miniatura|Drapelul Uniunii Europene cu o cruce roșie, simbolizând euroscepticismul.
Euroscepticismul este o poziție politică care critică Uniunea Europeană și integrarea europeană."EU-Scepticism vs. Euroscepticism. Re-assessing the Party Positions in the Accession Countries towards EU Membership" in Laursen, Finn (ed.) EU Enlargement: Current Challenges and Strategic Choices, Bruxelles: Peter Lang.Therése Hultén "Swedish EU-Scepticism: How is it Compatible with the Support for Enlargement?" Ea variază de la cei care se opun unor instituții și politici ale UE și caută reforme (eurorealism, eurocritic sau euroscepticism moderat), până la cei care se opun aderării la UE și văd UE ca ireformabilă (anti-unionism, anti-EUism sau euroscepticism dur)."Marine Le Pen's Real Victory". The Atlantic, 7 May 2017. Opusul euroscepticismului este cunoscut sub numele de pro-europenism sau unionism european.
Principalii exponenți ai euroscepticismului cred că integrarea subminează suveranitatea națională și statul național,Euroscepticism or Europhobia: Voice vs Exit? . Jacques Delors Institute. November 2014. pp.4–6Alibert, Juliette. Euroscepticism: The root causes and how to address them. Heinrich Böll Foundation. October 2015. că UE este o organizație elitistă și lipsită de legitimitate democratică și transparență, că este prea birocratică și risipitoare, că încurajazează creșterea imigrației, sau este percepută ca fiind o organizație neoliberală care apără interesele elitei marilor corporații în detrimentul clasei muncitoare,John FitzGibbon, Benjamin Leruth, Nick Startin (editors). Euroscepticism as a Transnational and Pan-European Phenomenon. Taylor & Francis, 2016. p.133 că este responsabilă pentru austeritate și că încurajează privatizarea.
Euroscepticismul se regăsește în grupuri de-a lungul spectrului politic, atât pe stânga cât și pe dreapta, și adesea se regăsește în partidele populiste. Deși critică UE din multe dintre aceleași motive, euroscepticii populiști de stânga se concentrează pe problemele economice mai mult, precum criza datoriilor europene și pe Parteneriatul de Investiții și Comerț Transatlantic,John FitzGibbon, Benjamin Leruth, Nick Startin (editors). Euroscepticism as a Transnational and Pan-European Phenomenon. Taylor & Francis, 2016. p.105 în timp ce euroscepticii populiști de dreapta se concentrează mai mult pe naționalism și imigrație, precum criza refugiaților din 2015.Hobolt, Sara. "The Crisis of Legitimacy of European Institutions", in Europe's Crises. John Wiley & Sons, 2018. p.256 Ascensiunea partidelor dreptei radicale începând cu anii 2000 este strâns legată de ascensiunea euroscepticismului.Han Werts, Marcel Lubbers, and Peer Scheepers (2013) Euro-scepticism and radical right-wing voting in Europe, 2002–2008: Social cleavages, socio-political attitudes and contextual characteristics determining voting for the radical right , European Union Politics, vol. 14 no. 2: 183–205.
Sondajele Eurobarometru asupra cetățenilor UE arată că încrederea în UE și instituțiile acesteia a scăzut puternic între 2007 și 2015. În acea perioadă, a fost constant sub 50%.Spring 2015 Standard Eurobarometer: Citizens see immigration as top challenge for EU to tackle. European Commission. 31 July 2015. Un sondaj din 2009 a arătat că sprijinul pentru aderarea la UE a fost cel mai scăzut în Regatul Unit, Letonia și Ungaria. Până în 2016, țările care priveau UE cel mai defavorabil erau Regatul Unit, Grecia, Franța și Spania. Referendumul din 2016 privind menținerea în Uniunea Europeană a Regatului Unit a dus la un vot de 51,9% în favoarea părăsirii UE (Brexit), decizie care a intrat în vigoare pe 31 ianuarie 2020.
Din 2015, încrederea în UE a crescut în majoritatea țărilor UE, ca urmare a scăderii ratelor șomajului și a sfârșitului crizei refugiaților. Un sondaj Eurobarometru după alegerile din 2019 a arătat că 68% dintre cetățeni susțin UE, cel mai înalt nivel din 1983; cu toate acestea, sentimentul că lucrurile merg într-o direcție greșită în UE a crescut la 50%. Încrederea în UE a crescut semnificativ la începutul pandemiei de COVID-19, cu niveluri care variau între statele membre.
Motive Principalele motive pentru apariția euroscepticismului include ideile că:
Integrarea subminează suveranitatea și statul național; UE este elitistă și lipsită de legitimitate democratică și transparență; UE este prea birocratică și risipitoare; Încurajează creșterea nivelului imigrației; Este o organizație neoliberală care apără interesele elitelor marilor corporații în detrimentul clasei muncitoare; UE este responsabilă pentru austeritate; UE este responsabilă pentru privatizare.
Terminologie Pot fi considerate că există mai multe tipuri diferite de gândire eurosceptică, care diferă în măsura în care aderenții resping integrarea între statele membre ale UE și în motivele pentru care o fac. Aleks Szczerbiak și Paul Taggart au descris două dintre acestea drept euroscepticism dur și moderat (sau ușor).Harmsen et al. (2005), p. 18.Szczerbiak et al. (2008), p. 7 În același timp, unii savanți au spus că nu există o linie clară între presupusul euroscepticism dur și moderat. Cas Mudde și Petr Kopecky au spus că, dacă linia de demarcație este numărul și la ce politici se opune un partid, atunci se pune întrebarea la câte trebuie să se opună un partid și cărora ar trebui să se opună un partid, ceea ce îi face eurosceptici duri în loc de moderați.
Euroscepticism dur Potrivit lui Taggart și Szczerbiak, euroscepticismul dur, sau anti-EU-ismul, este „în principiu opoziția față de UE și integrarea europeană și prin urmare poate fi întâlnit la partidele care cred că țările lor ar trebui să se retragă din UE, sau ale căror politici față de UE echivalează cu a fi opuse întregului proiect de integrare europeană așa cum este conceput în prezent”. Grupul Europa Libertății și Democrației Directe din Parlamentul European (2014-2019) a manifestat un euroscepticism dur, dar după alegerile europene din 2019 grupul a fost dizolvat din cauza numărului mic de membrii, cum cel mai mare membru al său, Partidul Brexit s-a retras din grup imediat după retragerea formală a Marii Britanii din UE.
Unii eurosceptici duri consideră că poziția lor este mai degrabă pragmatică decât un principiu. În plus, Tony Benn, un parlamentar de stânga din partea Partidului Laburist care s-a luptat împotriva integrării europene în 1975 opunându-se aderării la Comunitatea Europenă la referendumul din acel an pe această temă, și-a subliniat opoziția față de xenofobie și sprijinul său pentru democrație, spunând: „Părerea mea despre Uniunea Europeană nu a fost întotdeauna că sunt ostil străinilor, ci că sunt în favoarea democrației... Cred că ei construiesc un imperiu acolo, vor să fim parte a imperiului lor iar eu nu vreau asta.” Președintele ceh, Václav Klaus, a respins termenul de euroscepticism pentru pretinsele sale accente negative, spunând, la o întâlnire din aprilie 2012, că expresiile pentru un eurosceptic și pentru oponentul lor ar trebui să fie „un eurorealist” și, respectiv, cineva care este „euronaiv”. François Asselineau de la Uniunea Republicană Populară franceză a criticat utilizarea termenului „sceptic” pentru a descrie euroscepticii duri și ar susține mai degrabă utilizarea termenului „oponent euro”.Asselineau, François. "« Européens convaincus » contre « Eurosceptiques » : Le retour de la Sainte Inquisition" , Popular Republican Union, 16 December 2010. Retrieved 29 October 2013. El consideră că folosirea termenului „sceptic” pentru euroscepticii moderați este corectă, deoarece alte partide eurosceptice din Franța „doar critică” UE, fără a ține cont de faptul că Tratatul de la Roma poate fi modificat doar cu un acord unanim al toate statele membre UE, lucru pe care el consideră imposibil de realizat.
Euroscepticism moderat Euroscepticismul moderat reflectă sprijinul pentru existența, apartenența, sau o formă de Uniune Europeană dar în opoziție cu politicile specifice ale UE, sau în spusele lui Taggart și Szczerbiak, „acolo unde NU există o obiecție de principiu față de integrarea europeană sau aderarea la UE, dar în cazul în care preocupările cu privire la unul (sau un număr) de domenii de politică conduc la exprimarea unei opoziții calificate față de UE sau unde există sentimentul că „interesul național” este în prezent în contradicție cu traiectoria UE”.
Atât grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni, dominat de partidul polonez de dreapta Lege și Justiție, cât și Grupul Confederal al Stângii Unite Europene, care este o alianță a partidelor de stânga în Parlamentul European, afișează un euroscepticism moderat. Grupul Conservatorilor și Reformiștilor nu folosește el însuși descrierile euroscepticism sau euroscepticism moderat și, în schimb, își descrie poziția ca fiind una a eurorealismului, o distincție descrisă de Leruth ca fiind una „destul de subtilă, dar care nu trebuie ignorată”, având în vedere asocierea termenului de euroscepticism cu „dezintegrarea europeană”. Leruth descrie eurorealismul drept „o viziune pragmatică, antifederalistă și flexibilă a integrării europene în care predomină principiul subsidiarității, care urmărește reformarea cadrului instituțional actual pentru a extinde rolul parlamentelor naționale în procesul decizional”. Steven afirmă că „Eurorealismul este o formă de conservatorism, în primul rând, mai degrabă decât o formă sau euroscepticism, chiar dacă, evident, are foarte mult și tendințe eurosceptice „moderate” care sunt prezente într-un număr de partide membre CRE”.Szczerbiak et al. (2008), p. 8
Antieuropenism
Deși există unele suprapuneri, euroscepticismul și antieuropenismul sunt diferite. Euroscepticismul este critica la adresa Uniunii Europene (UE) și a integrării europene. Antieuropenismul este sentimentul sau politicile de opoziție față de Europa. De exemplu, excepționalismul american din Statele Unite a condus mult timp la critici la adresa politicii interne europene,Anti-Europeanism and Euroscepticism in the United States , Patrick Chamorel No 25, EUI-RSCAS Working Papers from European University Institute (EUI), Robert Schuman Centre of Advanced Studies (RSCAS) 2004 cum ar fi dimensiunea statului bunăstării în țările europene,Elsner (2005), McPherson (2003) și a politicii externe, cum ar fi țările europene care nu au susținut Invazia Irakului din 2003 condusă de SUA.Lexington (2007), Ash (2003) Pipes (2006)
Alți termeni Unii experți consideră că diferența treptată de terminologie dintre euroscepticismul dur și cel moderat este inadecvată pentru a se adapta la marile diferențe în ceea ce privește agenda politică; euroscepticismul dur a fost denumit și eurofobie, spre deosebire de simplu euroscepticism. Alte denumiri alternative pentru euroscepticismul dur și moderat includ retragelist și, respectiv, reformist.
Sondaje Eurobarometru Un sondaj din noiembrie 2015, realizat de TNS Opinion and Social în numele Comisiei Europene, a arătat că, în întreaga UE, imaginea pozitivă a UE a scăzut de la un nivel maxim de 52% în 2007 la 37% în toamna anului 2015; aceasta se compară cu 23% cu o imagine negativă a UE și 38% cu o imagine neutră. Aproximativ 43% dintre europeni au considerat că lucrurile „merg în direcția greșită” în UE, comparativ cu 23% care credeau că lucrurile merg „în direcția corectă” (11% „nu știu”).Aproximativ 32% dintre cetățenii UE tind să aibă încredere în UE ca instituție, iar aproximativ 55% nu tind să aibă încredere în ea (13% „nu știu”). Neîncrederea în UE a fost cea mai mare în Grecia (81%), Cipru (72%), Austria (65%), Franța (65%), Regatul Unit și Republica Cehă (ambele 63%). În general, mai mulți respondenți nu au avut încredere în propriul guvern (66%) decât în UE (55%). Neîncrederea în guvernul național a fost cea mai mare în Grecia (82%), Slovenia (80%), Portugalia (79%), Cipru (76%) și Franța (76%).