juncker. În ianuarie 2013, Juncker a sugerat însă că probabilul său succesor ar fi Jeroen Dijsselbloem din Olanda, care a fost numit al doilea președinte al Eurogrupului la 21 ianuarie 2013. Pe 13 iulie 2015, Dijsselbloem a fost reales.

Pe 9 iulie 2020, Paschal Donohoe din Irlanda a fost ales al patrulea președinte al Eurogrupului, preluând mandatul la 13 iulie 2020. Pe 5 decembrie 2022, Donohoe a fost reales, al doilea mandat al său începând pe 13 ianuarie 2023. Pe 7 iulie 2025, Donohoe a fost ales pentru un al treilea mandat, care a început pe 13 iulie 2025. După ce Donohoe a demisionat pentru a accepta rolul de director general al Băncii Mondiale, Makis Keravnos din Cipru a devenit președinte interimar până când Eurogrupul ar putea alege un succesor. La 11 decembrie 2025, Kyriakos Pierrakakis din Grecia a fost ales al cincilea președinte al Eurogrupului.

Membri Președintele BCE, comisarul pentru afaceri economice și monetare și președintele Grupului de lucru al Eurogrupului participă, de asemenea, la reuniuni în calitate de observatori, spre deosebire de statele membre ale UE care nu aparțin zonei euro, care au fost excluse de la statutul de observator. Reprezentanților FMI li se permite uneori să fie prezenți la întâlniri. Nu este însă clar dacă observatorii pot lua cuvântul sau nu în timpul ședințelor. MembruReprezintăGrupare politicăMembru dinPreședintePPES&DPPEIndependentPPEIndependentALDEIndependentIndependentS&DPPEPPEPfEIndependentS&DPPES&DALDEPPEIndependentPPEIndependent

Observatori

Președintele Băncii Centrale Europene : Christine Lagarde (din 1 noiembrie 2019) Comisia Europeană : Valdis Dombrovskis (din 1 decembrie 2019) Director general al Mecanismului european de stabilitate : Pierre Gramegna (din 1 decembrie 2022)

Temei juridic Înainte de Tratatul de la Lisabona, Eurogrupul nu avea temei juridic. Un temei juridic formal a fost acordat pentru prima dată în temeiul Tratatului de la Lisabona, odată cu intrarea acestuia în vigoare, la 1 decembrie 2009. Protocolul 14 al tratatului prevede doar două articole care guvernează grupul;

Articolul 1: Miniștrii statelor membre a căror monedă este euro se întâlnesc în reuniuni informale. Reuniunile au loc, în măsura necesară, pentru a se discuta chestiuni legate de responsabilitățile specifice care le revin în ceea ce privește moneda unică. Comisia participă la reuniuni. Banca Centrală Europeană este invitată să participe la aceste reuniuni, care sunt pregătite de reprezentanții miniștrilor responsabili cu finanțele statelor membre a căror monedă este euro, precum și de reprezentanții Comisiei.

Articolul 2: Miniștrii statelor membre a căror monedă este euro aleg un președinte pentru doi ani și jumătate, hotărând cu majoritatea statelor membre în cauză.

-Protocolul 14 din Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de instituire a Comunității Europene, semnat la Lisabona, 13 decembrie 2007

În plus, tratatul a modificat regulamentul Consiliului UE astfel încât, atunci când Consiliul Ecofin în plen votează asupra chestiunilor care afectează doar zona euro, numai statele care utilizează moneda euro (țările Eurogrupului) au permisiunea de a vota asupra acestui aspect.

Această natură extrem de informală a condus la o serie de controverse, critici și dezbateri privind guvernanța uniunii monetare. Categorie:Economia Uniunii Europene Categorie:Consiliul Uniunii Europene Categorie:Pagini cu traduceri nerevizuite