Chechiș este un sat în comuna Dumbrăvița din județul Maramureș, Transilvania, România.
Etimologie Etimologia numelui localității: din adj. magh. kékes „albăstrui” (< magh. kek „albastru” + suf. -es), ca determinant al unui apelativ la care ulterior s-a renunțat, de genul Valea Albastră > top. rom. Checheș > Chechiș. Dorin Ștef, Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2016.
Numele oiconimului derivă din hidronimul Chechiș, care provine din magh. kékes “albastru”. Cu alte cuvinte, numele localității (Chechiș) e o adaptare românească după denumirea folosită de administrația maghiară (Kékes). Emil Petrovici (1970) analizează derivarea: “Faptul că apelativului magh. kék s-a adăugat suf. rom. -iș, înseamnă că aceste toponime au fost preluate de români din maghiară și adaptate specificului limbii române”.
Adjectivul magh. kékes a însoțit inițial un apelativ (probabil vale). Denumirea veche (*Valea Albăstruie) a fost tradusă în limba maghiară de autorități (Kékes pataka). Ulterior s-a renunțat la apelativ (Pataka) și a rămas doar determinantul (Kékes), care a dat top. rom. Checheș, apoi Chechiș. Deci e posibil ca denumirea românească veche să fi fost Valea Albăstruie, de la numele hidronimului numit azi Chechișel. Dorin Ștef, Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș, Cluj-Napoca, Editura Casa Cărții de Știință, 2023.
De menționat că, în județul Sălaj, mai există o localitate cu nume identic, având, probabil, aceiași etimologie.
Istoric right|thumb|250px|Chechiș în Harta Iosefină a Transilvaniei
Numele vechi a localității este Chechișul Românesc.
Prima atestare documentară cu numele Keykena este menționată în anul 1216, într-un act de donație al regelui Andrei al Ungariei.A. Iuga, Vechile frontiere ale românilor spre Apus în "Afirmarea" an IV, nr. 6-6, iunie-iulie 1939, p.74. Autorul articolului este de părere că așezarea făcea parte dintr-un sistem de pază al frontierelor de la răsărit ale Ungariei cu organizații militare de "ardăi" (paznici de pădure) români.
După alte surse, prima atestare datează din 1405 (Kekes). Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, București, Editura Academiei, 1967-1968.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, așezarea a făcut parte din comitatul maghiar Sătmar, iar în perioada interbelică a aparținut de județul Satu Mare, plasa Șomcuta Mare. După Al Doilea Război Mondial, a făcut parte din Regiunea Baia Mare, iar din 1968 a intrat în alcătuirea actualului județ Maramureș.
Demografie La recensământul din 2011, populația era de 907 locuitori.
Personalități locale Dragomir Ignat (1947-2019), profesor, poet, jurnalist, inspector la Inspectoratul Școlar Județean Maramureș. Vol. Risipiri (2007), Biblioraftul cu sentimente (2010), Privirea de promoroacă (2011).
Monument comemorativ Monumentul Eroilor din Primul și al Doilea Război Mondial (2010).Monumente din județul Maramureș închinate Eroilor din Primul Război Mondial, Editura Ethnologica, 2020, Baia Mare.
Note
Chechiș, Dumbrăvița