Talusul (Talus) sau astragalul este unul dintre cele două oase mai mari ale tarsului. Tarsul este un masiv osos care ocupă jumătatea posterioară a piciorului și este alcătuit din șapte oase dispuse în două rânduri: în rândul posterior se află două oase suprapuse: talusul (astragalul) deasupra și calcaneul dedesubt; rândul anterior este format din cinci oase: navicularul, cuboidul și trei cuneiforme.
Talusul este un os neregulat, cubic, alungit anteroposterior; are o masă principală: corpul talusului, un gât: colul talusului, și un cap - capul talusului. Fiind un os cuboid, talusul are 6 fețe: 1. fața superioară în formă de trohlee - trohleea talusului - cu o față articulară - fața superioară a trohleei - care se articulează cu fața articulară inferioară a epifizei distale a tibiei, cu maleola medială și maleola laterală; 2. fața inferioară cu trei fețișoare articulare pentru calcaneu (fața calcaneană anterioară, fața calcaneană mijlocie și fața calcaneană posterioară); între fața calcaneană posterioară și cea mijlocie se află un șanț - șanțul talusului; 3. fața laterală cu o fețișoara maleolară laterală, care se articulează cu fața corespunzătoare de pe maleola fibulară; inferior ei se află procesul lateral al talusului; 4. fața medială cu o fețișoară maleolară medială pentru articularea cu fațeta corespunzătoare a maleolei tibiale; 5. fața anterioară formată din colul talusului și capul talusului cu o față articulară naviculară care se articulează cu osul navicular; 6. fața posterioară pe care se află procesul posterior al talusului străbătut de șanțul tendonul mușchiului flexor al halucelui; acest șanț este delimitat de un tubercul medial și un tubercul lateral; tuberculul lateral este mai mare și se prezintă adesea ca un os independent - osul trigon - legat de talus prin ligamente.
Talusul se articulează superior cu gamba (tibia și fibula) prin intermediul articulației talocrurale, inferior cu fața superioară a calcaneului prin intermediul articulației talocalcaneene (subtalare) și anterior cu osul navicular și fețele articulare talare ale calcaneului prin articulația talo-calcaneo-naviculară. Făcând parte din articulația gleznei (talocrurală), rolul său este acela de a transmite toată greutatea corporală de la osul principal al gambei, tibia, în jos spre calcaneu și anterior spre degete.
Deși de el nu se prinde (nu se inserează) niciun mușchi, prezintă o mulțime de inserții ligamentare. Este acoperit pe o suprafață de 60% de cartilaj și are o vascularizație deficitară (asigurată de ramuri provenite din cele 3 artere principale ale gambei: artera tibială posterioară, artera tibială anterioară și artera peronieră), și, ca urmare, traumatismele talusului se pot însoți de osteonecroza corpului talusului. Inervația sa este asigurată prin ramuri ale nervilor fibular profund, tibial, safen și sural.
Din punctul de vedere al anatomiei comparate, talusul omului corespunde osului tibial (astragalul) și osului intermediar de la vertebratele tetrapode.
Anatomia descriptivă a talusului Capul talusului
Capul talusului (Caput tali) este segmentul distal (anterior) rotunjit al talusului, fiind unit de corpul talusului prin colul talusului. El se articulează înainte cu osul navicular, iar în jos cu calcaneul și se află în contact cu ligamentul calcaneonavicular plantar și partea calcaneonaviculară a ligamentului bifurcat. Capul talusului este oval, cu axul mare transversal. El are 2 fețe: anterioară și inferioară (plantară).Victor Papilian. Anatomia omului. Volumul I – Aparatul locomotor. Ediția a XI-a, revizuită integral de prof. univ. dr. Ion Albu. Editura ALL, 2006Z. Iagnov, E. Repciuc, I. G. Russu. Anatomia omului. Aparatul locomotor. Editura Medicală. București. 1962Viorel Ranga. Anatomia omului, vol. 2 - Membrele. Editura: CERMA. 2002Mihail Ștefaneț. Anatomia omului. Volumul I. Chișinău, Centrul Editorial-Poligrafic Medicina, 2007Pierre Kamina. Anatomie clinique. 4e édition. Tome 1, Anatomie générale, membres. Maloine, Paris 2009Tête du talus. Dictionnaire médical de l'Académie de MédecineWolfgang Dauber. Pocket Atlas of Human Anatomy. Founded by Heinz Feneis. 5th revised edition. Thieme, Stuttgart • New York. 2007L. Testut. Traité d'anatomie humaine. Tome premier. Ostéologie – Arthrologie – Myologie. Paris, 1899.
Fața anterioară a capului talusului prezintă o față convexă, ovală și netedă numită fața articulară naviculară, care se articulează cu fața articulară posterioară a osului navicular.Susan Standring. Gray's Anatomy: The Anatomical Basis of Clinical Practice. Expert Consult - Online and Print. 41st Edition. Publisher: Elsevier, 2016
Fața inferioară (plantară) a capului talusului prezintă 3 fețișoare articulare, separate prin proeminențe netede: fața articulară calcaneană anterioară, fața articulară a ligamentului calcaneonavicular plantar și fața articulară a părții calcaneonaviculare a ligamentului bifurcat.
Colul talusului Colul talusului (Collum tali) sau colul astragalului, colierul astragalian Farabeuf este segmentul îngustat, înclinat medial, care unește capul talusului și corpul talusului. Are o suprafață rugoasă, cu iregularități, pentru inserții ligamentare. El prezintă 4 fețe: superioară, laterală, medială și inferioară (plantară).Col du talus. Dictionnaire médical de l'Académie de Médecine
Fața superioară a colului talusului este neregulată, curbată medial, ciuruită de orificii vasculare. Pe ea se inserează anterior ligamentul talonavicular dorsal (Ligamentum talonaviculare). La persoanele care stau regulat în genuflexiune (pe vine) poate adesea să se dezvolte în porțiunea dorsolaterală a colului talusului o fețișoară, numită "fațetă de genuflexiune".
Pe fața laterală a colului talusului se inserează ligamentul talofibular anterior (Ligamentum talofibulare anterius), această inserție extinzându-se pe marginea anterioară adiacentă a suprafeței laterale a corpului talusului.
Fața inferioară (plantară) a colului talusului are un șanț adânc în partea sa medială, șanțul talusului (Sulcus tali). Șanțul talusului împreună cu șanțul calcaneului formează sinusul tarsului (Sinus tarsi), în care se află ligamentul talocalcanean interosos (Ligamentum talocalcaneum interosseum) și ligamentul cervical. Aceste 2 ligamente se inserează pe fața inferioară a colului talusului. Pe partea medială a feței inferioare a colului, înaintea șanțului talusului se află fața articulară calcaneană mijlocie, care se articulează cu fața articulară talară mijlocie a calcaneului.
Fața medială a colului talusului este rugoasă și conține numeroase orificii vasculare.
Corpul talusului Corpul talusului (Corpus tali) este porțiunea posterioară a talusului, care reprezintă aproximativ trei sferturi din acest os. Pe el se află câteva fețișoare articulare prin care se articulează cu calcaneul, tibia și fibula. Corpul talusului este separat de capul talusului prin colul talusului. Are o formă cuboidală cu 5 fețe: superioară, inferioară (plantară), laterală, medială și posterioară. Pe fața superioară se află trohleea talusului, iar pe fața inferioară 2 fețișoare articulare pentru calcaneu, una anterioară, fața articulară calcaneană mijlocie, și alta posterioară, fața articulară calcaneană posterioară, separate de șanțul talusului. Pe fața laterală se află fața maleolară laterală, care se articulează cu maleola laterală a fibulei, iar pe fața medială se află fața maleolară medială, care se articulează cu maleola medială a tibiei. Pe fața posterioară a corpului talusului se află procesul posterior al talusului cu 2 tuberculi: tubercul medial și tubercul lateral, separați prin șanțul tendonului mușchiului flexor lung al halucelui.Tête du talus. Dictionnaire médical de l'Académie de Médecine
Fața superioară a talusului
Fața superioară a talusului este formată în cea mai mare parte de partea superioară a corpului talusului, pe care se află o suprafață articulară netedă în formă de scripete, numită trohleea talusului. Anterior de trohleea talusului, fața superioară a talusului este formată de către o mică suprafață - partea superioară a colului.
Fața superioară a corpului talusului Fața superioară a corpului talusului este ocupată în întregime de trohleea talusului, care este acoperită de o fațetă articulară, fața superioară a trohleei talusului.
Trohleea talusului (Trochlea tali) este o suprafață articulară în formă de scripete, convexă dinainte înapoi și ușor concavă transversal, care ocupă partea superioară a corpului talusului. Ea este acoperită de o fațetă articulară, numită fața superioară a trohleei talusului, care corespunde cu fața articulară inferioară tibială (Facies articularis inferior tibiae) de pe epifiza distală a tibiei. Trohleea talusului se prelungește medial cu fața maleolară medială a talusului, care corespunde cu fața articulară a maleolei mediale a tibiei (Facies articularis malleoli medialis tibiae) și lateral cu fața maleolară laterală a talusului, care corespunde cu fața articulară a maleolei laterale a fibulei (Facies articularis malleoli lateralis fibulae). Ansamblul, format de fața superioară a trohleei, fața maleolară medială a talusului și fața maleolară laterală a talusului, se articulează cu scoaba gambieră, formată de fața articulară inferioară a tibiei, fața articulară a maleolei mediale și cea a maleolei laterale în cadrul articulației talocrurale (Articulatio talocruralis).Trochlée du talus. Dictionnaire médical de l'Académie de Médecine