William Totok (n. 21 aprilie 1951, Comloșu Mare, Județul Timiș, Banat, Republica Populară Română) este un poet, prozator, eseist și jurnalist german (mai precis șvab bănățean), originar din România. În perioada 1973–1979 a studiat, cu întreruperi, germanistica și romanistica la Universitatea din Timișoara, timp în care a lucrat și ca muncitor necalificat la o fabrică de cărămizi.
Viața William Totok a debutat în 1970 cu versuri în revista Neue Literatur.Cf. Biografia autorului, pagina editurii Pop din Ludwigsburg
Cofondator al Grupului de Acțiune Banat (Aktionsgruppe Banat) (1972-1975), a fost ținut în arest preventiv timp de 8 luni pentru "propagandă împotriva orânduirii socialiste" (1975-1976). După încheierea studiilor, a funcționat ca profesor de germană și română în localitatea Tomnatic din Banat, apoi (1982–1985) ca redactor la un ziar de limbă germană din Timișoara.
În 1987, a emigrat în Republica Federală Germania. În prezent trăiește la Berlin ca scriitor și publicist liber profesionist. Împreună cu istoricul Johann Böhm și cu cercetătorul Georg Herbstritt editează revista de specialitate bianuală de istorie, literatură și politică, Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik. Este membru al Cercului de lucru pentru istorie și cultură pentru Europa centrală, răsăriteană și de sud-est (Arbeitskreis für Geschichte und Kultur in Ostmittel- und Südosteuropa e.V.), a activat în Comitetul pentru Drepturile Omului din România (din cadrul Fundației „Heinrich Böll”) și a fost membru al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România (prezidată de laureatul Premiului Nobel pentru Pace, Elie Wiesel) .
A publicat numeroase studii și eseuri istorice, literare și politice, articole, analize, eseuri radiofonice, cronici și recenzii în mass-media din România și din alte țări.
Colaborator al posturilor de radio Radio Europa Liberă, Deutsche Welle, BBC, Radio France Internationale ș.a. După 1990 a publicat corespondențe în revista 22, în România liberă (1992-2000), Observator Cultural (2000-2004), Timpul (din 2000), Ziua (2004-2005), Latitudini (din 2006) ș.a.
În vizorul Securității thumb|left|William Totok la București, în 2007 În volumul său autobiografic, intitulat "Constrângerea memoriei. Însemnări, documente, amintiri", (Editura Polirom, Iași, 2001) descrie împrejurările în care au avut loc și contactele cu fosta Securitate:
"Nu mai era pentru nimeni un secret că la ședințele publice ale Cenaclului literar "Universitas", precum și la lecturările de grup desfășurate în numeroase comune și orașe asistau informatori ai Securității. Totul s-a complicat atunci când diverși membri ai Grupului au devenit ținte ale încercărilor de racolare. A fost elaborată o strategie de apărare menită să anihileze planurile Securității. În conformitate cu această înțelegere, membrii Grupului pe care Securitatea încerca să-i racoleze trebuiau să se arate cooperanți în aparență, dar să informeze în același timp întregul grup asupra obiectivelor și intențiilor poliției politice. Chiar și mie mi-au fost încredințate "sarcini de colaborator" de către un maior pe nume Ianto, ofițerul de Securitate ce se ocupa de Universitate. Informațiile urma să le transmit maiorului Rudolf Köppe în camera 505, sediul din Universitate al Securității. Așa cum s-a aflat mai târziu, Köppe era nu numai o figură cheie în lovitura plănuită de Securitate împotriva Grupului, ci și responsabil din partea unei secții speciale pentru minoritatea germană din Timiș. El avea de supravegheat atât secția de limba și literatura germană din cadrul Facultății de filologie, cât și Liceul german „Nikolaus Lenau“." (pp.20-21)
William Totok s-a autodeconspirat public în 1975. Într-un articol scris de Dieter Schlesak în urma primirii unei scrisori de la Totok, apărut în ziarul "Frankfurter Rundschau" din 10 iulie 1976 („Politică culturală cu intervenții polițienești. Etnici germani cu convingeri marxiste din România tulbură liniștea revoluționară a statului ‘socialist’”) este prezentată întreaga afacere:
"De la începutul anului 1974, de exemplu, doi dintre membri grupului (Gerhard Ortinau și William Totok) trebuiau să informeze regulat Securitatea statutului despre activitățile Grupului. Ei i-au informat pe ceilalți despre această sarcină față de patrie, așa că, în prealabil, puteau stabili împreună ce trebuie sau ce nu trebuie să afle această instanță culturală din sfera activității gândirii de autor și a conștiinței sociale a Grupului de Acțiune." Text fotocopiat în: Halbjahresschrift - hjs-online Subiectul a fost abordat apoi și în volumul său apărut în Germania, în 1988, "Die Zwänge der Erinnerung".
Nota de Constatare nr. S/DI/I/3706 a CNSAS, confirmă cele scrise de autorul volumului "Constrângerea memoriei" afirmând că „TOTOK William este titular al dosarului fond rețea nr. R 285953 (cota CNSAS)Adeverința CNSAS: Totok Wiliam. Domnia sa a fost recrutat la data de 08.03.1974 pentru «acoperirea informativă a anului I Filologie și în special a secției germană-română din cadrul Universității Timișoara, cât și a cenaclului literar ..., unde avem semnalări privind intenția unor membri de a strecura idei străine de ideologia noastră». A semnat un angajament, având numele conspirativ »Thomas«, iar CNSAS a identificat zece note semnate de el, despre care Securitatea afirmă într-un raport, din 1975, referitor la încetarea legăturii că ele aveau un „caracter general, fără interes operativ“. În același timp i se reproșează că a dat dovadă de nesinceritate față de organele de Securitate.Blog Marius Mioc
Referitor la metodele de contracarare a acțiunilor de infiltrare și destrămare a Grupului de Acțiune Banat, istoricul Mircea Rusnac notează într-un studiu: „Strategia adoptată de aceștia nu a fost una de respingere fățișă. Ei se arătau dispuși să coopereze în aparență, dar țineau în același timp la curent întregul grup în privința obiectivelor urmărite“ de către Securitate."Mircea Rusnac – Aktionsgruppe Banat, fenomen al disidenței minoritare în România anilor 1970-1980"
Dat fiind faptul că William Totok a fost totodată și victimă a Securității- dovedit prin dosarele I 210845 (fond informativ) și 23614 (fond penal)- Colegiul C.N.S.A.S. concluzionează că „...domnului Totok... nu i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al Securității.”Adeverința CNSAS
Din Referatul de terminarea urmăririi penale, întocmit de către Procuratura Militară pe data de 6 decembrie 1975 se constată că „În perioada anilor 1973 1975, inculpatul a conceput și scris mai multe poezii cu tematică social politică, care au un conținut dușmănos și tendențios la adresa orînduirii sociale din țara noastră și la adresa conducerii de partid și de stat. În poeziile sale, inculpatul (...) exprimă ideea îngrădirii libertății spirituale a individului în țara noastră, precum și faptul că situația studenților ar fi insuportabilă. Prin conținutul lor poeziile inculpatului au influență negativă asupra tineretului, în general, cît și în ceea ce privește rolul literaturii și artei în societatea noastră.“ (...) Faptele de propagandă împotriva orînduirii socialiste ce se rețin în sarcina inculpatului, prezintă un ridicat grad de pericol social întrucît prin activitatea desfășurată de către acesta, se pune în pericol securitatea statului, activitate de care inculpatul și a dat seama și a desfăsurat o în mod conștient. Pericolul social deosebit de grav al faptelor săvîrșite de inculpat, rezultă mai ales, din aceea că, poeziile cu caracter dușmănos concepute și scrise de inculpat, au fost date publicității, de ele au luat cunoștintă mai multe persoane, în principal tineri studenți și elevi, a căror conștiintă și ideologie a fost viciată și denaturată, influențînd negativ educația socialistă a acestora, precum și a cititorului în general. Din felul și modul în care inculpatul a conceput și scris poeziile incriminate, precum și din celelalte preocupări dușmănoase ale acestuia, stabilite în cursul urmăririi penale, rezultă că inculpatul TOTOK WILLIAM se află sub influența ideologiei burgheze și a promovat în poeziile sale această ideologie, cultivînd neîncrederea față de legile statului nostru, fată de conducerea statului. Față de situația de fapt descrisă mai sus, în sarcina inculpatului TOTOK WILLIAM urmează a se reține infracțiunea de propagandă împotriva orînduirii socialiste, prevăzută și pedepsită de art. 166 al. 2 din Codul penal.” Ancheta penală 1975
Câteva titluri de volume Poezii "Die Vergesellschaftung der Gefühle" (Socializarea sentimentelor) (București, 1980); "Freundliche Fremdheit" (Politețe rezervată) (Timișoara, 1984); "Das prompte Eingreifen des Fallmeisters beim Versuch eines Hundes sich eigenmächtig auf die Hinterbeine zu stellen" (Intervenția promptă a hingherului la încercarea unui cîine de a se ridica în două picioare) (Mainz, 1987); "Eiszeit" (Timp înghețat) (Berlin-Ost, 1987); "... an den Fahnenstangen fault die Wut" (... pe catarge putrezește mânia. Poezii), (Ludwigsburg, 2016);
Eseuri, studii, publicistică "Die Zwänge der Erinnerung. Aufzeichnungen aus Rumänien" [Presiunea amintirilor. Însemnări din România], (Hamburg, 1988); "Aprecieri neretușate. Eseuri, articole și interviuri 1987-1994", (Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 1994); Marcel Pauker: "Ein Lebenslauf. Jüdisches Schicksal in Rumänien 1896-1938. Mit einer Dokumentation zu Ana Pauker", (ed. William Totok/Erhard Roy Wiehn), [Marcel Pauker. O biografie], (Konstanz, 1999); "Der revisionistische Diskurs" [Discursul revizionist], (ed. Erhard Roy Wiehn), (Konstanz, 2000); "Constrângerea memoriei. Însemnări, documente, amintiri", (Editura Polirom, Iași, 2001). „Episcopul, Hitler și Securitatea. Procesul stalinist împotriva »spionilor Vaticanului« din România“ (Editura Polirom, Iași, 2008); "Die Kirchen in Osteuropa im Kommunismus" [Bisericile din Europa de Est în comunism], (ed. Detlef Stein/William Totok), (Berlin, 2011); "Între mit și bagatelizare. Despre reconsiderarea critică a trecutului, Ion Gavrilă Ogoranu și rezistența armată anticomunistă din România" (împreună cu: Elena-Irina Macovei), (Editura Polirom, Iași, 2016); "Franz Xaver Kappus între isterie de război și pacifism moderat", în: Franz Xaver Kappus, Biciul disprețului. Povestea unui stigmatizat / Die Peitsche im Antlitz. Geschichte eines Gezeichneten. Prefață, tabel cronologic și ediție bilingvă îngrijită de William Totok. Traducere din limba germană de Werner Kremm, (Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2018);
Colaborări la numeroase antologii și volume colective „Vînt potrivit pînă la tare. Zece tineri poeți germani din România“, (Editura Kriterion, București, 1982) - postfață de Peter Motzan, în românește de Ioan Mușlea, cuvânt înainte de Mircea Iorgulescu. Poeții antologati sunt: Anemone Latzina, Franz Hodjak, Rolf-Frieder Marmont, Johann Lippet, William Totok, Richard Wagner, Rolf Bossert, Hellmut Seiler, Horst Samson și Helmut Britz (ediția a 2-a, adăugită, cu o prefață de Ion Bogdan Lefter, București, 2012); "Punktzeit. Deutschsprachige Lyrik der achtziger Jahre" (Timp punctat. Lirică germană a anilor 80), (ed. Michael Braun/Hans Thill), (Heidelberg, 1987); "Was sind das für Zeiten. Deutschsprachige Gedichte der achtziger Jahre", (ed. Hans Bender), (München, 1988); "Nachruf auf die rumäniendeutsche Literatur", (Necrolog pentru literatura germană din România), (ed. Wilhelms Solms), (Marburg, 1990); "Der Sturz des Tyrannen. Rumänien und das Ende einer Diktatur"; (Prăbușirea tiranului. România și sfîrșitul unei dictaturi), (ed. Richard Wagner/Helmuth Frauendorfer), (Reinbek bei Hamburg, 1990); "Ein Pronomen ist verhaftet worden. Die frühen Jahre in Rumänien. Texte der Aktionsgruppe Banat“, (Un pronume a fost arestat. Textele Grupului de Acțiune Banat), (ed. Ernest Wichner), (Frankfurt am Main, 1992);