Pria (în ) este un sat în comuna Cizer din județul Sălaj, Transilvania, România.
Așezare Satul Pria este situat la limita sud-vestică a județului Sălaj cu județul Cluj, pe cursul superior al văii Priei, la poalele nord-vestice ale Măgurii Priei (vârful cel mai înalt al Meseșului, grupare montană nordică a Munților Apuseni ce aparține lanțului carpatic al Occidentalilor), în bazinul hidrografic al râului Crasna. Acesta se află la o distanță de 37 km față de municipiul Zalău și la 35 km față de orașul Șimleu Silvaniei.
Istorie Localitatea a fost atestată documentar pentru prima dată în anul 1481, însă vechimea ei poate fi mult mai mareCjsj.ro - Consiliul Județean al județului Sălaj - Comuna Cizer, date generale ; accesat la 20 februarie 2013. Vatra satului este adunată pe Valea Priei. Pe vale, la intrarea și ieșirea din sat, este marcată câte o moară. Pe deal, pe malul stâng, stă vechea biserică de lemn construită în anul 1750.Scribd.com - Monografia Sălajului - Dionisie Stoica, Ioan P. Lazăr (pag.264, poziția 126), accesat la 24 aprilie 2012 La sud de sat domină Măgura Priei, loc unde descoperirile arheologice semnalază urmele unui tumul de pază și semnalizare, atribuit epocii romaneBrukenthalmusum.ro - Repertoriul arheologic al județului Sălaj (pag.61, poziția 203) - satul Pria , accesat la 24 aprilie 2012. Trecutul îndepărtat al satului Pria este puțin documentat. Petri Mór a făcut în monografia Sălajului din 1901 o primă trecere în revistă a datelor istorice cunoscute despre sat.Szilágy Vármegye Monographiája - Monografia județului Sălaj
Evul Mediu Pria de Sus și Pria de Jos intră în documente în anul 1481, printre alte sate aparținătoare cetății de Valcău, în marea lor majoritate în posesia familiei Bánffy. Satul Pria a rămas mai mult sau mai puțin în posesia familiei Bánffy până la mijlocul secolului al XIX-lea. În 1925, cea mai mare proprietate din sat aparținea încă aceleiași familii. Din Evul Mediu până în 1867, satul Pria a aparținut administrativ de Comitatul Crasna.
În comitatul Crasna, ca și în întreaga Transilvanie, administrația Regatului Ungar s-a suprapus unei structuri sociale românești mai vechi. Urmele acesteia în Pria se pot distinge în menționarea voievodului Grigore Baboș, care conducea în 1594 peste crainicii satelor Cizer, Boian, Ponița, Hurez, Stârci, Ratin și Wayfalua.Ioan Augustin Goia: Zona Etnografică Meseș, p. 15, București 1982. Acesta din urmă, fiind menționat doar sub formă de sat al voievodului, ar putea fi identificat cu satul Pria, singurul care lipsește de pe Valea Cizerului și a afluenților ei.
În anul 1835, satul Pria aparținea din punct de vedere religios de Protopopiatul Districtului Crasna.Monografia Sălajului întocmită de Dr. Dionisie Stoica și Ioan P. Lazar, Șimleu Silvaniei 1908, (pag. 60)
Epoca modernă Începând cu anul 1876, satul Pria aparține Comitatului Sălaj din Regatul Ungariei, apartenență ce se va încheia în anul 1920, odată cu semnarea Tratatului de la Trianon, tratat ce prevedea stabilirea frontierelor Ungariei cu vecinii săi.
La 8 octombrie 1918, ofițerii Batalionului 6 Vânători de Munte, cu garnizoana în orașul Aiud, fondează în satul Pria prima bibliotecă poporală din localitate.Școala Noastră - 8 octombrie 1918 - Înființarea primei biblioteci din satul Pria, accesat la 8 octombrie 2017
În anul 1918, în luna noiembrie, la Pria, în prezența comandantului Corpului I de voluntari români constituit la Darnița-Kiev, căpitan în rezervă Victor Deleu, are loc o adunare populară prin care se aduce la cunoștința celor prezenți hotărârea românilor de a se uni cu Patri-Mamă; astfel atunci ia ființă Consiliul Național Român local și Garda Națională Română Pria, formată din 22 de membri, având rol de asigurare a ordinii publice locale.Petru Galiș Cizer-790, file de monografie pag. 75
În perioada interbelică, satul face parte din plasa Crasna, componentă a județului Sălaj, urmând ca, odată cu reorganizarea administrativă a României după modelul sovietic (regiuni și raioane) și înființarea Regiunii Autonome Maghiare (1952-1968), să aparțină zonei teritoriale a raionului Zalău, Regiunea Cluj.
Din anul 1968, după desființarea Regiunii Autonome Maghiare, satul Pria va face parte din zona administrativ-teritorială a actualului județ Sălaj.
De-a lungul timpului (din secolul al XVIII-lea până în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea), în sat funcționau 8 mori de apă (construite din lemn, cu sisteme hidraulice primitive) pentru măcinarea cerealelor (grâu, porumb, secară). Acestea erau amplasate pe cursul văii Priei, în gospodăriile unor localnici, astfel: prima (în amonte) la „Pavelea Savini”, urmată de cele din aval de la „Petrea 'l Pavăl”, „Niculaie Coșară”, „Cula Tomești”, „Ciunea Farcaș”, „Pavelea Ciorchi”, „Gheorghica Jurjului” și ultima, cea de la „Petrea Păraschi”.
Demografie Evoluția demografică de-a lungul timpului și schimbarea structurii etnice a populației satului între anii 1890-1992:Statistici etnice și religioase în Transilvania (1850-1992) : An Total loc. Români Maghiari Germani Evrei Rromi Ucraineni Slovaci Alte etnii1890 971 <div style="text-align:center">935 <div style="text-align:center">10 <div style="text-align:center"> 17 <div style="text-align:center">9 1900 1.077 <div style="text-align:center">1.017 <div style="text-align:center"> 10 <div style="text-align:center"> 26 <div style="text-align:center">24 1910 1.228 <div style="text-align:center">1.192 <div style="text-align:center"> 36 1920 1.135 <div style="text-align:center">1.116 <div style="text-align:center">19 1930 1.291<div style="text-align:center"> 1.271 <div style="text-align:center"> 10 <div style="text-align:center"> 10 1941 1.420 <div style="text-align:center">1.369 <div style="text-align:center"> 2 <div style="text-align:center">12 <div style="text-align:center">23 <div style="text-align:center">1 <div style="text-align:center">13 1966 1.234 <div style="text-align:center">1.234 1977 1.070 <div style="text-align:center">1.070 1992 594 <div style="text-align:center">566 <Center> 28 Populația totală a așezării la recensământul din 1992 număra 594 de locuitori, din care 566 erau români și 28 rromi. Numărul locuitorilor este într-o accentuată scădere, astfel că s-a ajuns la înjumătățirea populației față de cea existentă la recensământul din anul 1966.
Economie Economia așezării este una predominant agricolă, bazată pe cultura plantelor, creșterea animalelor, pomicultură, precum și pe comerțul cu produse agricole, captarea și îmbutelierea apei de izvor. Fiind o zonă bogată în livezi de pruni, aici se produce băutura tradițională „pălinca de prune”, specifică zonei.
Biserica Pe teritoriul nord-vestic al satului (la intrare dinspre Boian, pe partea dreaptă), în zona cunoscută de localnici sub numele de Scurta, se afla o mică bisericuță de lemn care a dăinuit până în anul 1933.Schița Monografică a Sălagiului întocmită de Dr. Dionisie Stoica și Ioan P. Lazăr, 1908; accesat la 11 februarie 2020 Aceasta a fost ridicată de către prieni în anul 1750Mek.oszk.hu - Szilágy Vármegye Monographiája - Petri Mór, 1901 (Monografia județului Sălaj); accesat la 11 februarie 2020, la inițiativa preotului Popa Luca. Lăcașul de rugăciune este descris ca fiind unul modest, de dimensiuni reduse, cu altar, naos și pronaos. În anul 1933 biserica de lemn din satul Pria a fost demolată, urmând ca între anii 1930-1936 să se construiască actuala biserică de zid. Biserica nouă poartă hramul „Sfinților Apostoli Petru și Pavel”Caietesilvane.ro - Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj - Caiete Silvane - Pria 530 de ani; accesat la 11 ianuarie 2020.
Școala Primele înscrisuri despre învățământul din satul Pria apar în publicația „Școala Noastră” (revistă pedagogic-culturală), organ oficial al revizoratului școlar, al comitetului școlar județean și al asociației învățătorilor din județul Sălaj.Școala Noastră (revistă pedagogică-culturală), organ oficial al revizoratului școlar, al comitetului școlar județean și al asociației învățătorilor din județul Sălaj, accesat la 11 februarie 2020 În numărul 7 al revistei (din 1 aprilie 1928), învățătorul Ioan Radu publică Monografia școalei din Pria; astfel, aflăm că primele forme de învățământ s-au desfășurat pe lângă biserică, în jurul anului 1848, atunci când, la stăruința preotului, fratele acestuia este numit dascăl. Acesta, timp de un an, îi va învăța pe copii rugăciuni și cântări bisericești, nu scrisul sau cititul. După un an de învățat în una din casele popii, sătenii construiesc prima școală, o clădire sărăcăcioasă ridicată din bârne de gorun și acoperită cu scândură. Următorul dascăl, Badea Petre, adus din satul Tusa, este cel care îi va învăța pe copii să scrie cu litere chirilice. După încă un an pleacă și Badea Petre. Îi urmează învățătorul Rada, un dascăl din Stârciu. Perioade întregi satul rămâne fără învățător. Este adus un nou dascăl, Chita, de la Năsăud. Acesta, pe lângă cele învățate de copii până acum, le va preda noi materii, printre care: aritmetica, geografia, dar și altoitul, un procedeu tehnic folosit în pomicultură. Lui Chita i-a urmat dascălul Ilie Ghilea, primul învățător cu diplomă și singurul care a stat cea mai lungă perioadă de timp, până în anul 1917, anul următor trecând la cele veșnice. Timp de un an, școala este păstorită de un suplinitor (un anume Matei), apoi de învățătorul Paul Pușcaș, iar din 1924 de Maria Ciurdărean și Ioan Radu (învățător și director).Monografia Sălajului - Dionisie Stoica, Ioan P. Lazăr, accesat la 11 februarie 2020Școala Noastră, organ oficial al revizoratului școlar, al comitetului școlar județean și al asociației învățătorilor din județul Sălaj (pag. 179 - 181), accesat la 11 februarie 2020
Tradiții dreapta|200px|miniatura|Măsurișul Oilor în Măgura Priei În Măgura Priei (996 m), vârful cel mai înalt al Munților Meseșului, în hotarul satului, în apropierea drumului județean 108G Cizer - Vânători, în locul numit „Purcăreață”, se ține în fiecare an, în a doua duminică a lunii mai, tradiționala serbare câmpenească Măsurișul Oilor, manifestare culturală cu implicații adânci în viața socială a locuitorilor acestor meleaguriLonelyplanet - Romania; accesat la 5 august 2015. Ca serbare câmpenească, Măsurișul a început în anul 1967, din ideea regretatului fiu al satului, Ioan Sonea, de a transforma obiceiul împreunișului oilor într-o adevărată sărbătoare.
Acest obicei pastoral are loc primăvara, atunci când oile sunt separate de miei. Măsurișul a devenit astăzi o manifestare de mare amploare, ce îmbină folclorul muzical-coregrafic cu tradiția într-un cadru natural de excepție.
Toponimie Toponimele sunt legate de: Diminutivele ce evidențiază, în primul rând, graiul localnicilor: Brăduleț, Iertaș, Pă Vale, Scurta, Strâmba, Poreclele și numele unor foști locuitori ai satului: La Văsica, La Vilești, La Bindea, La Hăbrești, La Băicănești, La Perneu, La Bușulindra, La Sonioaie, La Indreoi, La Ciulu, La Dobanea, La Șaitor, La Budurea, La Tureac, La Tomicoi. Numele unor foști proprietari de terenuri: Dâmbu Gaidoș, Dâmbu Farcaș, Groapa Gaghi, Dealu Iuli, Dealu Cozmii, Groapa Perneu Pâraiele ce străbat așezarea: Părău Coltăului, Părău Urzâcarului, Părău Uăni, Părău Cărâmbașului, Părău Brădulețului, Părău Fânațelor, Părău Țâcârlăului. Culmile Măgurii Priei: Urzâcar, Băiasă, Gribăn, Măgurice, Su' Margine, Picior, La Baie, La Valauă, La Cioroi, Coltău, Purcăreață (locul de desfășurare a Măsurișului), Su' Izvoară, Culme, Iclejia Popi, La Mormânt, Brădet, Osoi, Tăușoare, Vițălar, Capu Văii, Su' Coaste, Arsură, Taină, Rânșor, Pietricel, Grui, Țâcârlău. Numele unor foști localnici pe a căror terenuri se găsesc izvoarele unor fântâni: Fântâna Ioani-Niculai, Fântâna Drenului, Făntâna Hașului, Fântâna Petri Floarii, Fântâna Băicănești, Fântâna Uănii, Fântâna Toderi Bindii.