Gârdani este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Maramureș, Transilvania, România. Localitatea este situată între satele Fărcașa, Sălsig și Rodina, în depresiunea Baia Mare, pe malul râului Someș, la 33 km de Baia Mare; zonă de câmpie și deal. Dorin Ștef, Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2023, p.227
Istoric Prima atestare documentară: 1424. Mențiunea apare în Monografia județului Sălaj, realizată la începutul secolului al XX-lea, de Petri Mór Petri Mór, Szilágy vármegye monographiája, vol. III (A-K), 1902, Budapesta, p. 427. Potrivit istoricilor, atestările din 1423-1424 a satelor din Ținutul Codrului “se datorează în special împărțirii moșiilor între urmașii lui Sandrin și ai lui Drag (Tămășești, Bicaz, Gârdani, Socond, Fărcașa)” Monica Chita, Ținutul Codrului, Cluj-Napoca, 2018. p. 180. În perioada respectivă, Gârdani era o așezare mică formată din 46 familii, așezată la o distanță de 2 km, pe direcția nord-vest, de actuala așezare. Locul respectiv se numește și acum La Colibi, Valea Jotii, Dealul Ursoi” Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 33. . Localitatea făcea parte din comitatul maghiar Sătmar.
Denumiri atestate. În ultimele șase secole, localitatea Gârdani a avut mai multe denumiri atestate în documente oficiale: (1424) Ardanfalwa, Ardnfalwa, Hardanfalva, Kardanfalwa, (1470) Kordanfalwa, (1543) Ghardanffalwa, (1549) Gardanfalwa, (1570) Gerdanfalwa, (1612) Gardanfalva, (1733) Gerdány, (1750) Gardány, (1850) Giardány, (1854) Gardanfalva, Gîrdani, (1909-1919) Gârdani, Gardánfalva, (1968) Gârdani. Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, București, Editura Academiei, 1967-1968.
Parcurs istoric. Istoria localității Gârdani este strâns legată de istoria ținutului Sălaj. De la prima atestare documentară și până după Al Doilea Război Mondial, satul Gârdani a făcut parte din comitatul maghiar Solnocul de Mijloc; ulterior, din comitatul Sălaj. După 1918, a aparținut de județul Sălaj, plasa Cehu Silvaniei. După Al Doilea Război Mondial, a făcut parte din Regiunea Baia Mare, iar din 1968 a intrat în alcătuirea actualului județ Maramureș. În perioada 1940-1988 a fost sat aparținător de comuna Sălsig; între 1988-1989 a făcut parte din comuna Ulmeni; între 1989-2004 a revenit la comuna Sălsig. Din anul 2004 are statut de comună de sine stătătoare (fără alte localități aparținătoare). Dorin Ștef, Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2023, p.11 .
Etimologie Numele localității Gârdani derivă din numele de familie Gârdan, la care se adaugă suf. -i, în loc de suf. -ești (vezi localitățile Gârdești, în județele Vaslui și Teleorman), iar antroponimul Gârda(n) provine din adjectivul slav gŭrdŭ, cu sensul de mândru. Dorin Ștef, Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2016. În județul Maramureș, sunt 46 de persoane cu numele de familie Gârda, Garda. Dicționar de frecvență a numelor de familie din Maramureș, Baia Mare, 2007.
Dialect Dialectul utilizat în vorbirea curentă de populația majoritaredin satul Gârdani este: limba română, dialect dacoromân, subdialect crișean, grai someșean. În mod evident, generația celor născuți în anii 40-50, folosește elemente care definesc subdialectul moldovenesc, fără să se știe cu exactitate care este motivul: “Când un gârdelean începea să comunice oral, erai sigur de originea sa. Vorbea utilizând în exces vocala a, în loc de ă și vocalele i sau î terminale, în loc de e. Ei spuneau: Gardani, paduri, sacuri, gaini ...un grai asemănător cu cel moldovenesc, ce se deosebea de graiul locuitorilor din satele învecinate” Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 138 .
Nume de familie Numele de familie frecvente în localitatea Gârdani sunt: Ardelean, Andreicuț, Băbaș, Călăuz, Chira, Cirț(iu), Crișan, Coțiu, Cupșa, Dumitraș, Dragoș, Gîț, Marchiș, Moldovan, Mureșan, Maxim, Pop, Piron, Tătăran, Tînc, Vălean. Dorin Ștef, Gârdani, 600 de ani de atestare documentară, Editura Gutemberg, 2024, p.9 .
Personalități locale Din satul Gârdani s-au ridicat mulți oameni de valoare, care s-au evidențiat pe plan cultural, sportiv sau profesional, la nivel județean sau național. Printre aceștia se numără: Ilie Călăuz (1884-1952), protopop-martir greco-catolic. S-a născut în 20 iulie 1884, în localitatea Gârdani, plasa Cehu Silvaniei. A absolvit Facultatea de Teologie Greco-Catolică din Gherla (1909). În anul 1910 s-a căsătorit cu fiica preotului Alexandru Florian Butașiu din Satu Mare, fiind hirotonit ca preot greco-catolic la 10 aprilie același an. La 5 ianuarie 1911 a fost numit ca preot în parohia Crasna, unde a păstorit 6 ani. În anul 1926 a fost numit protopop în parohia Cehu Silvaniei. Cea mai importantă realizare a protopopului Ilie Călăuz a fost construcția bisericii din Cehu Silvaniei (1938). În data de 15 august 1952 a fost arestat de către Securitate și dus la Penitenciarul din Satu Mare. În urma presiunilor fizice și psihice la care a fost supus în cadrul anchetei, a decedat în noaptea de 25 septembrie 1952. Marin Pop, șef secție Muzeografie și muzee locale, Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, art. Preoți și dascăli sălăjeni în temnițele comunismului: Protopopul-martir Ilie Călăuz, în Graiul Sălajului, 21 decembrie 2023. . Adrian Cirțiu (1900-1975), tenor. S-a născut la 2 septembrie 1900, în Gârdani, comuna Sălsig, fiind fiul mai mare al învățătorului Nichita Cirțiu și al Mariei, născută Maior. Urmează școala elementară la Moftinul Mic și Satu Mare, iar Liceul la Satu Mare. La 17 ani, în 1917, a fost mobilizat și trimis pe front în armata austro-ungară. Ulterior, a urmat Conservatorul din Cluj, secția canto. Studiile muzicale, întrerupte la Cluj, le-a continuat la Milano. Câtă vreme a stat în Italia a susținut diferite concerte, repurtând succese remarcabile. După terminarea studiilor, revine în țară și funcționează o vreme ca tenor liric la Opera din Cluj. A prezentat două spectacole în orașul Baia Mare, ambele în sala Hotelului Ștefan (1937 și 1939). În 1942, se mută la Arad, unde a funcționat ca profesor de canto la Conservatorul din oraș, până la pensionare. Pamfil Bilțiu, Oameni din Maramureș, Baia Mare, Editura Casa Corpului Didactic Maramureș, 2003, p.130-133. .
Evoluție demografică 1715 = 90 locuitori; 1720 = 144 locuitori; 1750 = 336 locuitor; 1786 = 572 locuitori; 1850 = 625 locuitori; 1857 = 616 locuitori; 1880 = 710 locuitori; 1890 = 750 locuitori; 1900 = 878 locuitori; 1908 = 940 locuitori; 1918 = 832 locuitori; 1928 = 864 locuitori; 1929 = 886 locuitori; 1930 = 909 locuitori; 1931 = 921 locuitori; 1932 = 934 locuitori; 1934 = 963 locuitori; 1935 = 970 locuitori; 1936 = 983 locuitori; 1938 = 1.009 locuitori; 1970 = 1.712 locuitori; 2007 = 1.732 locuitori; 2011 = 1.151 locuitori; 2021 = 1.311 locuitori Dorin Ștef, Gârdani, 600 de ani de atestare documentară, Editura Gutemberg, 2024, p. 113 .
Monument istoric Castelul Blomberg (sec. XIX). A fost construit în perioada 1780-1821, după ce Ludwig von Blomberg, judecător al curții princiare, a primit ca danie de la împăratul Iosif al II-lea, un domeniu la Gârdani. „În jurul acestei proprietăți, gârdălenii au pus bazele unei noi așezări”. Gârdani, file de cronică, Baia Mare, Editura Eurotip, 2007. După 1945, castelul a fost transformat în școală. În 1963, Școala specială pentru copii cu deficiențe mintale de la Coștiui a fost transferată în fostul castel al baronului Blomberg din Gârdani, unde a funcționat până în 2011 (când școala s-a închis definitiv). În octombrie 2015, castelul a intrat în proprietatea unui antreprenor din București. Viorel Rusu, Lucia Pop, Clădiri, edificii, monumente și statui cu poveste. O altfel de istorie a orașului Baia Mare, Baia Mare, Editura Eurotip, 2024. .
Monument comemorativ Troița Eroilor din Gârdani a fost inaugurată în octombrie 1996. Este realizată din lemn de meșterul Alexandru Perța Cuza (și colaboratorii: Sorin Metesan și Marius Bude) și este amplasată în curtea bisericii ortodoxe din localitate. Troița are fața principală orientată spre nord, sculptură cu scena Răstignirii, Maica Domnului, nume de sfinți, „erarhi”, preoți și „Voievozi Brâncoveni”. Pe fața sudică, partea superioară poartă inscripția „Glorie veșnică eroilor neamului”. Brațul vertical are inscripționate nume de eroi din Al Doilea Război Mondial. Pe brațul oblic din stânga, sunt încrustate cuvintele: România este poarta creștinătății. 1914 - 1917, Ioan Ardelean. Pe brațul oblic din dreapta, stă scris: Românii s-au născut creștini. Monumente din județul Maramureș închinate eroilor din Primul Război Mondial, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2020, p. 109-110).
Monument al naturii În curtea castelului din Gârdani se află singurul exemplar secular din specia Ginkgo Biloba, din județul Maramureș, declarat monument al naturii. Are o circumferință a trunchiului de 288 cm și o înălțimea de peste 20 m. Nu se știe cu exactitate vârsta (specialiștii apreciază că are în jur de 250 de ani), însă nu putea fi plantat mai repede de 1780, anul în care a început amenajarea domeniului Blomberg. În anii 2000, s-a aflat în custodia elevilor din „Clubul Verde” a Școlii Gimnaziale din Gârdani. Ioan Nădișan, Comori ale patrimoniului natureal maramureșean, 2016, p.218.
Note
Gârdani, Gârdani