Șemlacu Mare (, ) este un sat ce aparține orașului Gătaia din județul Timiș, Banat, România.
Istorie Prima mențiune documentară datează din anul 1270, atunci când localitatea este amintită într-un document ecleziastic cu numele de Meseusumlow. Era un centru rural relativ important. Regele Béla al IV-lea a înființat aici o mănăstire cu hramul „Sfântul Thomas Becket”. În anul 1278 abatele mănăstirii se numea Iacob și aparținea Ordinului Sfântului Augustin.Adrian Andrei Rusu, Dicționarul mănăstirilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, Presa Universitară Clujeană, 2000, p. 253.
La 1319 este menționat cu numele de Mezo-Sumlo. Între 1344 și 1370 avea deja statutul de oraș (civitas Mezeusumplyo). A decăzut spre sfârșitul Evului Mediu, coborând la rang de târg. În 1624 e menționat ca oppidum Mezo Somyo. Satul a devenit majoritar slovac după 1720, când a fost reînființat, cu numele de Semlak și colonizat cu familii de slovaci. Astăzi Șemlacu Mare este un sat majoritar românesc. thumb|Şemlacu Mare în Harta Iosefină a Banatului, 1769-72
Populație RecensământulVarga E. Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naționalitate, jud. Timiș 1880 - 1992 Structura etnicăAnulPopulațiaRomâniGermaniMaghiariSlovaciAlte etnii 1880 973 752 56 43 110 12 1900 1.076 823 82 50 101 20 1941 1.017 759 34 104 ? 120 1977 619 530 12 32 39 6 1992 409 382 10 6 9 2
Note
Legături externe Anuarul Socec al României Mari, 1924-1925 - de la Biblioteca Congresului S.U.A.
Șemlacu Mare, Gătaia Șemlacu Mare, Gătaia