Bucovina în Primul Război Mondial

thumb|right|200px|Harta Bucovinei din anul 1901 thumb|right|200px|Harta zonelor de bătălia ale armatelor ruse în Primul Război Mondial

Bucovina în Primul Război Mondial a constituit pentru Armata Austro-Ungară și Armata Imperială Rusă un teatru secundar de operațiuni militare.

Spre diferență de alte zone, acțiunile militare nu au luat aspectul unor lupte de poziții. Acestea au constat predominent în deplasări de trupe pe căile principale de acces, pentru învăluirea inamicului și ocuparea prin lupte de durată scurtă a liniilor de teren, a căilor de comunicații și a localităților cu roluri strategice, administrative și logistice semnificative în ducerea războiului. Dinamica operațiunilor, a făcut ca teritoriul său să fie pierdut sau reocupat de către armatele combatante de 3 ori în intervalul 1914-1918. Situația premergătoare războiului

În apropierea Primului Război Mondial, datorită colonizărilor și imigrărilorBucovina în anii primului război mondial, Fetcu, 2004, p. 220 populația Bucovinei ajunsese un mozaic etnic, format din 12 naționalități și 10 confesiuni. Conform ultimului recensământ austriac, rutenii se situau pe primul loc cu 38,38 %.Corbea-Hoisie, Andrei ; Bucovina; The YVO Encyclopedia of Jewes in Eastern Europe; accesat la 18 octombrie 2015. Românii mai reprezentau doar o treime (34,38%) din totalul locuitorilor, iar etnicii germani 21,24 %. Printre etnicii germani au fost socotiți și evreii, al căror procent ajunsese la 12,86 %. Românii erau situați predominent în sud și partea centrală a estului BucovineiIdentités et territoire chez les slaves de Bucovine : relations interethniques, faits identitaires et territoriaux dans les Carpates orientales (Roumanie-Ukraine) – Le mythe culturel bucovinien (Chapitre 4), Beaumont, Fig. 22, p. 119, iar ucrainenii în nordMihai, Florin-Răzvan; L’Élite politique ukrainienne de Bucovine. La dynamique électorale des élections générales (1918 – 1937) ; Transylvanian Review, Vol. XX, Supplement no. 1, 2011, pp. 135-146; accesat la 08 noiembrie 2015 și partea central-vestică. Exista un mic număr de polonezi, secui și slovaci.

Germanii (incluzând evreii) erau concentrați, mai ales în Gura Humorului, Rădăuți, Siret, Suceava și Cernăuți.Bucovina în anii primului război mondial, Fetcu, 2004, p. 221. Acestora li se adăugau – în orașe, polonezi.

Ucrainenii din această regiune a Imperiului Austro-Ungar aveau o conștiință socială mai dezvoltată decât cei aflați sub dominația rusă în Basarabia și erau conduși de o elită politică experimentată și activă, formată din reprezentanți ai clasei de mijloc a orașelor și intelectuali ai satelor (preoți ortodocși si greco-catolici, profesori, funcționari publici). La începutul secolului al XX-lea, comunitatea ucraineană era favorizată la nivelul administrației locale. În aceeași perioadă opțiunile politice ucrainene se îndreptau spre 3 curente politice: Bătrânii ruteni, Tinerii ruteni și Radicalii. Din 1896 activa în Bucovina și Partidul Social Democrat, organizat ulterior pe secțiuni etnice (cea ucraineană a fost coordonată între 1906 și 1918 de către de Iosip Bezpalko. thumb|left|200px|Sediul administrației Ducatului Bucovinei după 1905 thumb|right|100px|Contele Rudolf von Meran, guvernator al Bucovinei în perioada 15 ianuarie 1912 - 15 decembrie 1916)

Sistemul politic instituit de către liderii austrieci era însă echilibrat și, căuta totuși să atenueze tensiunile care apăreau în procesul de afirmare a identității naționale a celor cinci grupuri etnice majore (ucraineni, români, germani, evrei și polonezi), Acest sistem lua în calcul dimensiunea fiecărui grup etnic. Conform legii electorale care fusese introdusă în 1910, legislativul Bucovinei avea 63 de membri, din care 28 de locuri erau ocupate de către reprezentanți ai comunităților: câte 10 de către ucraineni și respectiv români, 7 de către germanii și 1 de către polonezi. 18 locuri erau destinate celor aleși prin vot universal, din care câte 6 erau ocupate de români și respectiv ucraineni, 5 de germani și 1 de polonezi. În legislativul austriac, bucovinenii cu drept de vot trimeseseră în 1907, 14 membri: cîte 5 reprezentanți din partea românilor și respectiv ucrainenilor, precum și 4 germani. Limba română și ucraineană deveniseră alături de germană, limbi oficiale ale regiunii.Identités et territoire chez les slaves de Bucovine : relations interethniques, faits identitaires et territoriaux dans les Carpates orientales (Roumanie-Ukraine) – Le mythe culturel bucovinien (Chapitre 4), Beaumont, p. 120

Asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand a produs în Bucovina consternare, dat fiind că era o speranță pentru românii aflați aici, care credeau că el le va îmbunătăți viața. Atentatul a fost înfierat, s-au trimis telegrame de condoleanțe, s-au ținut slujbe și copiii cuplului imperial rămași fără părinți, au fost compătimiți.Bucovina în Războiul Mondial, Bălan, 1929, p. 11

Dinamica operațiunilor Succesiv au stâpânit teritoriul atât trupele ruse (septembrie - octombrie 1914, noiembrie 1914 - februarie 1915; iunie 1916 - august 1917), cât și cele austro - ungare. Fiecare perioadă de ocupație a fost asociată cu arestări, condamnări, persecuții și jafuri.

1914 Mobilizarea

După ce pe 28 iulie Austro-Ungaria a declarat război Serbiei, în ultima zi a lunii iulie a fost declarată mobilizarea generală, iar din 6 august Dubla Monarhie a fost în stare de război și cu Imperiul Rus.Bucovina în Războiul Mondial, Bălan, 1929, p. 12

Atât oficialitățile cât și partidele etnice bucovinene (german, evreesc, român, ucrainean), sau ziarele locale ori instituția bisericii, au sprijinit ideile propagate de statul austro-ungar, în ceea ce privește noul conflict. În ceea ce-i privește pe români, s-a remarcat în acest sens Aurel Onciul, cunoscut austrofil și conducător al partidului țărănesc.Bucovina în Războiul Mondial, Bălan, 1929, p. 13-14 Declarațiile politice ale conducătorilor partidelor politice românești nu au concordat însă cu situația reală a românilor,Bucovina în Războiul Mondial, Bălan, 1929, p. 16 care au rămas naționaliști și iredentiști.Bucovina în Războiul Mondial, Bălan, 1929, p. 15

Cu scopul de a fi ușurată mobilizarea etnicilor români în armată, acestora li s-a permis să poarte tricolorul și li s-a acordat dreptul de a beneficia de asistență spirituală din partea preoților militari de origine română. Rezerviștii au fost mobilizați în regimentele 20Botezul focului și al nemuririi în Bucovina anilor 1914-1918, Cozmiuc, 2015, p. 4 Infanterie, 22 Landwehr (etnici români), 23 (etnici români), 24, 30, 34, 41 (etnici români), 50, 53, 55, 61, 88 Infanterie, 4 Ulani, 4 (etnici români) și 9 Dragoni, 35 artilerie și batalioanele 11, 18, 27, 30 Vânători. Au fost organizate 2 corpuri de legionari, unul român (cu sprijinul deputatului austrofil Aurel Onciul) și celălalt ucrainean (cu spijinul deputatului Nicolae de Wassilko).Bucovina în Războiul Mondial, Bălan, 1929, p. 24

Ordinea de bătaie

Imediat la nord de granița bucovineană la Zalișciîkî, a fost instalată Divizia 43, care recruta din Bucovina.Bucovina în Războiul Mondial, Bălan, 1929, p. 17 Regimentele 22 și 41 Infanterie au fost trimise să lupte în Galiția Orientală în cadrul acesteia (în cadrul Diviziei 41 după altă sursă),Bucovina în Războiul Mondial, Bălan, 1929, p. 18 care a fost inclusă în Armee Gruppe Kovess (destinat să apere regiunea), regimentul 22 luptând apoi și în Italia.Botezul focului și al nemuririi în Bucovina anilor 1914-1918, Cozmiuc, 2015, p. 5 În ansamblul planului austro-ungar care urmărea concentrarea efortului ofensiv prin intermediu a 3 armate la nord între Cracovia si Lemberg, teritoriul bucovinean a fost el însuși lăsat să fie apărat cu și mai puține trupe decât cel al Galiției Orientale, anume numai de către o brigadă (Nr. 35 Landwehr comandată de generalul Münzel) Comandantul acesteia avea în subordine Corpul de Jandarmi al maiorului (mai târziu colonelBucovina în Războiul Mondial, Bălan, 1929, p. 18) Eduard Fischer, care a primit sarcina de a se concentra la granița cu Basarabia între Prut și Nistru. În condițiile în care Münzel a rămas în Cernăuți, Fischer a strâns în seara zilei de 5 august la graniță aproximativ 50 de jandarmi, 600 de milițieni pedeștri și 80 de călăreți, cu o rezervă de aproximativ aceeași dimensiune situată la 10-20 de km în spate.

Planul de campanie rus – în condițiile în care efortul ofensiv era prevăzut spre Galiția Orientală cu 2 armate, prevedea trimiterea în Bucovina numai a unor trupe de acoperire din noua armată a lui Alexei Brusilov, care urma să se formeze în Basarabia. Regiunea urma așadar să aibă un rol secundar.Bucovina în Războiul Mondial, Bălan, 1929, p. 17-18

Armata rusă – deși cu un număr mare de soldați, suferea la capitolul înzestrare tehnică. În compensație armata austriacă avea deficiențe la nivel de comandament în ceea ce privește pregătirea strategică.Bucovina în Războiul Mondial, Bălan, 1929, p. 17

Prima invazie rusă thumb|right|200px|Podul rutier de peste Prut de lângă Cernăuți, distrus în 1914

La începutul toamnei 1914 sub presiunea rusă, aparatul administrativ s-a mutat la Vatra Dornei.

Dinamica politică și diplomatică Prin Acordul secret româno-rus din 1914 (Sazonov-Diamandy) semnat la 18 septembrie/1 octombrie 1914 la Sankt Petersburg, Diamandy, Constantin; Ma mission en Russie 1914—1918; „Revue des Deux Mondes”, XCIX année, septième période, 15 février 1929; pp. 813-814 României i s-a recunoscut oficial dreptul de a reuni „părțile din Austro-Ungaria locuite de români”, atunci când „va considera oportun”. Referitor la Bucovina, se stabilea ca principiul naționalităților să servească drept bază în delimitarea teritoriilor ce urmau să treacă sub suveranitatea României sau Rusiei.Istoria militară a poporului român, vol. V; Editura Militară; București; 1989; p. 340

A doua invazie rusă

thumb|right|200px|Caricatură antiguvernamentală din ziarul Adevărul din 8 ianuarie 1915, ilustrând soarta tragică a voluntarilor bucovineni înrolați în Corpul de Legionari români din Bucovina, spânzurați de ruși

1915

1917 Defecțiunea Rusă apărută ca urmare a evenimentelor revoluționare, a generat probleme noi prin afirmarea pretențiilor ucrainene asupra unei părți din Bucovina. Părăsirea frontului de către armată imperială rusă, intrată în degringoladă, a permis reocupare integrală a teritoriului bucovinean de către austro-ungari până în noiembrie 1918.

1918 La sfârșitul lunii octombrie 1918, ca efect al atitudinii ostile a autorităților austriece și ucrainene față de mișcarea românească unionistă situația s-a agravat. După reunirea la 14/27 octombrie 1918 la Cernăuți a Adunării Constituante a românilor din Bucovina,Participarea clerului ortodox bucovinean la Primul Război Mondial și Unirea Românilor din 1918, Cutui, p. 55 Vasile Bodnărescu – agent diplomatic al lui Iancu Flondor pe lângă Guvernul României, a solicitat la 4 noiembrie o intervenți militară română Participarea clerului ortodox bucovinean la Primul Război Mondial și Unirea Românilor din 1918, Cutui, p. 56

La 5 noiembrie 1918, prin Ordinul de operații nr.1, semnat de generalul Constantin Hârjeu , ministru de război, s-a dispus ca Divizia a VIII-a Infanterie, comandată de generalul Iacob Zadik, să treacă granița și să se îndrepte spre Cernăuți, capitala provinciei.Petre Otu, România în primul război mondial: Marea Unire 1918. București, Editura Litera, 2017, p. 102. ISBN 978-606-33-2070-5

La 6 noiembrie 1918, elemente reacționare și indivizi înarmați ocupă Palatul guvernatorului austriac Josef von Etzdorf pe care îl alungă. În aceeași zi, Joseph von Etzdorf predă puterea lui Omelian Popowicz și Aurel Onciul.