Gheorghe Doja (în , , , uneori și Georgius Zekel, slovenă Juraj Dóža, croată Juraj Doža; n. cca. 1470, Dálnok, Scaunul Chizd al secuilor, Regatul Ungariei, astăzi Dalnic în județul Covasna, România - d. 20 iulie 1514, Temesvár, Regatul Uungariei, astăzi Timișoara, România) a fost un mic nobil secui din Transilvania care a condus răscoala țărănească contra marilor proprietari (magnați) unguri de pământ din anul 1514 care-i poartă numele.
Carieră militară Gheorghe Doja s-a născut la Dalnic în jurul anului 1470. Tatăl lui a fost mercenar în timpul războaielor împotriva Imperiului Otoman. În tinerețe, Gheorghe era înclinat către o carieră militară, pentru a urmă în pașii părintelui său. Dózsa György După ce s-a înscris în armata maghiară, Doja a servit în mai multe fortărețe și a câștigat o reputație de duelist de elită.
Doja a avut rangul de căpitan de cavalerie în campania împotriva otomanilor condusă de voievodul Transilvaniei Ioan Zápolya în 1513.
La sfârșitul campaniei a rămas staționat în Belgrad. Fiind un militar ambițios, Doja l-a provocat pe campionul otoman Ali de Epeiro (Epir) la duel, deși camarazii au încercat să-l convingă să renunțe. Ali era căpitanul unității de cavalerie otomană de spahii din castelul Smederevo din Serbia, care învinsese și ucisese deja mulți dueliști maghiari. Ali a acceptat imediat invitația la duel. Lupta a avut loc la 28 februarie 1514 într-un câmp dintre Belgrad și Smederevo. După o luptă lungă, Doja a reușit să taie brațul lui Ali de Epeiro și în final să îl ucidă. Victoria aceasta i-a adus lui Doja faimă în întreaga regiune. Regele Vladislav al Ungariei i-a dăruit titlul de cavaler, un colier de aur cu o gravură care reprezintă scena duelului și un sat ca domeniu propriu.
Războiul țărănesc condus de Gheorghe Doja
Papa Leon al X-lea a chemat la o cruciadă antiotomană, nedusă la îndeplinire. În anul 1513, Doja a fost însărcinat cu organizarea unui corp de oaste secui, care să participe la cruciadă. Oastea organizată pentru cruciadă s-a transformat într-o oaste de răsculați pe teritoriul Ungariei și Transilvaniei, sub conducerea lui Gheorghe Doja.
Proclamarea cruciadei de către papa Leon al X-lea a dus prin recrutarea țăranilor maghiari, slovaci, sârbi, croați, români și secui ca soldați, la un conflict de interese cu marea nobilime din Ungaria și Transilvania, care dorea să-i rețină pe țărani pe propriile domenii. Prin participarea la cruciadă țăranii sperau sa-și îmbunătățească greaua situație economică, în ipoteza unei campanii reușite în fața otomanilor.
100px|left thumb|Xilogravură de Gyula Derkovits, 1928
Împotrivirea marii nobilimi a dus la răscoala țărănească. Principalele direcții de atac ale răsculaților au fost Timișoara și Cenadul, localitățile de reședință ale episcopului Csáky Miklós (Nicolae de Csak), principalul adversar al înarmării țăranilor în vederea cruciadei.Nikolaus Engelmann, Warjasch, Mainburg 1980, pag. 20. Pe timpul desfășurării răscoalei s-au mai afirmat ca puternici adversari ai răsculaților voievodul transilvan Ioan Zapolya, episcopul romano-catolic al Transilvaniei Francisc de Varda (Várday Ferenc; e vorba de Kisvárda), și un jurist, Ștefan Werbőczy (Werbőczy István).
Armatele țărănești aflate sub conducerea lui Gheorghe Doja au fost la început victorioase la Cenad și Nădlac, unde răsculații l-au prins pe episcopul Csáki și l-au ucis. Șpanul Bathory a reușit să fugă și să-l cheme în ajutor pe voievodul Ioan Zapolya al Transilvaniei.
A urmat atacul nereușit de la 15 iulie 1514 al armatei țărănești asupra Cetății Timișoara unde se refugiase marea nobilime.
După eșecul de la Timișoara, la porunca lui Ioan Zapolya, Gheorghe Doja a fost prins, torturat în mod barbar și executat prin așezare pe un „tron” înroșit în foc (20 iulie 1514). thumb|Execuția lui Gheorghe Doja, gravură de Matthäus Merian cel Bătrân (1593 – 1650) thumb|right|Execuția într-o xilogravură contemporană evenimentelor.
Un rol important în ultima fază a răscoalei l-a jucat și intervenția armatei regale ungare contra țăranilor. Totuși, deși nobilimea a reușit să iasă victorioasă în conflictul cu țăranii din anul 1514, Ungaria a fost mult slăbită de răscoală și va trebui să suporte în 1526 înfrângerea zdrobitoare de la Mohacs în fața otomanilor, după care va urma o perioadă de 160 de ani de stăpânire otomană.
Note
Bibliografie Imm. Geiss, Istorie (în 6 vol.), Vol. 5 - "Expr. istorice", pag 310. M. Constantinescu, C.+H. Daicoviciu,etc., "Istoria Romaniei" - 1971, pag. 141÷143. Vezi și Secui Istoria Timișoarei
Legături externe Teritoriul, pe care a avut loc răscoala
Categorie:Secui Categorie:Transilvăneni din Evul Mediu Categorie:Victime ale răscoalelor țărănești Categorie:Istoria Transilvaniei Categorie:Istoria Timișoarei Categorie:Nașteri în 1470 Categorie:Decese în 1514 Categorie:Istoria Banatului Categorie:Banat Categorie:Condamnați la moarte Categorie:Oameni executați prin tortură Categorie:Eponime ale localităților din România