alt=Bazinul cu nuferi|miniatura|297x297px|Bazinul cu nuferi din Secția Sistematică thumb|300px|Intrarea în complexul de sere alt=Secţia Sistematică|miniatura|300x300px|Secția Sistematică Grădina Botanică „Anastasie Fătu” din Iași este cea mai veche grădină botanică din România.
Istorie Prima grădină botanică, înființată în 1856 de Anastasie Fătu la Râpa Galbenă, a existat până la moartea creatorului ei, în 1886, când terenul a fost vândut de către urmașii lui. O stradă situată aici perpetueză memoria lui Anastasie Fătu.
În 1873, Societatea de Medici și Naturaliști din Iași înființează o a doua grădină botanică, în apropiere de cea veche. Sarcina de organizare a acesteia revine lui Dimitrie Brândză, iar majoritatea plantelor au fost donate de către Anastasie Fătu. Unele dintre plantele cultivate atunci mai există și astăzi, în curtea Muzeului de Istorie Naturală.
În 1870, Universitatea „Al.I. Cuza” hotărăște să construiască ea însăși o grădină botanică, în spațiul actual al Institutului de Medicină și Farmacie, care este extinsă în 1876. Dar, pentru că nici acum aceasta nu corespundea standardelor de învățământ, se planifică crearea uneia în spatele Palatului Culturii, care însă nu este finalizată din lipsă de fonduri, iar ulterior din pricina Primului Război Mondial.
Astfel, în 1921, profesorul Alexandru Popovici înființează o grădină botanică nouă în spatele clădirii Universității noi, unde construiește și mici sere, folosite pentru creșterea plantelor tropicale. Această locație se păstrează pentru mai bine de 40 de ani, până în 1963. În acest an se hotărăște mutarea grădinii în spațiul actual, pe Dealul Copoului, sub supravegherea profesorului Emilian Țopa, pentru ca aceasta să satisfacă cerințele de învățământ.
În anul 1973, directoratul instituției a fost preluat, neremunerat, de botanistul ieșean Mandache Leocov: "Mi-au spus că au nevoie de mine un an, un an și jumătate. Eram îndrăgostit de plante, făcusem doctoratul în botanică agricolă. Un an s-a transformat în 17 ani. Grădina avea atunci 43 de hectare, am lăsat-o cu 105 hectare. Cu excepția unei suprafețe de șase hectare, toate terenurile pe care le-am preluat erau neproductive, aride. Marea majoritate erau așa de degradate că le-a abandonat Gostat-ul. Am făcut împrejmuirea, extinderea rețelei de ape, de drumuri, am stins ravenele, am făcut lacurile, centrele gospodărești. [...] Vreo patru ani de zile am organizat serele grădinii botanice. O parte din serele de arbori tropicali sunt tot din vremea mea. Expoziția de crizanteme tot eu am început-o", își amintește Leocov.Mandache Leucov. Reportaj, seria Cei mai frumosi romani, ziarul Adevarul. Acesta a publicat, în 1988, altături de Emilian Țopa, Ion Sârbu, Ionel Lupu, Rodica Rugină și Corneliu Tăbăcaru, lucrarea de referință Ghidul Grădinii Botanice Grădina Botanică: Ghid. Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iași. 1988. , lărgind în același timp sfera de relații a instituției universitare cu alte grădini botanice din lume.
Astăzi, Grădina Botanică din Iași acoperă o suprafață de aproximativ 100 de hectare, fiind una din cele mai mari din Europa.
Organizare alt=Rond|miniatura|300x300px|Rondul cu lalele din fața pavilionului administrativ alt=Lacul din Secţia Flora şi Vegetaţia României|miniatura|300x300px|Lacul din Secția Flora și Vegetația României alt=Rosarium|miniatura|300x300px|Rosarium-ul Grădinii Botanice din Iași
Activitatea științifică a grădinii botanice se desfășoară în 10 secții, un Herbar și 1 laborator.Pagina Grădina Botanică „Anastasie Fătu pe situl Universității din Iași. Pagină accesată pe 2 ianuarie 2014.
Secția Sistematică Se află amplasată în partea stângă a porții principale de acces în Grădina Botanică, unde, pe o suprafață de cca 4,61 ha se cultivă aproximativ 850 de taxoni vegetali, plante ierboase (anuale, bienale, perene) și lemnoase (arbori și arbuști), dispuși în teren după înrudirea lor naturală, în încrengături, ramuri, ordine și familii. Secția Sistematică se adresează îndeosebi elevilor și studenților, cărora li se oferă cadrul viu necesar înțelegerii unității și diversității lumii vii, ajutându-i să-și formeze o concepție științifică despre lume și viață. În cadrul secției au fost amenajate mai multe stâncării cu multe plante rare ori endemice în flora României, o microexpoziție cu lemne fosile, iar o fântână în stil moldovenesc îmbogățește zestrea culturală a secției Sistematice.
Complexul de sere Ocupă o suprafață de 5500 m² și cuprinde 21 de compartimente. Dintre acestea, 8 sunt deschise permanent spre vizitare, iar alte 3 sunt accesibile vizitatorilor în anumite perioade din an, cu ocazia diferitelor evenimente expoziționale.
Accesul în serele de vizitare se realizează pe două căi: prin intrarea principală în pavilionul administrativ, de unde se poate ajunge la sera Mediteraneeană sau la sera Palmariu sau prin intrarea de pe aleea ce separă secțiile Ornamentală și Fitogeografică. Pe aici se ajunge la sera Cicadatelor, Tropicală, a Suculentelor și a Cactusilor. O a treia intrare, prin sera Expozițională, este accesibilă publicului doar cu ocazia evenimentelor organizate în acest spațiu.
Complexul de sere adăpostește circa 2.210 taxoni, cu origine în ținuturile subtropicale, tropicale și ecuatoriale ale globului. Colecțiile sunt grupate după proveniența geografică a plantelor, ținând cont de cerințele ecologice, în sere calde, temperate sau reci.
Colecția plantelor xerofile reprezintă o asociație eterogenă de taxoni cu aspect arboricol, care provin din zone cu climat subtropical de tip mediteranean. Cei mai mulți taxoni sunt binecunoscuți: măslinul (Olea europaea), rodiul (Punica granatum), roșcovul (Ceratonia siliqua), oleandrul (Nerium oleander), rosmarinul (Rosmarinus officinalis), chiparosul (Cupressus sempervirens). Vegetația din zonele analoage celor mediteraneene, localizată în sudul Africii de Sud este reprezentată în colecțiile cultivate în sere prin speciile Myrsine africana, Agapanthus africanus (crin albastru), Haemanthus albiflos, Clivia miniata (crin roșu).
Flora zonelor tropicale și subtropicale este probabil cea mai bine reprezentată prin specii lemnoase și ierboase ce provin de pe continentele asiatic, american și australian.
Dintre speciile arborescente cele mai cunoscute și răspândite în cultură aparțin genului Ficus, apreciate în general pentru aspectul decorativ. În serele grădinii sunt cultivate peste 150 de exemplare aparținând la peste 20 taxoni (specii și varietăți horticole): F. benjamina (ficusul plângător), F. elastica (ficusul de cauciuc), F. pumila. Numeroase specii lemnoase tropicale sunt foarte apreciate pentru aspectul decorativ al frunzelor: Cordyline, Dracaena, Aucuba, soiuri de Codiaeum variegatum (croton) etc.
În grupul mare al speciilor arborescente palmierii ocupă un loc aparte, aspectul lor caracteristic fiind asociat cu zonele exotice. În serele grădinii se cultivă numeroase exemplare din specii cu frunze cu aspect palmat (Chamaerops humilis - palmierul pitic, Trachycarpus fortunei - palmierul evantai, Washingtonia filifera) sau penat (Phoenix dactylifera – curmal, Chrysalidocarpus sp.).
O importanță deosebită pentru specialiști prezintă exemplarele ce aparțin familiei Cycadaceae, forme primitive în cadrul plantelor fanerogame actuale. Cea mai răspândită specie a genului este Cycas revoluta, originară din Japonia. Colecția mai cuprinde și alți reprezentanți ai grupului: Ceratozamia mexicana (originară din America Centrală), speciile africane Encephalartos ferox și Stangeria eriopus.
Plantele exotice erbacee de origine tropicală cunoscute în cultură de mult timp provin mai ales din regiunile sudamericane și asiatice. Horticultorii amatori apreciază aceste plante fie pentru frunzișul remarcabil prin formă și culoare, fie pentru florile care adesea impresionează prin aspect sau dimensiuni.
Probabil plantele cele mai iubite pentru frunzișul lor sunt ferigile (Pteridophyta), care se fac remarcate fie prin luxurianță (Asplenium, Nephrolepis), fie prin eleganță (Adiantum, Davallia, Sellaginella). În aceeași categorie de plante se înscriu specii din genurile Begonia (plamân), Peperomia, Pilea, Colocasia (taro), Dieffenbachia, Monstera, Syngonium, Tradescantia (telegraf).
Numeroase plante decorative prin flori aparțin familiei Gesneriaceae, Acanthaceae sau Araceae. În cazul ultimei familii botanice se remarcă speciile genului Anthurium (floarea flamingo) ce dispun de o inflorescență atrăgătoare prin forma și coloritul spadixului și spatei; mai puțin cunoscuți sunt reprezentanții genului Spathiphyllum (crinul păcii).
Colecția de plante suculente cuprinde reprezentanți din familii botanice diferite ce au caracteristici esențiale comune ce le permit supraviețuirea în zone aride: rețin și acumulează apa în organele vegetative.
Marea majoritate a cactușilor provin din regiunile deșertice sau semideșertice ale Americii de Nord și Sud, zona mexicană fiind cea mai bogată în specii. În serele grădinii familia Cactaceae prezintă specii din genurile Astrophytum, Cereus, Rebutia, Echinocereus, Echinopsis, Opuntia, Mammillaria (reprezentat de peste 500 de exemplare). Din aceleași zone aride americane provin reprezentanți ai genurilor Agave, Yucca, Nolina, cu specii apreciate și cultivate pentru aspectul ornamental.
În zonele cu deficit pluviometric din Asia, Australia, dar mai ales Africa se dezvoltă reprezentanți din familii caracteristic suculente (Crassulaceae – Aeonium, Crassula, Sedum, Kalanchöe; Aizoaceae) sau la care suculența este un fenomen sporadic (Asparagaceae cu genurile Aloe sau Sansevieria; Euphorbiaceae cu unele specii de Euphorbia; Apocynaceae cu genurile Stapelia sau Ceropegia).
Plantele utile provenite din zonele tropicale și subtropicale sunt prezentate în diferite spații și predomină cele cu utilizări alimentare.
Dintre plantele de la care se utilizează fructele comestibile amintim: avocado (Persea americana), roșcovul (Ceratonia siliqua), mango (Mangifera indica), moșmonul japonez (Eriobotrya japonica), Psidium guajava (guaiava).
Alte specii de plante utile prezente în serele grădinii sunt:
plante care furnizează materie primă utilizată în industria textilă: ramia (Boehmeria sp.), inul de Noua Zeelandă (Phormium tenax), palmierul morișcă (Trachycarpus fortunei) etc.; plante cu proprietăți stimulatoare: arborele de cafea (Coffea arabica), arborele de cacao (Theobroma cacao); plante medicinale și aromatice: arborele de camfor (Cinnamomum camphora), dafin (Laurus nobilis), piper (Piper nigrum) etc.
O colecție foarte apreciată, care stârnește interesul vizitatorilor în sezonul hibernal (decembrie – martie) este cea de azalee (Rhododendron) și camelii (Camellia). Azaleele sunt reprezentate de sute de exemplare ce provin în majoritate de la circa 25 de soiuri care au printre speciile parentale pe R. simsii.
Colecția de camelii a grădinii cuprinde exemplare de la 15 soiuri care au drept specii parentale pe Camellia japonica, C. cuspidata, C. reticulata sau C. sinensis. Toate exemplarele cu valoare horticolă sunt valorificate în cadrul unei expoziții anuale.
Secția Ornamentală Secția Ornamentală este amenajată la intrarea principală în Grădina Botanică, în zona pavilionului administrativ și a Complexului de sere. Ca suprafață, secția dispune de 4 ha de teren și de 400 m² de seră, precum și 72,60 m² suprafață tratată ca solar, destinată colecțiilor de plante care necesită pentru cultivare spații protejate, dar și pentru cultura la sol a unor specii de plante utilizate ca flori tăiate pe tot parcursul anului.
Această secție reprezintă o subunitate a Grădinii Botanice care vine în întâmpinarea publicului larg prin diversitatea, densitatea și modul de expunere a unor specii de plante cu valoare ornamentală și se prezintă ca expoziție cu caracter permanent, îndeplinind astfel în principal rolul recreativ-cultural ca element fundamental care a stat la baza întemeierii Grădinii Botanice.