Regatul Georgiei ( Sak’art’velos Samep’o) a fost un regat medieval întemeiat în 975 de către Bagrat al III-lea. Acesta a înflorit pe parcursul secolelor XI și XII, așa-zisa Epocă de aur a istoriei Georgiei. Regatul a căzut sub forța invaziei mongole în secolul XIII, dar și-a reafirmat suveranitatea începând cu anii 1340. Reânceperea invaziilor turco-mongole începând cu 1386 a condus la colapsul final al regatului începând cu 1466 și la recunoașterea reciprocă a regatelor din componența acestuia, Kartli, Kaheti și Imereti ca state independente, între anii 1490 și 1493. Un stat georgian unificat nu s-a putut realiza până în 1762, când regatele Kartli și Kaheti s-au unit pentru a forma Regatul Kartli-Kaheti. În 1810, acest stat a fost anexat de către Imperiul Rus și a rămas sub dominație rusă (mai târziu sovietică) până în 1991, când s-a format Georgia din prezent.

Origini Ascendența dinastiei Bagrationi poate fi urmărită spre secolul VIII, când au venit pentru a conduce Tao-Clarjetia. Restaurarea regalității georgiene a început în anul 888, când Adarnase al IV-lea și-a luat titlul de „Rege al georgienilor”. David al II-lea, care aparținea dinastiei Bagrationi, conform tradiției georgiene, descindea din regele David Psalmistul. Acest lucru poate explica apariția harpei și a praștiei pe stema regală a dinastiei. Regatul Georgiei s-a stabilit în 1008. În acest an Bagrat al III-lea, fiul lui Gurgen al II-lea, devine conducătorul Regatului Georgiei de Vest, care includea Principatele Imeriti, Mingrelia, Abhazia, Guria și Svanetia. Mama lui Bagrat a fost regina Guranduht, o fiică a lui George al II-lea al Abhaziei.

Epoca de Aur

Regatul unificat și-a menținut independența precară față de Imperiul Bizantin și față de Imperiul Selgiuc de-a lungul secolului XI, și a înflorit sub domnia lui David al IV-lea (1089–1125), care a respins atacurile selgiucizilor și a terminat esențiala unficare a Georgiei prin recucerirea Tbilisiului în 1122.

Odată cu declinul puterii bizantine și cu dizolvarea Marelui Imperiu Selgiuc, Georgia a devenit una dintre cele mai proeminent popoare creștine din Orientul Mijlociu, imperiul său pan-caucazian, Georgia, Encyclopædia Britannica întinzându-se la lungimea maximă a granițelor sale, de la Caucazul de Nord către Iranul de Nord și partea vestică a Anatoliei. În ciuda incidentelor repetate de certuri dinastice, regatul a continuat să prospere în timpul domniei lui Demetriu I (1125–1156), George al III-lea (1156–1184) și în special, în timpul domniei fiicei lui, Tamara (1184–1213). Odată cu moartea lui George al III-lea, dinastia s-a stins pe line bărbătească și a continuat, din mariajul reginei Tamara, cu prințul alan, David Soslan, un descendent reputat al familiei Bagrationi.

Dominația mongolă În 1220, în urma invaziilor mongole în teritoriul transcaucazian, „epoca de aur” a regatului ia sfârșit, partea estică a Georgiei devenind vasală hanatului mongol Il. Însă regatul Imeriti, situându-se în partea vestică a Georgiei, a rămas independent sub domnia unei linii separate a Bagrationilor. În timpul lui George al V-lea (1314–1346) a existat o perioadă de renaștere, dar atacurile cuceritorului turc, Timur Lenk, dintre 1386 și 1403, a introdus regatul într-o situație proastă din punct de vedere economic și al dezvoltării culturale din care nu și-a revenit niciodată.

Ultimul rege al Georgiei unite a fost Alexandru I, a cărui fii au divizat regatul în mai multe principate disputate.

Cronologie

Bagrat al III-lea (1008-1014) George I (07.05.1014-16.08.1027) Bagrat al IV-lea (16.08.1027-24.11.1072) George al II-lea (1072-1089) David al IV-lea (1089–1125) Demetriu I (1125–1154 și 1255-1256) George al III-lea (1156–1184) Tamara (27.03.1184–18.01.1213) George al IV-lea (18.01.1213-18.01.1222/1223) Rusudan (1223-1245) David al VI-lea (1245-1259) David al VII-lea (1247-1270) Demetriu al II-lea (1270-1289) Vakhtang al II-lea (1289-1292) David al VIII-lea (1292-1302 și 1308-1311) George al V-lea (1299-1302 și 1314–1346) Vakhtang al III-lea (1302-1308), (n. 1276 - d. 1308) David al IX-lea (1346-1360) Bagrat al V-lea cel Mare (1360-1393?) George al VII-lea (1393-1407) Constantin I (1407-1411) Alexandru I cel Mare (1412-1442) Vakhtang al IV-lea (1442-1446) George al VIII-lea (1446-1465) Bagrat al VI-lea (1466-1478) Alexandru al II-lea (1478) Constantin al II-lea (1478-1505) David al X-lea (1505-1525) George al IX-lea (1525-1527/1534) Luarsab I (1527-1556/1534-1558) Simon I cel Mare (1556-1569 și 1578-1599) George al X-lea (1599-1606) Luarsab al II-lea (1606-1615) Bagrat al VII-lea (1615/1616-1619) Simon al II-lea (1619-1630/1631)

Note

Bibliografie

Surse http://www.britannica.com/place/Georgia/History Categorie:Istoria Georgiei