Organul lui Corti este organul receptor al auzului și este situat în cohleea mamiferelor. Această fâșie extrem de variată de celule epiteliale permite transducția semnalelor auditive în potențialul de acțiune al impulsurilor nervoase. Transducția are loc prin vibrațiile structurilor din urechea internă, provocând deplasarea lichidului cohlear și mișcarea celulelor ciliate la nivelul organului lui Corti pentru a produce semnale electrochimice.The Ear Pujol, R., Irving, S., 2013
Anatomistul italian Alfonso Giacomo Gaspare Corti (1822–1876) a descoperit organul lui Corti în 1851. Structura a evoluat din papila bazilară și este crucială pentru mecanotransducție la mamifere.
Structură thumb|Secțiune transversală prin organul spiralat al lui Corti la o mărire mai mare, care arată poziția celulelor ciliate pe membrana bazală.
Organul lui Corti este situat în scala medie a cohleei din urechea internă între canalul vestibular și canalul timpanic și este compus din celule mecanosenzoriale, cunoscute sub numele de celule ciliate.The Ear Pujol, R., Irving, S., 2013 Poziționate strategic pe membrana bazilară a organului lui Corti se află trei rânduri de celule ciliate externe și un rând de celule ciliate interne. În jurul acestor celule ciliate se află celule de susținere: celulele lui Deiters, numite și celule falangiene, care au o relație strânsă cu celulele ciliate externe, și celulele trabeculare, care separă și susțin atât celulele ciliate externe, cât și celulele ciliate interne.
Din partea superioară a celulelor ciliate ies niște proiecții minuscule, asemănătoare degetelor, numite stereocili, aranjate treptat, cu cei mai scurți stereocili pe rândurile exterioare și cei mai lungi în centru. Se consideră că această gradație este cea mai importantă caracteristică anatomică a organului lui Corti, deoarece permite celulelor senzoriale o capacitate superioară de acordare.
Dacă cohleea ar fi desfășurată, s-ar derula până la aproximativ 33 mm lungime la femei și 34 mm la bărbați, cu o deviație standard de aproximativ 2,28 mm pentru populație. Cohleea este, de asemenea, organizată tonotopic, ceea ce înseamnă că diferite frecvențe ale undelor sonore interacționează cu diferite locații de pe structură. Baza cohleei, cea mai apropiată de urechea externă, este cea mai rigidă și îngustă și este locul unde sunt transduse sunetele de înaltă frecvență. Vârful, sau partea superioară a cohleei este mai lat, mult mai flexibil și mai lax și funcționează ca loc de transducție pentru sunetele de joasă frecvență.
Note
Categorie:Anatomia capului și gâtului Categorie:Ureche