MECIPT

thumb|Calculatorul MECIPT-1 în laboratorul Facultății de Electrotehnică, 1961 MECIPT este acronimul pentru „Mașina Electronică de Calcul a Institutului Politehnic Timișoara". Acronimul s-a referit la trei calculatoare, numerotate 1, 2, respectiv 3.

MECIPT-1, pus în funcțiune în 1961, a fost un calculator de generația întâi, cu tuburi electronice, primul calculator electronic construit într-o universitate din România și al doilea din țară după CIFA-1 de la Institutul de Fizică Atomică-Măgurele. Calculatorul a fost folosit atât în procesul didactic, cât și pentru calculele necesare unor obiective cum au fost barajul Vidraru și pavilionul RomExpo.

MECIPT-2, pus în funcțiune în 1965, a fost un calculator de generația a doua, cu tranzistoare și memorie cu ferite. Calculatorul a fost construit pentru DSAPCB Timișoara și folosit de acesta pentru proiectări.

MECIPT-3 a fost un proiect care n-a mai fost finalizat integral. El urma să fie un calculator de generația a treia, însă imediat după lansarea proiectului România a achiziționat de la Compagnie internationale pour l'informatique licența calculatorului Iris 50, care a fost produs industrial sub denumirea de Felix C-256.

MECIPT-1 Documentarea pentru realizarea calculatorului MECIPT-1 (Mașina Electronică de Calcul a Institutului Politehnic TimișoaraBaltac, MECIPT…, p. 2) a fost începută în anul 1955 de Iosif Kaufmann și Wilhelm Löwenfeld,Gligor, Ionel, MECIPT…, p 187, citând o scrisoare a lui Iosif Kaufmann din 26 august 2011 iar proiectarea în 1956,Farcaș, MECIPT…, p. 4Holban, Forty Years…, p. 4 Kaufmann fiind principalul proiectant.Farcaș, MECIPT…, p. 7 Construcția propriu-zisă s-a făcut în clădirea Liceului Piarist din Timișoara, sediul din acea perioadă al Facultății de Electrotehnică.Baltac, MECIPT…, p. 7Farcaș, MECIPT…, p. 1<ref name="IEEE"> Anonymous, History of Computer Developments in Romania, IEEE Anals of the History of Computing, Vol. 21, No. 3, 1999</ref> Calculatorul a fost pus în funcțiune în 1961. Pentru exploatarea sa, și având în vedere că alt colectiv lucra sub conducerea prof. Alexandru Rogojan la calculatorul CETA, în cadrul facultății s-a înființat Centrul de Calcul (cu statut de centru de cercetare), având ca președinte pe prorectorul Gheorghe Silaș.Farcaș, MECIPT…, p. 2 La colectiv s-au alăturat în 1961 Vasile Baltac, în acel moment student în anul IV la IPT,Vasile Baltac, Gânduri la o aniversare: MECIPT 50 ani , Orizont, nr. 3(1542) din 29 martie 2011Vasile Baltac, MECIPT - Primii ani , Evocări Vasile Baltac, accesat 2015-04-15 angajat propriu-zis la 29 august 1962Baltac, MECIPT…, p. 25 și, în octombrie 1962, matematicianul Dan Farcaș.

Construcție thumb|Bistabil cu triode MECIPT-1 a fost un calculator de prima generație, conceput ca o mașină de tip paralel în virgulă fixă. Era alcătuit din 2000 de tuburi electronice (triode), peste 20000 de condensatoare și rezistoare, 30 km de fire și 100 000 de lipituri. Puterea consumată era de cca. 10 kW.Holban, Forty Years…, p. 2

În epocă exista puțină documentație. Documentația de care se dispunea era în majoritate de proveniență sovietică, pentru calculatorul M-3. Exista un protocol („conceptul Sofia”) între țările ce făceau parte din CAER, care prevedea punerea în comun a rezultatelor organizațiilor științifice. M-3 era un proiect științific, astfel că documentația pentru el era gratuită pentru aceste țări. Löwenfeld a obținut o parte din documentație, precum și multe componente (triode, rezistoare, condensatoare) de producție sovietică în urma unei deplasări la Leningrad și Moscova.Victor Megheșan, Victor Megheșan, memorii pe calculator, Market Watch nr. 111/18 decembrie 2008

Unele componente pentru calculatoare, cum ar fi memoria, erau produse în serie la Minsk, însă diseminarea lor în afara URSS era limitată. Totuși, componente și documentație au fost livrate și Chinei, precum și Ungariei, în acesta din urmă reproducându-se memoriile pe tambur magnetic. Ca urmare, acest tip de calculator era în construcție în mai multe locuri, dar fiecare își construia o variantă proprie. Între colectivele respective nu existau schimburi de experiență, ci, practic, concurență. Programele nu erau portabile, deoarece la început compatibilitatea n-a fost recunoscută ca fiind importantă. Győző Kovács, 50 Years Ago We Constructed the First Hungarian Tube Computer, the M-3: Short Stories from the History of the first Hungarian Computer (1957-1960), Proceedings of IFIP WG 9.7 International Conference, HC 2010, Held as Part of WCC 2010, Brisbane, Australia: Springer, 2010, pp. 68–80 Győző Kovács, The short history of M-3, the first Hungarian Electronic Digital Tube Computer , itf.njszt.hu, accesat 2014-04-17. Calculatoarele concepute în această perioadă în România: CIFA, MECIPT, DACICC nu aveau nimic în comun cu M-3 și erau de concepție integral a colectivelor de cercetare respective.

Unitatea aritmetică și logică Circuitele logice și registrele de lucru erau formate din porți și bistabili realizați cu triode.Baltac, Lucrări de laborator, L3 Tensiunea pentru valoarea logică „0” era de 65 V, iar cea pentru valoarea logică „1” de 185 V.Baltac, MECIPT…, p. 21 Formatul instrucțiunilor era pe 15 biți, 5 biți pentru partea de comandă (codul instrucțiunii, care permitea deci un set de 32 de instrucțiuni cablate) și o singură adresă, pe 10 biți.Farcaș, MECIPT…, p. 8

Unitatea aritmetică și logică, (dispozitivul aritmetic) dispunea de registrul acumulator (sumator, S), care avea 31 de biți. El putea stoca fie un număr binar subunitar de 30 de biți precedat de semnul pe un bit, fie două instrucțiuni de 15 biți (intercalate, întâi cele două părți de comandă, apoi cele două adreseBaltac, Lucrări de laborator, L7), fie 6 caractere, fiecare pe 5 biți. Pentru operațiile de înmulțire și împărțire era nevoie ca acesta să fie extins (&) cu încă un registru, I, de 30 de biți. Al doilea operand al operațiilor aritmetice și logice era stocat în registrul M (memorie), de 31 de biți. Tot M conținea și valoarea citită din memorie, sau care urma să fie scrisă în memorie conform adresei din instrucțiune.Baltac, Lucrări de laborator, L2

Calculatorul putea efectua în mod cablat doar operația de adunare. Operațiile de scădere, înmulțire și împărțire erau , procedeu inspirat din lucrările lui Maurice Wilkes de la Universitatea Cambridge și aplicat la calculatorul EDSAC.Farcaș, MECIPT…, pp. 7–8

Reprezentarea numerelor se făcea în (cod invers). La adunarea operanzilor cu același semn se verifica semnul rezultatului, iar dacă acesta nu corespundea cu semnul operanzilor se semnaliza depășirea capacității registrului S prin aprinderea indicatorului DCR, după care mașina se oprea. Depășirea capacității registrului nu putea avea loc dacă semnele celor doi operanzi erau diferite. Scăderea se reducea la adunare prin schimbarea semnului celui de al doilea operand.

La înmulțire și împărțire se opera cu modulele operanzilor, iar la rezultate se atașau semnele corespunzătoare. Deînmulțitul se plasa în registrul I, înmulțitorul în registrul M, iar registrul S era inițializat cu 0. Dacă ultimul bit din registrul I era 1, conținutul registrului M se aduna la S, iar dacă era 0, nu se aduna. Apoi registrele S & I erau deplasate la dreapta cu o poziție. După 30 de pași în registrele S & I se obținea produsul. La operația de înmulțire nu putea apărea depășirea capacității registrului.

La împărțire deîmpărțitul se afla în registrele S & I (ultimul inițializat de obicei cu 0), iar împărțitorul în M. Împărțitorul era scăzut din S & I. Inversul semnului rezultatului era adăugat la registrul I, iar dacă rezultatul era negativ împărțitorul era readunat la S. Apoi S & I erau deplasate la stânga cu o poziție. După 30 de pași registrul I conținea câtul, iar registrul S restul. La operația de împărțire, dacă deîmpărțitul era mai mare decât împărțitorul apărea depășirea capacității registrului, fapt semnalat încă de la prima cifră a câtului.

Memoria thumb|Tamburul memoriei MECIPT-1 thumb|Instalația de memorie cu tambur magnetic a MECIPT-1 Performanțele acestor calculatoare erau dictate de memorie, care era pe un tambur magnetic. Aceasta a fost procurată din Ungaria, în urma „colaborării” — de fapt a solicitării de a primi fără platăVasile Baltac, Pionieratul calculatoarelor în România și nașterea unei industrii de profil, Simpozionul Pionierii informaticii românești, Universitatea Agora Oradea, 8 decembrie 2007, accesat 2017-03-29 — cu prof. un pionier al informaticii maghiare,Baltac, MECIPT…, p. 3 șeful Grupului de Cercetare pentru Cibernetică ( – KKCs) al (MTA). Az M-3 utóélete: Szeged, 1965-68 , njszt.hu, accesat 2015-04-20 Tamburul primit nu era nou, dar era perfect funcțional, cu o capacitate de memorare destul de mare în epocă, de 1024 de adrese, fiecare adresă având 31 de biți — în termeni actuali aproape 4 KiB.Farcaș, MECIPT…, p. 9 Tamburul era divizat în 33 de piste, care erau citite de 33 de capete fixe, grupate în 8 grupuri distribuite în jurul tamburului, Dintre acestea, 31 de piste corespundeau celor 31 de biți ai unei celule de memorie, iar celelalte două piste serveau la sincronizare și numărarea adreselor (pista de tact), respectiv la identificarea începutului pistelor (pista de inițializare). Pe fiecare pistă se puteau înregistra 1024 de biți, corespunzători numărului de adrese. Accesul la informația de la o adresă era simultan pentru toți cei 31 de biți ai adresei.Baltac, Lucrări de laborator, L4

Tamburul se rotea cu viteza de 50 rot/s, ceea ce determina și cadența de acces a memoriei, adică numărul de instrucțiuni pe secundă al calculatorului. Ulterior această cadență a fost mărită (70–80 instrucțiuni pe secundă) prin forțarea numărătorului de adrese de a număra din 2 în 2, întâi cele 512 de adrese pare, apoi cele 512 de adrese impare,Baltac, MECIPT…, p. 17Documentar TVR, 20' 53" operație considerată în epocă ca fiind o inovație. Interfața, cunoscută în epocă sub denumirea de cuplor, a fost realizată pe baza schemelor primite odată cu tamburul magnetic, necesitând și ea c. 200 tuburi electronice. Memoria pe tambur era, în principiu, nevolatilă, astfel că informația din ea nu era pierdută la oprirea calculatorului. Asta permitea oprirea calculatorului seara și reluarea lucrului dimineața, mai ales că, datorită vitezei mici, rularea unor programe dura chiar mai multe zile. Totuși, uneori apăreau și incidente, care la oprire alterau conținutul.

Pupitrul de comandă thumb|Pupitrul de comandă (restaurat) Pupitrul de comandă avea trei părți. Partea din stânga permitea efectuarea programelor pas cu pas, inclusiv pașii microprogramați, în vederea depanării. Partea centrală conținea instrumente de măsură a tensiunii de alimentare. Partea din dreapta afișa conținutul registrelor (memorie – M, instrucțiuni – RI, adresa instrucțiunii curente – RAI) și indicatorilor, cu ajutorul unor beculețe dublate de comutatoare. Beculețul aprins semnifica valoarea „1”, iar stins valoarea „0”.

Periferice thumb|Bandă perforată și cititor de bandă asemănătoare cu cele folosite la MECIPT-1 (dar nu exista întregul teleimprimator)