Anni-Frid "Frida" Synni Lyngstad (), numele oficial Anni-Frid Synni, Prințesă Reuss de Plauen, o cântăreață de muzică pop și jazz suedeză. Născută în Norvegia, în perioada , într-o colonie de selecție rasială nazistă, dintr-o mamă norvegiană și un tată german, a crescut în Suedia și a fost membră a formației ABBA între anii 1972 și 1982.
Biografie Anni-Frid Synni Lyngstad s-a născut în Bjørkåsen, un sătuc din Ballangen, lângă Narvik, in nordul Norvegiei, dintr-o mamă norvegiană, Synni Lyngstad (19 iunie 1926 – 28 septembrie 1947) și un tată soldat german, sergent în trupele Wehrmachtului, Alfred Haase (1919 - 2009), imediat după sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial și al ocupației germane în Norvegia Tatăl lui Lyngstad s-a întors în Germania, unitatea sa fiind evacuată.
La începutul anului 1947, Lyngstad, mama ei și bunica din partea mamei, Arntine Lyngstad ("Agny"), au părăsit locul ei de naștere, temându-se de represalii împotriva celor care au colaborat cu germanii în timpul ocupației. Acestea puteau include nu numai insulte și amenințări, dar și separarea forțată a copiilor de părinții și rudele lor.
Lyngstad a fost dusă de bunica ei în Suedia, stabilindu-se în regiunea Härjedalen, unde bunica ei a avut mai multe locuri de muncă. Mama lui Lyngstad, Synni, a rămas în Norvegia și a lucrat pentru o perioadă în sudul țării. Synni s-a alăturat mamei și fiicei în Suedia, iar cele trei s-au mutat la Malmköping (72 km depărtare de Stockholm). Synni a murit la vărsta de 21 de ani, din cauza insuficienței renale, Lyngstad fiind crescută doar de bunica ei. În iunie 1949, cele două s-au mutat în Torshälla, unde Agny Lyngstad a lucrat ca și croitoreasă. Frida Lyngstad a cresut în Torshälla și a început să frecventeze școala în august 1952. A menținut o relație strânsă cu membrii familiei sale din Norvegia (îndeosebi cu unchiul și cele patru mătuși), iar Lyngstad își amintește vacanțele de vară petrecute alături de ei în locul său de naștere. A fost foarte apropiată mai ales de mătușa Olive, care a afirmat odată că văzuse cât de singură și abătută era Frida și a făcut tot ce i-a stat în puteri ca să se simtă iubită și binevenită.
Lyngstad credea că tatăl ei, Alfred Haase, murise în drumul de întoarcere spre Germania, vasul său fiind declarat scufundat. Totuși, în 1977, revista germană Bravo a publicat un poster și biografia completă a lui Lyngstad, incluzând numele tatălui și mamei. Articolul a fost văzut de fratele vitreg al lui Lyngstad, Peter Haase, care l-a întrebat pe tatăl său dacă fusese în Ballangen în timpul războiului. Câteva luni mai târziu, Lyngstad s-a întâlnit cu tatăl ei, la Stockholm, pentru prima dată.Palm, Carl Magnus (2002), Bright Lights, Dark Shadows: The Real Story of ABBA, Omnibus Press, pp. 47–49, ISBN 0-7119-9194-4.
Cariera
1958–1969: Perioada de început Lyngstad a afirmat în câteva interviuri că bunica îi cânta adeseori (mai ales cântece vechi norvegiene), de unde și dragostea sa pentru muzică. Și-a manifestat talentul muzical foarte devreme, încă din primii ani de școală. În zilele de vineri, profesorul îi cerea adeseori să cânte în fața clasei, iar curând a devenit cunoscută în școală și în cartier pentru vocea ei frumoasă. Deși bunica este cea care a încurajat-o să cânte, nu a participat niciodată la spectacolele ei. Bunica a murit la scurt timp după ce grupul ABBA s-a format, fără să mai cunoască succesul de care acesta s-a bucurat.
La vârsta de 13 ani, în 1958, a obținut prima slujbă de cântăreață, alături de Evald Eks Orchestra. Evald Ek își amintește: "Era greu de crezut că o persoană atât de tânără poate să cânte atât de bine. Era atât de ușor de repetat cu ea și nu era niciodată timidă pe scenă. Singurul lucru care am învățat-o a fost să își dea drumul la voce." Cu Evald Eks Orchestra, Lyngstad, în vârstă de 13 ani, a cântat în fiecare weekend în fața unui public dansant. Spectacolele durau adeseori cinci ore. Cântecele care îi plăcea cel mai mult să le interpreteze erau șlagărele: "All of Me", "Night and Day" și "Begin the Beguine".Palm, Carl Magnus ABBA THE STORY (Swedish Edition), pp. 73–74. Pentru a progresa a început și să ia lecții de canto. Mai târziu s-a alăturat unei orchestre de 15 instrumentiști, care interpretau piese de jazz din repertoriul lui Glenn Miller, Duke Ellington și Count Basie; cântărețele ei preferate erau Ella Fitzgerald și Peggy Lee. În 1963 și-a format propria trupă Anni-Frid Four.
În 3 septembrie 1967, Frida a câștigat concursul național de talente, "Chipuri noi", organizat de compania EMI și ținut în Skansen, Stockholm. Cântecul pe care ea a ales să-l cânte a fost "En Ledig Dag" ("O zi liberă"). Premiul întâi în acest concurs a fost un contract de înregistrări cu EMI Suedia. Câștigătorul concursului urma să apară în aceeași seară la cel mai popular spectacol de televiziune, Hylands Hörna. Acesta a coincis cu momentul trecerii de la șofatul pe partea stângă la partea dreaptă a drumului. Mersul cu mașina în acea zi a fost descurajat, astfel încât aproape toată națiunea se uita la televizor în acea seară. Frida a interpretat cântecul câștigător live. (Poate fi văzut pe Frida - The DVD)
Prima apariție în fața unui public larg de televiziune a provocat senzație, iar multe companii de înregistrări și producători au contactat-o pe Frida imediat. Șefii de la EMI, temându-se că ar putea-o pierde pe noua cântăreață, au mers acasă la Frida, în Eskilstuna, în dimineața următoare, pentru a semna un contract de înregistrări. Producătorul EMI Olle Bergman își amintește: "Eram interesați de ea, o îndrăgisem foarte mult și credeam că are tot ce e nevoie pentru a deveni o vedetă"<ref>Coperta internă a compilației EMI Frida 1967–1972.</ref>
În data de 11 septembrie 1967, Frida a înregistrat partea vocală pentru "En Ledig Dag", care a devenit primul ei single pentru EMI Suedia. Profesionistă și sigură pe ea în prima zi de studio, a înregistrat partea vocală din prima încercare.Coperta internă a compilației EMI Frida 1967–1972 Primele cântece pe care le-a înregistrat pentru EMI Suedia sunt incluse în compilația EMI Frida 1967-1972, apărută în 1997.
În 29 ianuarie 1968, ea a cântat acest cântec la postul național de televiziune, ocazie cu care a întâlnit-o pentru scurt timp pe viitoarea membră ABBA Agnetha Fältskog, care își interpretase și ea primul single în cadrul aceluiași program. Lyngstad a făcut un turneu prin Suedia în anul 1968 și a înregistrat câteva single-uri pentru EMI. A hotărât să se mute la Stockholm pentru o carieră permanentă de cântăreață.
În 1969, a participat la Melodifestivalen – selecția suedeză pentru Eurovision –cu melodia "Härlig är vår jord" ("Pământul nostru este minunat"), terminând pe locul patru.
1970–1971: Perioada Pre-ABBA Primul ei album, Frida, produs de logodnicul ei Benny Andersson, a fost lansat în 1971. Albumul a primit aprecieri unanime din partea publicului și presei, care au remarcat mai ales acuratețea și versatilitatea vocii lui Lyngstad. Dagens Nyheter, ziarul de dimineață cu cel mai mare tiraj din Suedia, scria: "Un album de debut făcut cu profesionalism;... o personalitate discretă, dar sigură pe sine, care debordează de temperament, umor și gingășie. Și cântă într-un mod care te face să înțelegi că are ceva în cap, cu alte cuvinte, cântă într-un mod foarte inteligent. Acum înregistrează primul ei hit ajuns pe locul I în Suedia "Min Egen Stad" ("Orașul meu"). Toți ceilalți viitori membri ai grupului ABBA au asigurat backgroundul vocal la acest cântec. Albumul este acum inclus în compilația EMI Frida 1967-1972.
Frida a continuat să cânte în cabarete, să facă turnee și să cânte la radio și televiziune. În continuare relația ei cu Andersson, și prietenia cu Björn Ulvaeus și Agnetha Fältskog au dus la formarea grupului ABBA. În 1972, după cinci ani petrecuți la EMI Suedia, Lyngstad a schimbat compania de înregistrări și a trecut la Polar Music. Ea a înregistrat cântecul "Man vill ju leva lite dessemellan" ("Mai vrei să evadezi puțin din când în când"), care a devenit al doilea ei Nr.1 în clasamentele suedeze.
1972–1982: Perioada ABBA
La început, Lyngstad a ezitat să cânte cu prietenul ei Benny Andersson, cel mai bun prieten al acestuia Björn Ulvaeus și soția lui, Agnetha Fältskog.Frida într–un interviu pentru radioul din Suedia 1980. Primul lor proiect împreună a fost spectacolul de cabaret Festfolk, lansat în iarna dintre anii 1970–1971. Anul următor, 'Frida' a concertat pe cont propriu, în timp ce ceilalți trei viitori membri ABBA au început să cânte împreună regulat.ABBA fan magazine 1979. În cele din urmă, li s-a alăturat din nou. Andersson și Ulvaeus erau ocupați cu partea de producție pentru alți artiști, dar curând au descoperit calitățile vocilor combinate ale lui Lyngstad și Fältskog: ABBA a prins viață.
Frida a interpretat partea solo în următoarele melodii ABBA: "Andante, Andante", "Cassandra", "Fernando", "Gonna Sing You My Lovesong", "I Am the City", "I Have a Dream", "I Let The Music Speak", "On Top of Old Smokey", "I Wonder (Departure)", "The King Has Lost His Crown", "Knowing Me, Knowing You", "Like an Angel Passing Through My Room", "Lovers (Live a Little Longer)", "Me and Bobby and Bobby's Brother", "Me and I", "Money, Money, Money", "The Name Of The Game", "One Man, One Woman", "Our Last Summer", "Put On Your White Sombrero", "Should I Laugh or Cry", "Super Trouper", "Tropical Loveland", "The Visitors", "The Way Old Friends Do", "When All Is Said And Done" și "You Owe Me One", vocea ei apărând bineînțeles și în celelalte cântece ABBA.
Lyngstad s-a bucurat de mai multă atenție decât ceilalți membri ABBA. Îi plăcea cu adevărat să concerteze, să se întâlnească cu publiculABBA fan magazine 1975. A avut un rol activ și în confecționarea faimoaselor costume ABBA pentru turnee și aparițiile TV.ABBA fan magazine 1976.De când membrii ABBA s-au despărțit, Frida a fost singura care a regretat deschis că nu a existat nici o reunire a formației.
Următorul ei album solo, în suedeză, a fost Frida ensam, (Frida singură), lansat în 1975, în timpul perioadei ABBA și produs de Benny Andersson. Acest album include varianta de succes, în suedeză, a cântecului "Fernando", care a rămas pe locul I în clasamentele radio din Suedia timp de 9 săptămâni, dar care nu a apărut niciodată ca single. Albumul a fost realizat între sesiunile de înregistrări pentru albumele ABBA: "Waterloo" (1974) și "ABBA" (1975). Datorită popularității crescânde a grupului, înregistrarea albumului a durat 18 luni. A devenit un uriaș succes comercial și de critică în Suedia, stând pe locul I 6 săptămâni și rămânând în clasamente 38 de săptămâni. Albumul este mai ales o colecție de coveruri după cântece ale unor artiști cum sunt: Beach Boys, 10cc și David Bowie, primind recenzii pozitive din partea revistei Melody Maker: "Albumul ne-o înfățișează pe Frida ca o cântăreață foarte puternică și emotivă și ne demonstrează adevărata valoare a muzicii, care dacă este interpretată corect și cu suficientă simțire, depășește orice barieră de limbă". Albumul a fost un mare succes, luând în cele din urmă Discul de platină.
1982–1984: Cariera internațională solo